ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1185/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la 30 octombrie 2007, reclamantul V.P. a solicitat, în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, obligarea pârâtului la plata de despăgubiri bănești reprezentând diferența dintre valoarea de circulație a apartamentelor nr. 1, 3, 4, 8 și 9A din imobilul situat în Oradea, și suma acordată cu titlu de despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995, actualizată potrivit indicelui de inflație. A solicitat constatarea pe baza unei expertize tehnice în construcții a valorii de circulație a apartamentelor menționate. În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 3, art. 4, art. 19 și art. 36 din Legea nr. 10/2001, art. 16 și urm. din Titlul VII, Cap. V din Legea nr. 247/2005, așa cum a fost modificat prin art. 23 și art. 24 din O.U.G.

nr. 81/2007, art. 11 și art. 20 din Constituția României, Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Judecătoria Oradea, secția civilă, prin sentința nr. 4666 din 24 iunie 2008 a admis excepția invocată de instanță din oficiu privind competența materială a judecătoriei și, în consecință, a declinat competența de a soluționa cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul V.P. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice în favoarea Tribunalului Bihor, secția civilă, constatând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. Prin sentința nr. 116/C din 24 martie 2009, Tribunalul Bihor, secția civilă, a admis acțiunea formulată de reclamantul V.P.

în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Bihor și E.M. și, în consecință, a constatat că valoarea de circulație a apartamentelor 1, 3, 4, 8 și 9A situate în imobilul din Oradea, este de 1.151.644 lei. A obligat pârâtul Statul Român prin reprezentantul său Ministerul Finanțelor Publice să-i plătească reclamantului 1.037.621 lei despăgubiri – în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii cu dobânzi legale, de la aceeași dată, până la achitarea integrală a debitului. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin Dispoziția nr. 2238 din 14 iulie 2006 emisă de Primarul municipiului Oradea s-au respins cererile privind restituirea în natură prin echivalent a imobilului situat în Oradea, înscris în C.F.

2775 Oradea, nr. top. 2885/4 și C.F. 14539 Oradea nr.top.2885/4 și s-a constatat calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale (art. 16 Cap. V Titlul VII din Legea nr. 247/2005). În raport de prevederile art. 16 alin. (2) Titlul VII din Legea nr. 247/2005, notificările formulate de reclamanți având ca obiect imobilul respectiv au fost comunicate Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Instanța de fond a constatat că până la data pronunțării hotărârii, Comisia nu a comunicat reclamantului cuantumul despăgubirilor ce i se cuvin și că în practica instanțelor s-a decis că trebuie făcută aplicabilitatea prevederilor art. 1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Reclamantului i s-a emis dispoziția de restituire în echivalent – însă nu a primit despăgubiri – astfel încât, în mod corect s-a decis că simpla adoptare a unor măsuri reparatorii nu este suficientă dacă nu este urmată de măsuri concrete de aplicare într-un termen rezonabil. S-a concluzionat astfel că, în conformitate cu H.G. nr. 386/2007, calitatea procesuală pasivă o are Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Fondul Proprietatea fiind înființat de stat și având atribuții precise, determinate de lege, iar pentru nefuncționarea acestuia, responsabilitatea trebuie să revină statului, care suportă despăgubirile.

Apelul declarat de pârâta Direcția generală a finanțelor publice Bihor în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice împotriva sentinței tribunalului a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, prin decizia nr. 119/A din 1 iulie 2009. S-a reținut, în esență, de către instanța de apel că acțiunea promovată de reclamant nu este o acțiune întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001 ci este o acțiune în despăgubiri pe dreptul comun, prin care se urmărește obținerea unei reparații rapide și echitabile, pornind de la jurisprudența CEDO, iar Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice are calitatea de parte obligată în raportul juridic dedus judecății.

