ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2326/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 44 din 4 februarie 2008 a Tribunalului Bihor s-a respins acțiunea precizată formulată de reclamantul M.I.P. împotriva pârâtei Comisia locală de aplicare a Legii nr. 10/2001, reținându-se că prin Dispoziția nr. 3716 din 9 septembrie 2005 amplu motivată, Primarul municipiului Oradea a restituit reclamantului patru apartamente cu destinație de locuință și două spații comerciale din imobilul situat în Oradea, înscris în CF nr. 3071 cu nr. top. 1311 - 1312. Prin Dispoziția nr. 3898 din 29 iunie 2007 dată ulterior formulării acțiunii, același prima a soluționat cererea prin acordarea de despăgubiri aferente imobilelor preluate în mod abuziv pentru 15 mp suprafață construită și 17,5 mp suprafață de teren din imobilul în litigiu.

La baza acestei ultime dispoziții a stat și referatul nr. 128964 din 15 iunie 2007 din care rezultă că nu se poate acorda suprafața în întregime și urmează a se acorda despăgubiri în condițiile legii speciale. Într-adevăr reclamantul a făcut mai multe demersuri pentru soluționarea situației celor 15 mp suprafață construită și 17,5 mp suprafață de teren neretrocedată. Nemulțumirea reclamantului viza despăgubirea stabilită iar în cuprinsul acțiunii invocă doar nemotivarea respingerii cererilor sale făcute în timp și răspunsul cu întârziere. Or, reține instanța de fond, cererea reclamantului este neîntemeiată întrucât în mod detaliat la fiecare cerere adresată Comisiei de specialitate i s-a răspuns și explicat faptul că regimul juridic al cabinetului medical nu permite acordarea lui în compensare, alte imobile nu sunt disponibile pentru a se acorda și singura posibilitate legală este cea a despăgubirilor bănești.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul iar prin Decizia civilă nr. 85 din 6 mai 2009 a Curții de Apel Oradea s-a respins apelul reclamantului reținându-se că, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, a comunicat că nu deține bunuri, terenuri sau clădiri disponibile care să facă obiectul compensării în condițiile Legii nr. 247/2005. De asemenea se reține de instanța de apel că prin adresa din 29 iunie 2007 a fost înaintat dosarul Secretariatului Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor ce urmează a fi acordate reclamantului. Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului și pe cale de consecință admiterea acțiunii.

Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte: Se susține că nici instanța de apel și nici cea de fond nu au analizat acțiunea și nu au motivat cererea de probațiune solicitată prin nota de ședință din 1 februarie 2008. Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte: Se constată că nici instanța de apel și nici cea de fond nu au analizat acțiunea și nu au motivat cererea de probațiune solicitată prin nota de ședință din 1 februarie 2008. Se mai învederează că nu s-a motivat respingerea cererii sale privind despăgubirile solicitate de 33.000 RON ce reprezintă prejudiciul cauzat de intimat prin neemiterea dispoziției privind măsurile reparatorii pentru suprafața de 15 mp construcție și 17,5 mp teren imposibil de restituit în natură.

Recurentul invocă faptul că tergiversarea cauzei timp de 21 de luni prin neemiterea dispoziției de despăgubire aferentă imobilului imposibil de restituit în natură, i-a cauzat un prejudiciu dat fiind faptul că în anul 2005 despăgubirea ar fi fost mai mare, având în vedere valoarea monedei naționale și rata inflației. Se mai arată că a solicitat în compensare cabinetul medical, și nesoluționarea cererii sale i-a afectat prestigiul profesional în mod cu totul nejustificat și i-a cauzat și un efort financiar esențial pentru notificări și onorariile de avocat. În drept recurentul a invocat dispozițiile art. 304 C. proc. civ. și art. 312 alin. (2) și 3 C. proc. civ. Recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, depunând și concluzii scrise filele 14 - 15. Intimata s-a opus admiterii recursului invocând și nulitatea acestuia în temeiul art. 302 1 C. proc.

civ. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiunilor art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat. Prin acțiunea principală reclamantul a solicitat obligarea pârâtului să-i elibereze dispoziția privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru diferența de 15 mp suprafață construită și 17,5 mp teren care i-a parvenit pe baza Dispoziției nr. 3716 din 9 septembrie 2005 al Primarului Municipiului Oradea și obligarea pârâtului la 33.000 RON ce reprezintă prejudiciul cauzat de către pârâtul care cu neglijență și indiferență nu a elaborat dispoziția motivată de aproape 21 de luni și prin această manevră i-a cauzat un prejudiciu material substanțial.

