ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1185/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Oradea la 30 octombrie 2007, reclamantul V.P. a solicitat, în contradictoriu

cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, obligarea pârâtului la

plata de despăgubiri bănești reprezentând diferența dintre valoarea de

circulație a apartamentelor nr. 1, 3, 4, 8 și 9A din imobilul situat în Oradea,

și suma acordată cu titlu de despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995,

actualizată potrivit indicelui de inflație. A solicitat constatarea pe baza

unei expertize tehnice în construcții a valorii de circulație a apartamentelor

menționate.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 3, art. 4, art. 19 și art. 36 din Legea nr. 10/2001, art. 16

și urm. din Titlul VII, Cap. V din Legea nr. 247/2005, așa cum a fost modificat

prin art. 23 și art. 24 din O.U.G. nr. 81/2007, art. 11 și art. 20 din

Constituția României, Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Judecătoria Oradea, secția civilă, prin

sentința nr. 4666 din 24 iunie 2008 a admis excepția invocată de instanță din

oficiu privind competența materială a judecătoriei și, în consecință, a

declinat competența de a soluționa cererea de chemare în judecată formulată de

reclamantul V.P. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat prin

Ministerul Finanțelor Publice în favoarea Tribunalului Bihor, secția civilă,

constatând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) C.

proc. civ.

Prin sentința nr. 116/C din 24 martie

2009, Tribunalul Bihor, secția civilă, a admis acțiunea formulată de

reclamantul V.P. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice

reprezentat de D.G.F.P. Bihor și E.M. și, în consecință, a constatat că

valoarea de circulație a apartamentelor 1, 3, 4, 8 și 9A situate în imobilul din

Oradea, este de 1.151.644 lei. A obligat pârâtul Statul Român prin

reprezentantul său Ministerul Finanțelor Publice să-i plătească reclamantului

1.037.621 lei despăgubiri – în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive

a hotărârii cu dobânzi legale, de la aceeași dată, până la achitarea integrală

a debitului.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că prin Dispoziția nr. 2238 din 14 iulie 2006 emisă de Primarul

municipiului Oradea s-au respins cererile privind restituirea în natură prin

echivalent a imobilului situat în Oradea, înscris în C.F. 2775 Oradea, nr. top.

2885/4 și C.F. 14539 Oradea nr.top.2885/4 și s-a constatat calitatea

reclamanților de persoane îndreptățite la acordarea de despăgubiri în

condițiile legii speciale (art. 16 Cap. V Titlul VII din Legea nr. 247/2005). În

raport de prevederile art. 16 alin. (2) Titlul VII din Legea nr. 247/2005,

notificările formulate de reclamanți având ca obiect imobilul respectiv au fost

comunicate Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Instanța de fond a constatat că până la

data pronunțării hotărârii, Comisia nu a comunicat reclamantului cuantumul

despăgubirilor ce i se cuvin și că în practica instanțelor s-a decis că trebuie

făcută aplicabilitatea prevederilor art. 1 din Protocolul 1 al Convenției

Europene a Drepturilor Omului. Reclamantului i s-a emis dispoziția de

restituire în echivalent – însă nu a primit despăgubiri – astfel încât, în mod

corect s-a decis că simpla adoptare a unor măsuri reparatorii nu este suficientă

dacă nu este urmată de măsuri concrete de aplicare într-un termen rezonabil.

S-a concluzionat astfel că, în

conformitate cu H.G. nr. 386/2007, calitatea procesuală pasivă o are Statul

Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Fondul Proprietatea fiind înființat

de stat și având atribuții precise, determinate de lege, iar pentru

nefuncționarea acestuia, responsabilitatea trebuie să revină statului, care

suportă despăgubirile.

Apelul declarat de pârâta Direcția

generală a finanțelor publice Bihor în reprezentarea Ministerului Finanțelor

Publice împotriva sentinței tribunalului a fost respins ca nefondat de Curtea

de Apel Oradea, secția civilă mixtă, prin decizia nr. 119/A din 1 iulie 2009.

S-a reținut, în esență, de către instanța

de apel că acțiunea promovată de reclamant nu este o acțiune întemeiată pe

prevederile Legii nr. 10/2001 ci este o acțiune în despăgubiri pe dreptul comun,

prin care se urmărește obținerea unei reparații rapide și echitabile, pornind

de la jurisprudența CEDO, iar Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice

are calitatea de parte obligată în raportul juridic dedus judecății.

Împrejurarea că reclamantul nu a atacat

în termen de 30 de zile dispoziția Primarului nu este de natură a atrage

inadmisibilitatea acțiunii, așa cum a susținut pârâtul, întrucât reclamantul s-a

declarat de acord cu soluția respingerii cererii de restituire în natură și nu

a atacat dispoziția sub acest aspect.