Împrejurarea că reclamantul nu a atacat în termen de 30 de zile dispoziția Primarului nu este de natură a atrage inadmisibilitatea acțiunii, așa cum a susținut pârâtul, întrucât reclamantul s-a declarat de acord cu soluția respingerii cererii de restituire în natură și nu a atacat dispoziția sub acest aspect. Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs D.G.F.P. Bihor în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice pentru Statul Român, criticând-o pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. A solicitat modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul admiterii apelului declarat de pârât cu consecința respingerii acțiunii față de respectiva instituție și admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice precum și a lipsei calității de reprezentant al Statului Român.

A arătat că în contextul prevederilor Legii nr. 10/2001, rezultă indubitabil că în speță au calitate procesuală pasivă Primarul, A.N.P.R., respectiv Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. A considerat ca fiind inadmisibilă acțiunea reclamantului care nu a urmat calea prevăzută de Legea nr. 10/2001 și nu a atacat dispoziția Primarului în termen de 30 de zile de la comunicare, în cazul în care era nemulțumit de aceasta. Referitor la Fondul Proprietatea, s-a precizat că acesta este funcțional, fiind o societate comercială pe acțiuni, constituită în conformitate cu dispozițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, H.G. nr. 1481/2005 și ale Legii nr. 31/1990, care a dobândit personalitate juridică de la data înmatriculării sale la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București.

S-a arătat totodată că soluția de obligare la plata despăgubirilor pentru imobilul solicitat este fără efect întrucât acestea sunt acordate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar Ministerul Finanțelor Publice nu deține instrumentele legale pentru realizarea acestui lucru, respectiv nu are conturi bănești în acest sens. Recursul este fondat urmând a fi admis pentru considerentele ce se vor prezenta în continuare. Prin Dispoziția nr. 891 din 2 martie 2007 emisă de Primarul municipiului Oradea s-a constatat calitatea de persoane îndreptățite și s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale petenților V.P. și E.M. pentru apartamentele nr. 1, 2, 3, 3A, 4, 6, 8, 9 și 9A din imobilul situat în Oradea, înscris în C.F.

nr. 3940 Oradea, nr.topo 2369/1. S-au înaintat notificarea și actele aferente acesteia (dosarele administrative nr. 864/2001 și nr. 1864/2002) Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Urmare nesoluționării notificării sale de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, V.P. a solicitat în instanță obligarea Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata de despăgubiri bănești reprezentând valoarea de circulație a respectivelor apartamente stabilită pe baza unei expertize tehnice în construcții și suma acordată cu titlu de despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995, actualizată potrivit indicelui de inflație. Se reține deci că notificarea nu a fost soluționată de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Potrivit Titlului VII Capitolul VI Căi de atac în justiție art. 19 alin. (1) din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, deciziile adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, în contradictoriu cu statul, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Art. 20 alin. (1) din același act normativ stipulează că revine Secției de Contencios Administrativ și Fiscal a Curții de Apel în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul competența soluționării. Dacă reclamantul domiciliază în străinătate, cererea se adresează instanței reședinței sale din țară sau, după caz, la instanța domiciliului reprezentantului acestuia din România Dispozițiile cuprinse în textele menționate din Legea nr. 247/2005 se coroborează cu cele din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public. Se reține deci că legea contenciosului administrativ reglementează și posibilitatea de a te adresa instanței de contencios administrativ competentă și pentru nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, cum este cazul în speță.

În acest sens, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 stipulează că se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal. Cum, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a soluționat până în prezent notificarea formulată de reclamantul V.P., acest aspect fiind asimilat unui act administrativ unilateral, competența în primă instanță aparține, conform art. 19 alin. (1) din Legea nr. 247/2005, Secției de Contencios Administrativ și Fiscal a Curții de Apel în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul. Pentru cele ce preced, se va a dmite recursul declarat de pârât, se vor casa ambele hotărâri pronunțate în cauză și se va trimite dosarul spre competentă soluționare, în primă instanță, Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția generală a finanțelor publice Bihor împotriva deciziei nr. 119/A din 1 iulie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Casează decizia atacată precum și sentința nr. 116/C din 24 martie 2009 a Tribunalului Bihor, secția civilă. Trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2010.