Acțiunea a fost precizată ca fiind în contradictoriu cu Primăria municipiului Oradea, nefiind de acord cu despăgubirile stabilite unilateral prin Dispoziția nr. 3898 din 29 iunie 2007. Prin Dispoziția nr. 3898 din 29 iunie 2007 emisă de Primarul municipiului Oradea s-a propus acordarea de despăgubiri potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției pentru suprafața de 15 mp, suprafață construită și 17,5 mp teren din imobilul situat în Oradea, înscris în CF nr. 3071 Oradea nr. top. 1311 - 1312, ce nu pot fi restituite. Astfel față de precizarea de acțiune, obiectul dedus judecății vizează Dispoziția nr. 3898 din 29 iunie 2007, motiv pentru care s-a și dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei prin Sentința civilă nr. 6877 din 19 noiembrie 2007 de la Judecătoria Oradea la Tribunalul Oradea.

Prin Dispoziția nr. 3898 din 29 iunie 2007 s-a soluționat astfel notificarea reclamantului ce viza terenul de 15 mp suprafață construită și de 17,5 mp teren imposibil de restituit în natură. Este real că reclamantul printr-o cerere înregistrată sub nr. 142670 din 20 octombrie 2005 a solicitat a i se acorda măsura reparatorie a compensării între suprafețele de 15 mp și respectiv de 17,5 mp cu suprafața cabinetului medical individual situat pe str. T. Vladimirescu nr. 8, camera 305. Spațiul solicitat în compensare constituie însă obiect al unui Contract de concesiune nr. 78482 din 24 martie 2005 încheiat pe o perioadă de 12 ani între Consiliul local al municipiului Oradea și Cabinetul medical al reclamantului.

Ca atare, față de situația juridică a acelui spațiu solicitat în compensare, s-au acordat reclamantului măsuri reparatorii constând în despăgubiri stabilite în condițiile reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, urmare a modificărilor și completărilor aduse prin Legea nr. 247/2005, competența privind modalitatea de acordare și stabilire a cuantumului măsurilor reparatorii, revine Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, care va emite la finalul procedurii o deciziei ce va cuprinde și cuantumul despăgubirilor ce vor consta în titluri de despăgubiri. Astfel nefiind posibilă măsura compensării între suprafețele de 15 mp, 17,5 mp și imobilul reprezentând cabinetul medical din str. T. Vladimirescu nr. 8 camera 305, instanțele au analizat dispoziția atacată prin prisma dispozițiilor art. 1 alin. (2) și art. 26 din Legea nr. 10/2001.

De altfel prin actul de la filele 109 dosarul instanței de apel rezultă că intimatul în conformitate cu dispozițiile art. 1 pct. 5 din Legea nr. 10/2001, a afișat la 11 iunie 2007 anunțul că nu deține bunuri imobile disponibile care să facă obiectul compensării în condițiunile prevăzute de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005. Astfel față de această situație în care entitatea obligată la restituire, nu poate identifica în patrimoniul său bunuri pe care să le ofere în compensare, sunt incidente dispozițiunile art. 1 pct. 2 din Legea nr. 10/2001 privind acordarea de despăgubiri în condițiile prevederilor speciale și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Față de considerentele expuse, instanțele au făcut o corectă aplicare a legii raportat la starea de fapt relevată de probele administrate, și nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de reclamantul M.P. împotriva Deciziei nr. 85/A din 6 mai 2009 a Curții de Apel Oradea, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2010.