ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1367/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I - Prin sentința comercială nr. 940/COM din 16 mai 2007 Tribunalul Bihor, secția comercială, a admis acțiunea formulată de reclamantul L.M. în contradictoriu cu pârâta SC G.O.V. I. SRL Oradea și a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 813 din 8 aprilie 2006 de Notariatul Public B.B. și restabilirea situației anterioare de carte funciară din C.F.N.D.F. nr. 6350 Oradea nr. top 8582 în sensul radierii dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în favoarea pârâtei și a reînscrierii dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea reclamantului. Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 813 încheiat la 7 aprilie 2006 reclamanta a transmis pârâtei dreptul de proprietate asupra imobilului compus din teren cu construcții înscris în C.F.

6350 Oradea . Cu privire la prețul imobilului părțile au stabilit că aceasta este în sumă totală de 650.000 Euro din care s-a achitat la data semnării 30.000 Euro, diferența de 620.000 Euro urmând să fie plătită de cumpărător până la 9 octombrie 2006. Reține tribunalul că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată a diferenței de preț până la termenul prevăzut în contract, situația în care operează pactul comisoriu instituit prin clauzele asumate cu privire la rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat. II - Prin cererea înregistrată la data de 23 septembrie 2008 pe rolul Tribunalului Bihor, reclamantul, L.M. a solicitat în temeiul art. 281 1 C. proc. civ. lămurirea dispozitivului sentinței comerciale nr.940 din 15 mai 2007 cu privire la sintagma „restabilirea situației anterioare, urmare rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare.

Prin încheierea din Camera de consiliu din data de 23 octombrie 2008, instanța, după ascultarea părților, care au fost citate în acest sens, a admis cererea reclamantului, stabilind că prin sintagma „restabilirea situației anterioare” încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 813/2006 de B.N.P. B.C.B. se înțelege doar restabilirea situației anterioare de Carte Funciară, și nu repunerea în situația anterioară în sensul că reclamantul să-și primească înapoi proprietatea care a făcut obiectul contractului, sub aspectul posesiei. Lămurind astfel dispozitivul sentinței pronunțate, instanța a explicitat în considerentele încheierii că a avut în vedere obiectul acțiunii introductive, respectiv limitele investirii, sub aspectul cererii de restabilirea situației anterioare, care a vizat numai radierea dreptului de proprietate din Cartea Funciară înscris în numele pârâtei și reînscrierea lui în favoarea reclamantei.

III - Împotriva acestei încheieri au declarat apel ambele părți, reclamantul susținând că rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare, lipsește de orice efecte convenția părților astfel încât repunerea în situația anterioară urma să fie dispusă ca o consecință a rezoluțiunii, fără să fie necesară o cerere distinctă; pârâta a invocat prin motivele de apel inadmisibilitatea cererii de lămurire întemeiată pe dispozițiile art. 281 1 C. proc. civ. susținând că în cauză sunt incidente prevederile art. 399 C. proc. civ., respectiv calea unei contestații la titlu în condițiile în care sentința fondului a cărui lămurire se cere constituie titlu executoriu.

Prin decizia nr. 19 din data de 3 februarie 2009 Curtea de Apel Oradea, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de reclamant și a schimbat în parte Încheierea din 23 octombrie 2008 a Tribunalului Bihor stabilind că prin sintagma „restabilirea situației anterioare” se înțelege tot ceea ce presupune repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului, respectiv ca reclamantul să-și primească înapoi proprietatea ce a constituit obiectul contractului; apelul declarat de pârâta a fost respins ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel pornind în raționamentul său de la efectele pe care le produce rezoluțiunea unui contract sub aspectul repunerii celor două părți în starea existentă anterior încheierii sale, apreciază că, în speță, deși reclamantul nu a solicitat expres obligarea cumpărătorului la predarea bunului ori evacuarea sa, rezoluțiunea contractului impune, ca o consecință evidență ca vânzătorul să-și primească înapoi proprietatea. Totodată instanța de apel apreciază că tribunalul a interpretat și lămurit restrictiv sintagma „restabilirea situației anterioare” referindu-se strict la modificările din cartea funciară. Referitor la apelul pârâtei instanța de control judiciar reține că argumentele invocate de parte în sensul inadmisibilității cererii de lămurire sunt neîntemeiate, deoarece dispozițiile art. 281 1 C. proc.

civ. nu fac nici o distincție cu privire la caracterul executoriu al hotărârilor judecătorești la momentul formulării cererii de lămurire a dispozitivului, dreptul părții interesate de a uza de dispozițiile art. 281 1 C. proc. civ. sau art. 399 C. proc. civ. nefiind îngrădit. IV. Împotriva acestei decizii, pârâta SC G.O.V.I. SRL a declarat recurs la data de 4 martie 2009 solicitând modificarea în tot a hotărârii date în apel în sensul respingerii apelului reclamantului, admiterii apelului societății și respingerii cererii de lămurire a dispozitivului ca inadmisibilă. Argumentele recurentei, în susținerea motivelor de recurs s-au întemeiat pe caracterul executoriu al hotărârii pronunțate de tribunal în materia comercială conferit de art. 720 8 C. proc.

civ. și pe dispozițiile art. 399 C. proc. civ. potrivit cărora se poate face contestație la executare și în cazul în care sunt necesare lămuririi cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu. Potrivit recurentei, dispozițiile art. 281 1 C. proc. civ. nu își mai găsesc aplicarea în cauză deoarece în baza titlului executoriu s-a pornit executarea, calea de urmat fiind contestația la executare, în acest sens fiind și interpretarea dată de doctrină. Sub un al doilea aspect recurenta susține că cererea de lămurire este și nefondată câtă vreme dispozitivul sentinței respectă fidel petitul acțiunii, iar conținutul său nu conține nici o contradicție. Susține recurenta că instanța de apel prin hotărâre dată a schimbat dispozitivul sentinței procedând în mod nepermis.

