ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.06.2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3832/2008

HOTĂRÂRE
11.06.2008
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3832/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 372 din 29

martie 2007 Tribunalul Bihor a respins acțiunea formulată de reclamantul R.G.

în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Oradea.

In motivarea sentinței s-a reținut

că prin dispoziția nr. 2059 din 26 iunie 2006 emisă de pârât s-a constatat

calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului și s-a dispus acordarea de

despăgubiri pentru apartamentele 1, 2 și 3 împreună cu terenul aferent în cotă

de 364/549 mp din imobilul situat în Oradea, înscris în C.F. 2042 Oradea, nr.

top 1202 și 1203.

Din probatoriile administrate a

rezultat că imobilul a fost naționalizat în baza Decretului 92/1950 de la

autoarele reclamantului, P.I., P.M. și P.A.R. La data naționalizării imobilul

era compus din patru apartamente, apartamentul nr. 4 fiind restituit ulterior

proprietarelor tabulare prin decizia 858/1967 a Comitetului Executiv al

Sfatului Popular Oradea.

Reclamantul a solicitat prin acțiune

restituirea în natură a apartamentului nr. 1 care a fost vândut în baza Legii

112/1995 numitei P.I., fără a face dovada înstrăinării ulterioare a

apartamentului de către cumpărătoare. Și celelalte două apartamente au fost

înstrăinate, respectiv apartamentul nr. 2 în baza Legii 112/1995, iar

apartamentul nr. 3 în baza Legii nr. 4/1973, dar reclamantul nu a solicitat în

instanță anularea contractelor de vânzare-cumpărare.

Reținând această situație de fapt

instanța a constatat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 2 coroborate

cu cele ale art. 18 din Legea 10/2001, potrivit cărora reclamantul are dreptul

la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.

Împotriva sentinței reclamantul a

declarat recurs, calificat drept apel, susținând că instanța nu a cercetat dacă

imobilul a fost preluat abuziv întrucât proprietarele erau exceptate de la

naționalizare, iar Legea 10/2001 îi dă dreptul la reparație prin

restitutio

in integrum

.

Curtea de

Apel Oradea, prin decizia civilă nr. 445 A din 18 octombrie 2007 a respins

apelul ca nefondat reținând că prin dispoziția contestată, în raport de conținutul

notificării, reclamantul a primit o soluție parțial favorabilă, respectiv

acordarea măsurilor reparatorii pentru apartamentele 2 și 3. Singurul

apartament cu privire la care, în cadrul procedurii administrative, nu s-a dat

curs cererii reclamantului, de restituire în natură, a fost apartamentul nr. 1,

despre care se susține că ar fi fost înstrăinat de cumpărătoare cu încălcarea

dispozițiilor art. 9 alin. (8) din Legea 112/1995.

Atât timp cât reclamantul nu a

solicitat anularea contractelor de vânzare cumpărare, în temeiul art. 46 alin.

(5) din Legea 10/2001, nu poate solicita restituirea în natură a imobilului.

Împotriva deciziei instanței de apel

a declarat recurs reclamantul R.G., în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

pentru următoarele motive

- instanța nu a cercetat fondul

pricinii, respectiv dacă apartamentul nr. 1 a fost înstrăinat ilegal de

cumpărătoarea P.I.

- instanța a

nesocotit faptul că autoarele sale erau exceptate de la naționalizare și

prevederile art. 2 al. 2 al Legii 10/2001 potrivit cărora persoanele ale căror

imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de

proprietar avută la data preluării.

Recursul nu

este fondat.

După intrarea în vigoare a Legii 10/2001

restituirea în natură a imobilelor preluate fără titlu valabil și înstrăinate

prin acte de dispoziție este condiționată de constatarea, pe cale

judecătorească, a nulității actului de înstrăinare, determinată de reaua

credință a părților din actul de înstrăinare, în conformitate cu prevederile

art. 45 din Legea 10/2001 republicată.

Legiuitorul a impus această necesitate,

deoarece numai printr-o hotărâre judecătorească se poate constata o sancțiune

de drept civil, respectiv lipsirea actului juridic, în tot, de efectele în

vederea cărora a fost făcut, din cauza nesocotirii dispozițiilor legale

edictate pentru încheierea sa valabilă și, cum, nulitatea constatată pe cale

judecătorească, operează atât pentru trecut, cât și pentru viitor este de

aplicat principiul restabilirii situației anterioare, prin restituirea

nemișcătorului fostului proprietar.

Nulitatea actului de înstrăinare

trebuie solicitată expres de către partea interesată, nefiind permis instanței

de judecată, ca, din oficiu, să se pronunțe în afara limitelor cu care a fost

investită.

In speță, reclamantul R.G. a

solicitat restituirea în natură a apartamentului 1 din imobil, însă nu a cerut

și anularea contractului de vânzare cumpărare încheiat în temeiul Legii

112/1995, situație în care, în mod corect instanțele au concluzionat că

persoana îndreptățită are dreptul la acordarea măsurilor reparatorii prin

echivalent, conform art. 18 lit. c) din Legea 10/2001. Ca atare, nu se poate

reține critica potrivit căreia instanța nu ar fi cercetat fondul cauzei.

Este irelevantă și a doua critică

inserată în motivarea recursului.

Instanța nu mai era obligată să

cerceteze dacă autoarele reclamantului erau exceptate de la naționalizare, din

moment ce Legea 10/2001 al art. 2 alin. (1) lit. b) prevede expres că, în

accepțiunea legiuitorului, sunt considerate preluate abuziv imobilele

naționalizate prin Decretul 92/1950.

De asemenea, art. 2 alin. (2) al

Legii 10/2001 prevede într-adevăr, că persoanele ale căror imobile au fost

preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avută la data

preluării, însă această calitate o pot exercita doar în situația în care

imobilul se poate restitui în natură și numai după primirea dispoziției sau a

hotărârii judecătorești de restituire conform prevederilor legii.

Având în vedere aceste considerente

recursul se privește ca nefondat și va fi respins în consecință.

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantul R.G. împotriva

deciziei nr. 445 A din 18 octombrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția civilă

mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 iunie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,97
ÎCCJ, decizie (scj.ro #86791)
în natură și numai după primirea dispoziției sau a hotărârii judecătorești de restituire conform prevederilor legii. ICCJ, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 3832 din 11 iunie 2008 Prin sentința civilă nr. 372/
ÎCCJ 2007-01-16
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 275/2007
Deliberând asupra recursului civil de față în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele: Prin contestația înregistrată la Tribunalul Bihor la 29 septembrie 2003 reclamanta J.F. a solicitat, în contradictoriu cu Primăria munici
ÎCCJ 2010-04-19
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2326/2010
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 44 din 4 februarie 2008 a Tribunalului Bihor s-a respins acțiunea precizată formulată de reclamantul M.I.P. împotriva pârâtei Comisia locală de aplicare a Legii nr. 10/20
ÎCCJ 2008-09-18
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5045/2008
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 625/c din 18 septembrie 2007, Tribunalul Bihor a respins acțiunea formulată de reclamanții M.Ș. și M.F. în contradictoriu cu pâ
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, decizie (scj.ro #81908)
Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 3419 din 2 iunie 2010. Prin notificarea nr. 15/E din 15 mai 2001, F.A. a solicitat să i se aplice dispozițiile Legii nr. 10/2001, în legătură cu apartamentul nr. 16 situat în municip
Sursă