ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8922/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bihor la 3 mai 2007, reclamanta P.I. a chemat în judecată pe pârâții Primarul Municipiului Oradea, Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 și Ministerul Finanțelor Publice în reprezentarea Statului Român, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că este persoană îndreptățită la acordarea de despăgubiri pentru apartamentul situat în Oradea, înscris în C.F. 25392 Oradea, și să fie obligat Ministerul Finanțelor Publice să-i achite despăgubirile în numerar pentru imobilul compus din două camere și dependințe, despăgubiri evaluate la suma de 50.000 Euro, cu cheltuieli de judecată.

Reclamanta a arătat că numita D.I. a fost proprietara apartamentului nr. 13, situat în Oradea, imobil dobândit cu titlu de cumpărare în anul 1960 și înscris în C.F. 25392 Oradea, nr. top 8568/22/13. A mai arătat că la data plecării definitive din țară, apartamentul în litigiu a trecut în proprietatea Statului Român în baza Decretului nr. 223/1974. Reclamanta a arătat că este moștenitoarea fostei proprietare și, în această calitate, a formulat notificare prin care a solicitat despăgubiri bănești pentru imobilul în litigiu, înstrăinat foștilor chiriași în baza prevederilor Legii nr. 112/1995, până în prezent aceasta nefiind soluționată. Tribunalul Bihor, secția civilă, prin sentința civilă nr. 123/C pronunțată la 14 aprilie 2008, a admis acțiunea reclamantei P.I.

și a constatat că aceasta este îndreptățită la despăgubiri pentru apartamentul în litigiu. S-a dispus înaintarea dosarului la Comisia Centrală, în vederea acordării de despăgubiri. S-a respins acțiunea față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și a fost obligat pârâtul Primarul Municipiului Oradea la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta și-a dovedit, cu actele de stare civilă depuse la dosar, calitatea de moștenitoare a fostei proprietare, P.I. (căsătorită D.). S-a mai reținut că în prezent imobilul în litigiu este ocupat de S.C. și V., cumpărători în baza Legii nr. 112/1995, astfel că reclamantei i se cuvin despăgubiri conform dispozițiilor Legii nr. 247/2005, Titlul VII.

S-a considerat că la stabilirea cuantumului despăgubirilor urmează a se avea în vedere valoarea reală a imobilului, astfel cum a fost stabilită prin expertiza efectuată în cauză de expert S.E. Acțiunea a fost respinsă față de Ministerul Finanțelor Publice, reținându-se că, în prealabil, este necesar a se pronunța Comisia Centrală pentru acordarea despăgubirilor. Împotriva deciziei menționate a declarat apel reclamanta P.I., susținând că în mod eronat instanța de fond a respins acțiunea față de Ministerul Finanțelor, acesta fiind singura autoritate care reprezintă statul, iar Comisia Centrală și Fondul Proprietatea nefiind operaționale și neavând resursele necesare achitării despăgubirilor la care instanța a constatat că este îndreptățită reclamanta.

Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, prin decizia civilă nr. 194 din 4 decembrie 2008, a admis apelul reclamantei și a schimbat în parte sentința primei instanțe, în sensul că a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor la plata de despăgubiri în valoare de 46.627 Euro sau echivalentul în lei la data plății, precum și la 500 RON cheltuieli de judecată către apelantă. Prin considerentele deciziei, instanța de apel a reținut că respingerea capătului de cerere privind obligarea Ministerului Finanțelor la plata despăgubirilor cuantificate în baza expertizei judiciare de evaluare a imobilului, este nelegală, acest pârât fiind autoritatea care asigură fondurile necesare plății despăgubirilor, astfel încât excepția lipsei calității sale procesuale pasive nu poate fi primită.