Împotriva acestei ultime decizii a

declarat recurs D.G.F.P. Bihor în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice

pentru Statul Român, criticând-o pentru motivul de nelegalitate prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. A solicitat modificarea în tot a deciziei

atacate, în sensul admiterii apelului declarat de pârât cu consecința

respingerii acțiunii față de respectiva instituție și admiterea excepției

lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice precum și

a lipsei calității de reprezentant al Statului Român. A arătat că în contextul

prevederilor Legii nr. 10/2001, rezultă indubitabil că în speță au calitate

procesuală pasivă Primarul, A.N.P.R., respectiv Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor. A considerat ca fiind inadmisibilă acțiunea

reclamantului care nu a urmat calea prevăzută de Legea nr. 10/2001 și nu a

atacat dispoziția Primarului în termen de 30 de zile de la comunicare, în cazul

în care era nemulțumit de aceasta. Referitor la Fondul Proprietatea, s-a precizat că acesta este funcțional, fiind o societate comercială pe

acțiuni, constituită în conformitate cu dispozițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005,

H.G. nr. 1481/2005 și ale Legii nr. 31/1990, care a dobândit personalitate

juridică de la data înmatriculării sale la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București. S-a arătat totodată că

soluția de obligare la plata despăgubirilor pentru imobilul solicitat este fără

efect întrucât acestea sunt acordate de Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, iar Ministerul Finanțelor Publice nu deține instrumentele

legale pentru realizarea acestui lucru, respectiv nu are conturi bănești în

acest sens.

Recursul este fondat urmând a fi admis

pentru considerentele ce se vor prezenta în continuare.

Prin Dispoziția nr. 891 din 2 martie 2007

emisă de Primarul municipiului Oradea s-a constatat calitatea de persoane

îndreptățite și s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii

speciale petenților V.P. și E.M. pentru apartamentele nr. 1, 2, 3, 3A, 4, 6, 8,

9 și 9A din imobilul situat în Oradea, înscris în C.F. nr. 3940 Oradea, nr.topo

2369/1. S-au înaintat notificarea și actele aferente acesteia (dosarele

administrative nr. 864/2001 și nr. 1864/2002) Secretariatului Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Urmare nesoluționării notificării sale de

către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, V.P. a solicitat în

instanță obligarea Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata

de despăgubiri bănești reprezentând valoarea de circulație a respectivelor

apartamente stabilită pe baza unei expertize tehnice în construcții și suma

acordată cu titlu de despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995, actualizată

potrivit indicelui de inflație.

Se reține deci că notificarea nu a fost

soluționată de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Potrivit Titlului

VII Capitolul VI

Căi de atac în justiție art. 19 alin. (1) din Legea nr. 247/2005,

cu modificările și completările ulterioare,

deciziile adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor pot fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ

nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, în

contradictoriu cu statul, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

Art. 20 alin. (1)

din același act

normativ stipulează că revine Secției de Contencios Administrativ și Fiscal a

Curții de Apel în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul competența

soluționării.

Dacă reclamantul

domiciliază în străinătate, cererea se adresează instanței reședinței sale din țară sau, după caz, la instanța domiciliului reprezentantului acestuia din România

Dispozițiile cuprinse în

textele menționate din Legea nr. 247/2005 se coroborează cu cele din Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Conform art. 1 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004,

orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un

interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau

prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței

de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea

dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost

cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.

Se reține deci că legea

contenciosului administrativ reglementează și posibilitatea de a te adresa

instanței de contencios administrativ competentă și pentru nesoluționarea în

termenul legal a unei cereri, cum este cazul în speță.

În acest

sens, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 stipulează că se asimilează

actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o

cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul

de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.

Cum, Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor nu a soluționat până în prezent notificarea formulată

de reclamantul V.P., acest aspect fiind asimilat unui act administrativ

unilateral, competența în primă instanță aparține, conform art. 19 alin. (1)

din Legea nr. 247/2005, Secției de Contencios Administrativ și Fiscal a Curții

de Apel în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul.

Pentru cele ce preced,

se va a

dmite

recursul declarat de pârât, se vor casa ambele hotărâri pronunțate în cauză și

se va trimite dosarul spre competentă soluționare, în primă instanță, Curții de

Apel Oradea, secția contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Statul

Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția generală a finanțelor

publice Bihor împotriva deciziei nr. 119/A din 1 iulie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Casează decizia atacată precum și

sentința nr. 116/C din 24 martie 2009 a Tribunalului Bihor, secția civilă.

Trimite cauza spre competentă

soluționare Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie

2010.