ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2662/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2662/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin cererea
înregistrată la Tribunalului Bihor, reclamantul I.M., în contradictoriu cu
pârâtul Primarul mun. Oradea, a solicitat instanței să anuleze dispoziția nr.
3219 din 16 iunie 2008 și să dispună obligarea pârâtului să continue
procedurile prevăzute de Legea nr. 10/2001 în vederea acordării despăgubirilor
legale.
În
motivarea cererii,
reclamantul arată că pârâtul nu a ținut seama de scopul și spiritul Legii nr.
10/2001 și implicit de prevederile art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
Pârâtul, prin
întâmpinare, a solicitat respingerea cererii cu motivarea că reclamantul nu a
făcut dovada calității de proprietar sau de moștenitor a fostului proprietar
tabular în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001.
Prin sentința civilă
nr. 111/C din 18 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor s-a admis acțiunea
formulată de reclamantul I.M. în contradictoriu cu pârâtul Primarul
municipiului Oradea; s-a dispus anularea Dispoziției nr. 3219 din 16 iunie 2008
emisă de către Primarul mun. Oradea; s-a dispus obligarea pârâtului de a
continua procedurile Legii nr. 10/2001 în vederea acordării reclamantului de
măsuri reparatorii legale ce i se cuvin pentru imobilul înscris în C.F. nr.
9128 Oradea, nr. top. 4965/38.
Din considerentele
sentinței se retine că prin dispoziția nr. 3219 din 16 iunie 2008 emisă de
către Primarul mun. Oradea s-a respins notificarea nr. 940 din 20 septembrie
2001 formulată de către I.M. privind acordarea de despăgubiri și pentru
imobilul casă și teren care a fost situat în Oradea, înscris în C.F.
neconstituit nr. 9128 Oradea, nr. cad. 4965/38 pentru considerentul că
notificatorul nu a făcut dovada calității de fost proprietar tabular sau de
moștenitor al proprietarului tabular al imobilului solicitat.
Potrivit situației de
C.F. nr. 9128 reconstituit Oradea se constată că proprietar tabular este numita
V.A. însă, în baza convenției încheiată la data de 21 iulie 1978 de Întreprinderea
Județeană de Gospodărie Comunală și Locativă Bihor, reclamantul I.M. împreună
cu numita S.M. au donat Statului Român terenul înscris în C.F. nr. 9128 Oradea,
nr. top. 4965/38 și s-au obligat la demolarea construcțiilor de pe acest teren.
Prin sentința civilă
nr. 1821/2000 pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a constatat nulitatea
absolută a convenției sus-amintite.
Potrivit pct. 23.1
lit. a) din H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, prin acte doveditoare ale dreptului de
proprietate se înțelege orice acte juridice translative de proprietate, care
atestă deținerea proprietății de către o persoană fizică.
Împotriva sentinței a
declarat apel Primarul mun. Oradea, solicitând schimbarea în întregime a
hotărârii, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
Prin decizia civilă
nr. 124 A din 30 septembrie 2009, Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, a
respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Primarul mun. Oradea.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că în C.F. 9128 Oradea este
descris imobilul având nr. top 4965/38, în foaia de proprietate ultima
înscriere făcându-se în anul 1936 în favoarea lui N.A. - B2 -, aceasta
dobândind dreptul prin cumpărare.
În
plus, însă, la dosar
s-a mai depus un înscris întocmit la 21 iulie 1978 prin care S.M. și I.M., în
calitate de proprietari faptici a imobilului înscris în C.F. 9128 Oradea s-au
obligat să cedeze prin donație imobilul respectiv în favoarea Statului Român.
Prin același înscris, proprietarii s-au obligat și să demoleze pe cheltuiala
lor construcțiile existente pe teren.
Este adevărat că în
regimul Decretului-Lege nr. 115/1938 dobândirea dreptului de proprietate se
făcea prin înscrierea în cartea funciară a dreptului real și a titlului cu care
acesta a fost dobândit, dar lipsa înscrierii nu poate fi opusă de un subiect de
drept care a tratat cu reclamantul donarea imobilului respectiv, iar prin
acceptarea donației a recunoscut calitatea de proprietar al acestuia.
Singura care ar putea
să pună în discuție problema dreptului de proprietate al reclamantului asupra
imobilului și îndreptățirea acestuia la măsuri reparatorii este proprietara al
cărui drept apare înscris sub B2 în C.F. 9128 Oradea sau moștenitorii acesteia.
Mai mult, în Dosarul
nr. 1498/2003 al Judecătoriei Oradea, petentul a formulat o acțiune prin care a
solicitat să se constate nulitatea convenției de donație din 21 iulie 1978, iar
reprezentantul unității administrativ-teritoriale nu s-a opus admiterii
acțiunii, cererea fiind soluționată prin sentința civilă nr. 1821 din 13 martie
2003.
Practic, prin
pronunțarea acestei hotărâri instanța a recunoscut calitatea reclamantului de
donator, iar hotărârea fiind pronunțată în contradictoriu cu unitatea
administrativ-teritorială, aceasta nu mai poate ridica problema lipsei
dreptului lui I.M. de a beneficia de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr.
10/2001.