Intimatul L.M. a formulat la data de 5 mai 2009 întâmpinare la cererea de recurs solicitând respingerea căii de atac exercitată ca nefondată și menținerea ca legală și temeinică a deciziei pronunțată de curtea de apel. V. Asupra recursului Înalta Curte verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, în raport de motivele invocate, constată că recursul declarat în cauză de recurenta pârâtă SC G.O.V.I. SRL este întemeiat în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează. 1. Dispozițiile art. 281 1 C. proc. civ.

trebuie înțelese în sensul clarificării, explicitării, măsurilor dispuse de instanță prin dispozitivul hotărârii atunci când acesta nu este suficient de clar și poate genera dificultăți în înțelegerea lui nu numai în situația unor hotărâri susceptibile de executare silită, dar și în situația hotărârilor nesusceptibile de executări silite, dar care trebuie respectate în aceeași măsură de către părțile între care s-a derulat litigiul. Altfel spus prin procedura instituită de dispozițiile art. 281 1 C. proc. civ. hotărârea nu poate fi modificată sau reconsiderată deoarece s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat, chiar dacă aceasta are caracter provizoriu, în ipoteza unei hotărâri care nu a rămas irevocabilă.

2. Posibilitatea lămuririi înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu pe calea contestației la executare reglementată de art. 399 alin. (1) C. proc. civ. nu exclude utilizarea procedurii prevăzute de art. 281 1 C. proc. civ. pentru lămurirea titlului executoriu respectiv a hotărârii care potrivit legii constituie titlu executoriu, deoarece dispozițiile susmenționate prevăd explicit aceasta opțiune prin sintagma „dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281 1 C. proc. civ… ”, iar împrejurarea că în cazul contestații la executare competența aparține după art. 400 alin. (2) C. proc. civ. tot instanței care a pronunțat hotărârea ce se execută și a cărei lămurire se cere, constituie un argument peremptoriu în sensul posibilității utilizării pentru lămurirea unor hotărâri ce constituie titlu executoriu fie a procedurii prevăzute de art. 281 1 fie a contestației la executare.

Prin urmare susținerile recurentului pe aspectul inadmisibilității cererii de lămurire a hotărârii tribunalului care după art. 720 8 C. proc. civ., este executorie, pe calea prevăzută de art. 281 1 apar ca nefondate. 3. Criticile recurentului cu privire la soluția adoptată de instanța de apel respectiv la interpretarea dată sintagmei repunerii părților în situația anterioară, sunt însă, fondate. În cauză instanța de fond investită cu o cerere de lămurire a dispozitivului, prin încheierea pronunțată în temeiul art. 281 1 C. proc. civ. a clarificat sintagma restabilirea situației anterioare cu referire la mențiunile din cartea funciară, clarificare care nu schimbă soluția adoptată în cauză, argumentate din considerentele sentinței păstrându-și deplina valabilitate și concordanță cu partea din dispozitiv astfel cum a fost lămurită.

Instanța de apel prin înțelesul pe care îl dă sintagmei restabilirii situației anterioare în sensul repunerii părților în situația anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare respectiv restituirea proprietății către reclamant, modifică soluția fondului, modificare ce nu putea fi dispusă decât în cadrul exercitării căii de atac împotriva sentinței pronunțate de tribunal. Argumentele instanței de apel referitoare la efectele pe care le produce rezoluțiunea sau rezilierea unui contract sub aspectul repunerii părților în situația anterioară, repunere care se poate dispune, în opinia instanței, chiar dacă nu s-a cerut in terminis prin cerere de chemare în judecată, țin în mod evident de analiza pe fond a cauzei, a dezlegării date de prima instanță cererii de rezoluțiune a contractului de vânzare-cumpărare cu care a fost investită.

Or, controlul exercitat împotriva unei încheieri pronunțate în temeiul art. 281 1 C. proc. civ., în ipoteza cauzei de admitere a cererii, nu poate să vizeze decât măsura în care lămurirea era necesară și nu depășește, modifică sau reconsideră hotărârea pronunțată, altfel spus, dacă încheierea respectă cerințele impuse de art. 281 1 C. proc. civ. pentru a fi adoptată. Așa fiind Înalta Curte constatând că dezlegarea dată în apel excede obiectul cererii de lămurire a dispozitivului sentinței cu a cărei verificare a fost investită, ceea ce semnifică o încălcare a dispozițiilor legale referitoare la judecarea apelului, în temeiul art. 312 alin. (1) cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. va admite prezentul recurs și va modifica în parte decizia recurată, în sensul respingerii apelului declarat de reclamantul L.M.

împotriva încheierii din 23 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, urmând a fi menținute dispozițiile din decizia recurată referitoare la respingerea apelului declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC G.O.V. I. SRL ORADEA împotriva deciziei nr. 19/C din 3 februarie 2009- A, a Curții de Apel Oradea, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, modifică în parte decizia recurată în sensul că respinge apelul declarat de reclamantul L.M. împotriva încheierii din data de 23 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor. Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 mai 2009.