În motivarea hotărârii, instanța de apel a făcut referire la practica C.E.D.O., care a statuat că, în cazul în care despăgubirile nu sunt achitate efectiv, ci doar îndreptățesc la o speranță legitimă că într-un viitor incert de apropriat sau îndepărtat, vor ajunge în posesia celor prejudiciați, nu se realizează o reparație echitabilă. (Cauzele Porteanu, Suciu, Aramă, Singur sau Străin împotriva României). Împotriva deciziei menționate a declarat recurs, în termen legal, D.G.F.P. Bihor, în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive.

În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a invocat dispozițiile art. 25 din Decretul nr. 31/1954 și a susținut că, în speță, calitatea procesuală pasivă în reprezentarea Statului Român o au alte organe, respectiv Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Primarul, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și, în niciun caz Ministerul Finanțelor Publice. O altă critică a vizat reținerea eronată a obligației recurentei de plată a despăgubirilor, având în vedere că toate instituțiile cu competențe în asigurarea reparării prejudiciilor produse prin preluările abuzive de către stat a imobilelor, au la dispoziție fonduri eliberate, administrate sau aflate în subordinea Ministerului Finanțelor Publice.

S-a arătat că fiecare dintre aceste instituții au un buget propriu, astfel că obligarea Ministerului Finanțelor Publice la despăgubiri constituie o gravă eroare. Referitor la practica c.e.d.o. invocată, s-a solicitat să se constate că Fondul Proprietatea este funcțional. Primarul Municipiului Oradea a formulat întâmpinare solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului reclamantei. În faza recursului, nu s-au administrat probe noi. Examinând criticile formulate de recurenta D.G.F.P. Bihor, în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul acesteia este fondat pentru considerentele ce succed: Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, reglementează, în mod expres, prin Titlul VII, regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Astfel, potrivit art. 2 din titlul sus-menționat, pentru asigurarea resurselor financiare necesare acordării de despăgubiri în conformitate cu prevederile legii, Fondul Proprietatea funcționează ca un organism de plasament colectiv, sub forma unei societăți de investiții, cu personalitate juridică proprie. De asemenea, potrivit art. 13, capitolul III, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor acestei legi, s-a constituit în subordinea Cancelariei Primului Ministru, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, având, printre altele, competența acordării și emiterii deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire.

În acest context, rezultă că nu Ministerul Finanțelor Publice, ci alte instituții, respectiv primarul și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor au calitatea procesuală pasivă în cauză, raportat la obiectul acțiunii introductive. Soluția instanței de apel este nelegală în ceea ce privește reținerea calității procesuale pasive a recurentului pârât și nu s-ar putea pune în executare, întrucât despăgubirile sunt acordate de către Comisia Centrală și, nu de către Ministerul Finanțelor Publice, acesta nedispunând de instrumente legale în acest sens. Fiecare dintre instituțiile menționate, care reprezintă statutul în procedura acordării măsurilor reparatorii pentru imobilele preluate abuziv, dispune de un buget propriu și, prin urmare, Ministerul Finanțelor nu poate fi obligat la plata unor despăgubiri care trebuie achitate de o altă instituție.

În ceea ce privește Fondul Proprietatea, acesta este o societate comercială pe acțiuni, constituită, așa cum s-a arătat, în conformitate cu dispozițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, H.G. nr. 1481/2005 și ale Legii nr. 31/1990, cu personalitate juridică proprie, în ale cărei competențe pârâtul recurent nu se poate substitui. Pentru toate aceste considerente, se va constata nelegalitatea obligării Ministerului Economiei și Finanțelor la plata despăgubirilor la care reclamanta este îndreptățită, motiv pentru care urmează a se admite recursul declarat de D.G.F.P. Bihor, în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice. În consecință, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. , se va modifica decizia recurată în sensul că se va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta P.I.

împotriva sentinței civile nr. 123/C din 14 aprilie 2008 a Tribunalului Bihor, secția civilă, hotărâre ce va fi menținută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P. Bihor, împotriva deciziei nr. 194/A din 4 decembrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Modifică decizia atacată în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta P.I. împotriva sentinței nr. 123/C din 14 aprilie 2008 a Tribunalului Bihor, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2009.