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs, în termen legal, apelantul-pârât Primarul mun.
Oradea, criticând-o pentru nelegalitate, fără a indica motivul de recurs
incident.
În
dezvoltarea
recursului s-a aratăt că prin dispoziția primarului nr. 3219/2008 a fost respinsă
notificarea formulată de I.M.,
motivată
de faptul că nu a făcut dovada calității de proprietar sau de moștenitor al
fostului proprietar tabular. Potrivit colii de carte funciară reconstituite nr.
9218 Oradea cu nr. top 4965/38 - imobilul a constituit proprietatea văduvei lui
N.L., născută V.A. Imobilul a trecut în proprietatea statului român prin
donație, de la numiții S.M. și I.M., donație care ulterior a fost anulată prin sentința
civilă nr. 1821 din 13 martie 2003 a Judecătoriei Oradea.
Totodată, intimatul I.M.
nu a avut niciodată calitatea de proprietar tabular al imobilului notificat,
nefiind înscris în cartea funciară, drept pentru care, în aceste condiții,
notificarea acestuia a fost respinsă, avându-se în vedere că, potrivit
prevederilor art 17 din Decretul-Lege nr. 115/1938 drepturile reale imobiliare
se constituie, se modifică, se strămută sau se sting numai prin înscrierea lor
în carte funciară, toți titularii de drepturi tabulare fiind obligați să se
înscrie în cartea funciară pentru a putea beneficia de prerogativele dreptului
de proprietate.
Astfel, arată
recurentul, motivarea instanței de apel potrivit căreia prin pronunțarea
sentinței civile de anulare a donației instanța a recunoscut calitatea
reclamantului de donator, iar hotărârea fiind pronunțată în contradictoriu cu
unitatea administrativ-teritorială, acesta nemaiputând invoca lipsa dreptului
lui I.M. de a beneficia de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, nu
are nicio relevanță în prezenta cauză.
Analizând recursul
formulat, în raport de criticile menționate, Înalta Curte apreciază că acesta
este nefondat, pentru următoarele considerente:
În
speță, măsura
preluării abuzive s-a realizat prin actul de donație încheiat între S.M. și I.M.,
în calitate de donatori, ca „proprietari faptici ai imobilului înscris în C.F.
9128 Oradea”, și Statul Român, în calitate de donatar, contractul de donație
fiind anulat prin sentința civilă nr. 1821/2000 a Judecătoriei Oradea, devenită
irevocabilă.
Deși reclamantul
recunoaște că nu a putut întocmi actul de proprietate care să facă dovada
transferului dreptului de proprietate de la proprietarul tabular, V.A., această
împrejurare nu poate fi interpretată ca o probă indubitabilă a absenței
dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu în persoana
reclamantului, deoarece, deși textul art. 17 din Decretul-Lege nr. 115/1938
acordă înscrierii în cartea
funciară
efect translativ de proprietate, nu pot fi ignorate aspectele particulare ale
speței.
Lipsa înscrierii în
cartea funciară nu poate fi opusă de un subiect de drept, respectiv Primarul
mun. Oradea - ca reprezentant al Statului Român - care a tratat cu reclamantul
donarea imobilului respectiv, iar, prin acceptarea donației, i-a recunoscut
acestuia calitatea de proprietar. Dreptul real al reclamantului, calificat ca
fiind extratabular, constituit prin convenția părților, este opozabil și
terților, în speță recurentului care, prin acceptarea donației, a avut
cunoștință de existența lui.
În
aceste condiții,
văzând și dispozițiile art. 24 al Legii nr. 10/2001, reclamantului - în
calitate de donator al imobilului în litigiu către statul comunist și parte în
dosarul soluționat prin sentința civilă nr. 1821/2000 a Judecătoriei Oradea,
prin care s-a constatat nulitatea absolută a actului de donație din data de 21 iulie
1978 - i se recunoaște calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii
conform Legii nr. 10/2001, ca lege specială de reparație în materia imobilelor
preluate de stat în mod abuziv în perioada comunistă.
În
măsura în care proprietarul
tabular sau moștenitorii acestuia au solicitat măsuri reparatorii în temeiul
Legii nr. 10/2001, pentru același imobil, aspect care nu a fost invocat și
dovedit în prezenta cauză, pârâtul Primarul mun. Oradea, obligat de instanță să
continue procedurile prevăzute de Legea nr. 10/2001 în vederea acordării
despăgubirilor legale reclamantului, va verifica existența unei astfel de
notificări, pe care o va conexa cu notificarea care face obiectul prezentei
cauze, pentru o soluționare unitară.
Pentru aceste
argumente, Înalta Curte consideră că apărările recurentului în sensul că dovada
dreptului de proprietate trebuia făcută strict în cadrul prevederilor
Decretului-Lege nr. 115/1938 nu sunt fondate, astfel încât decizia atacată a
fost pronunțată cu aplicarea corectă a legii, motivul de recurs invocat,
încadrat în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nefiind incident în cauză.
Astfel fiind,
recursul urmează a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C.
proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de apelantul-pârât Primarul mun. Oradea împotriva
deciziei nr. 124/A din 30 septembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția
civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30
aprilie 2010.