ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1959/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Primarul municipiului Oradea a emis, în

baza Legii nr. 10/2001, dispoziția nr. 4522 din 30 noiembrie 2004, prin care a

fost respinsă cererea de restituire, în natură a imobilului (casă și teren),

situat în Oradea, înscris în C.F. nr. 322 Seleus, nr. top. 391, formulată de

petentul N.P.M. și a fost aprobată acordarea de măsuri reparatorii prin

echivalent, respectiv titluri de valoare nominală folosite în procesul de

privatizare, în cuantum de 624.039.486 lei.

Contestația formulată de petent

împotriva dispoziției emisă de primar a fost respinsă, prin sentința nr. 590/C

din 28 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, secția civilă.

Prin decizia nr. 89/A din 14 mai

2009, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, a fost admis

apelul, declarat de contestator, a fost schimbată, în tot, sentința

tribunalului, în sensul că a fost admisă contestația, a fost dispusă

modificarea parțială a dispoziției emisă de primar, s-a constatat că

reclamantul este îndreptățit la acordarea de despăgubiri bănești pentru casa

demolată și terenul aferent, în suprafață de 717 mp, în valoare de 366.690 Euro

pentru teren și 145.300 RON pentru casa demolată, a fost dispusă scăderea din

aceste sume a despăgubirilor acordate cu ocazia deposedării, actualizate, în

valoare de 6658 RON, au fost păstrate celelalte măsuri ale dispoziției

contestate și a fost obligat Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice

să-i plătească reclamantului sumele acordate, în termen de 6 luni de la data

rămânerii irevocabile a hotărârii.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin

D.G.F.P., încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând

în esență, că nu are calitate procesuală pasivă și că prin Legea nr. 10/2001

legiuitorul a urmărit să fie asigurată o reparație echitabilă a prejudiciului

suferit de persoanele cărora le-au fost preluate abuziv imobilele.

În opinia majorității membrilor

completului de judecată, recursul este fondat, pentru considerentele ce vor

urma.

Conform art. 26 (în prezent art. 28)

alin. (3) din Legea nr. 10/2001, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor

Publice poate fi chemat în judecată numai în situația în care unitatea

deținătoare nu a fost identificată.

Or, în prezenta cauză, unitatea

deținătoare este Primăria municipiului Oradea, al cărei primar a emis

dispoziția contestată, situație în care se constată că este fondată critica

vizând lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin

Ministerul Finanțelor Publice.

Și critica privitoare la întinderea

prejudiciului suferit de contestator, respectiv la cuantumul despăgubirilor

acordate este fondată.

Întrucât dispoziția contestată a

fost emisă la data de 30 noiembrie 2004, anterior apariției Legii nr. 247/2005,

dispozițiile acestei legi nu sunt aplicabile în cauză și deci, contestatorul

este îndreptățit la acordarea de despăgubiri bănești, conform art. 24 alin. (2)

din Legea nr. 10/2001, în forma sa inițială.

În ceea ce privește cuantumul

acestor despăgubiri însă, se impune completarea probelor și urmează a fi făcută

aplicațiunea art. 314 C. proc. civ., conform căruia Înalta Curte de Casație și

Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează

hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de

fapt ce au fost deplin stabilite.

Or, în prezenta cauză, împrejurările

de fapt nu au fost deplin stabilite, în sensul că între sumele menționate în

expertizele tehnice efectuate în faza de apel există discrepanțe, ce trebuiau

lămurite, prin efectuarea unei noi expertize, în vederea stabilirii corecte a

cuantumului despăgubirilor cuvenite contestatorului pentru imobilul ce formează

obiectul litigiului.

În consecință, recursul urmează a fi

admis, a fi casată decizia curții de apel și a fi trimisă cauza, spre

rejudecare, aceleiași instanțe, pentru completarea probelor cu o nouă expertiză

tehnică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În majoritate, admite recursul, declarat

de pârâta D.G.F.P. Bihor în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice

pentru Statul Român împotriva deciziei nr. 89-A din 14 mai 2009 a Curții de

Apel Oradea, secția civilă mixtă,

Casează decizia atacată și trimite cauza

spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23

martie 2010.

Cu opinia separată a doamnei judecător

Admite recursul declarat de pârâta D.G.F.P.

Bihor în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice împotriva deciziei nr.

89-A din 14 mai 2009 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Modifică în parte decizia în sensul că

admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D.G.F.P. Bihor în

reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice pentru Statul Român și respinge

acțiunea față de aceasta.

Înlătură din decizia recurată

dispoziția de obligare a acestei pârâte la plata sumelor reprezentând

despăgubiri în termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

Menține celelalte dispoziții ale

deciziei.

OPINIE SEPARATA a doamnei judecător

În sensul că raportat la motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurenta

pârâtă D.G.F.P. Bihor, în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, pentru

Statul Român, urmare a admiterii recursului, se impunea a se modifica în parte

decizia atacată în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale

pasive și respingerii acțiunii reclamantului față de această pârâtă pentru

considerentele ce succed:

În speță, unitatea cu personalitate

juridică deținătoare a imobilului în litigiu este Primarul Municipiului Oradea,

căruia îi revine obligația, conform Legii nr. 10/2001, de a se pronunța prin

decizia motivată asupra notificării reclamantului.

Examinarea titlului statului și aplicarea

dispozițiilor Legii nr. 10/2001 în vederea stabilirii măsurilor reparatorii se

realizează în cadrul procesual stabilit prin participarea persoanelor ce se

consideră îndreptățite în sensul legii și a unității deținătoare.

Emiterea în numele și pe seama Statului

Român a titlurilor de despăgubiri este de competența Comisiei Centrale pentru

stabilirea despăgubirilor, conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005.

Este evident că Statul Român nu este

reprezentat de către Ministerul Finanțelor Publice, ci, potrivit art. 22 alin.

(1) și art. 25 alin. (1) din Legea 10/2001, de Primarul Municipiului Oradea ,

ca instituție abilitată să se pronunțe, prin decizie motivată cu privire la

eventuala restituire în natură a imobilului sau să propună acordarea de măsuri

reparatorii în echivalent.

În cauză, Primarul Municipiului Oradea a

emis dispoziția nr. 4522 din 30 noiembrie 2004, prin care a constatat calitatea

de persoană îndreptățită a reclamantului la acordarea de măsuri reparatorii în

echivalent, respectiv titluri de valoare nominală folosite în procesul de

privatizare pentru imobilul (casă și teren), din Oradea.

În calitate de reprezentant al Statului

Român, Ministerul Economiei și Finanțelor nu are atribuția de a aviza sau

aproba decizia emisă de unitatea deținătoare a imobilului și nici de a aviza

sau de a acorda titluri de despăgubiri.

Neavând calitatea procesuală pasivă în

cauză, Ministerul Economiei și Finanțelor nu putea fi obligat la despăgubiri,

astfel cum, în mod nelegal, s-a dispus prin decizia recurată.

Decizia Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor, care are competența emiterii în numele și pe seama

Statului Român a titlurilor de despăgubiri, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005,

poate fi atacată cu contestație în condițiile Legii Contenciosului

administrativ nr. 554/2009.

Acesta este motivul, determinat de natura

actului și a emitentului, pentru care Statul stă în proces, în aceste cauze,

prin Comisia Centrală, conform art. 19 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

De altfel, în opinia majoritară se

constată lipsa calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul

Finanțelor Publice.

În aceste condiții, în opinia separată,

se impunea a se admite recursul și, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ.,

a se modifica decizia atacată în sensul admiterii excepției lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei și respingerii acțiunii reclamantului față de

aceasta.

În consecință, ar fi urmat să se înlăture

din decizia recurată dispoziția de obligare a acestei pârâte la plata sumelor

reprezentând despăgubiri în termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a

hotărâri , menținându-se celelalte dispoziții ale deciziei.

În opinia separată, în lipsa unor critici

în recurs cu privire la cuantumul despăgubirilor și în condițiile constatării

lipsei calității procesuale pasive a recurentului nu se putea casa decizia

atacată pentru neconcordanțele din expertize referitoare la sumele stabilite cu

titlu de despăgubiri.