ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8922/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Bihor la 3 mai 2007, reclamanta P.I. a chemat în judecată pe pârâții

Primarul Municipiului Oradea, Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 10/2001

și Ministerul Finanțelor Publice în reprezentarea Statului Român, solicitând ca

prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că este persoană îndreptățită

la acordarea de despăgubiri pentru apartamentul situat în Oradea, înscris în C.F.

25392 Oradea, și să fie obligat Ministerul Finanțelor Publice să-i achite

despăgubirile în numerar pentru imobilul compus din două camere și dependințe,

despăgubiri evaluate la suma de 50.000 Euro, cu cheltuieli de judecată.

Reclamanta a arătat că numita D.I. a

fost proprietara apartamentului nr. 13, situat în Oradea, imobil dobândit cu

titlu de cumpărare în anul 1960 și înscris în C.F. 25392 Oradea, nr. top

8568/22/13.

A mai arătat că la data plecării

definitive din țară, apartamentul în litigiu a trecut în proprietatea Statului

Român în baza Decretului nr. 223/1974.

Reclamanta a arătat că este

moștenitoarea fostei proprietare și, în această calitate, a formulat notificare

prin care a solicitat despăgubiri bănești pentru imobilul în litigiu,

înstrăinat foștilor chiriași în baza prevederilor Legii nr. 112/1995, până în prezent

aceasta nefiind soluționată.

Tribunalul Bihor, secția civilă,

prin sentința civilă nr. 123/C pronunțată la 14 aprilie 2008, a admis acțiunea

reclamantei P.I. și a constatat că aceasta este îndreptățită la despăgubiri

pentru apartamentul în litigiu.

S-a dispus înaintarea dosarului la

Comisia Centrală, în vederea acordării de despăgubiri.

S-a respins acțiunea față de pârâtul

Ministerul Finanțelor Publice și a fost obligat pârâtul Primarul Municipiului

Oradea la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către

reclamantă.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima

instanță a reținut că reclamanta și-a dovedit, cu actele de stare civilă depuse

la dosar, calitatea de moștenitoare a fostei proprietare, P.I. (căsătorită D.).

S-a mai reținut că în prezent

imobilul în litigiu este ocupat de S.C. și V., cumpărători în baza Legii nr.

112/1995, astfel că reclamantei i se cuvin despăgubiri conform dispozițiilor

Legii nr. 247/2005, Titlul VII.

S-a considerat că la stabilirea

cuantumului despăgubirilor urmează a se avea în vedere valoarea reală a

imobilului, astfel cum a fost stabilită prin expertiza efectuată în cauză de

expert S.E.

Acțiunea a fost respinsă față de

Ministerul Finanțelor Publice, reținându-se că, în prealabil, este necesar a se

pronunța Comisia Centrală pentru acordarea despăgubirilor.

Împotriva deciziei menționate a

declarat apel reclamanta P.I., susținând că în mod eronat instanța de fond a

respins acțiunea față de Ministerul Finanțelor, acesta fiind singura autoritate

care reprezintă statul, iar Comisia Centrală și Fondul Proprietatea nefiind

operaționale și neavând resursele necesare achitării despăgubirilor la care

instanța a constatat că este îndreptățită reclamanta.

Curtea de Apel Oradea, secția civilă

mixtă, prin decizia civilă nr. 194 din 4 decembrie 2008, a admis apelul

reclamantei și a schimbat în parte sentința primei instanțe, în sensul că a

obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor la plata de despăgubiri în

valoare de 46.627 Euro sau echivalentul în lei la data plății, precum și la 500

RON cheltuieli de judecată către apelantă.

Prin considerentele deciziei,

instanța de apel a reținut că respingerea capătului de cerere privind obligarea

Ministerului Finanțelor la plata despăgubirilor cuantificate în baza expertizei

judiciare de evaluare a imobilului, este nelegală, acest pârât fiind

autoritatea care asigură fondurile necesare plății despăgubirilor, astfel încât

excepția lipsei calității sale procesuale pasive nu poate fi primită.

În motivarea hotărârii, instanța de

apel a făcut referire la practica C.E.D.O., care a statuat că, în cazul în care

despăgubirile nu sunt achitate efectiv, ci doar îndreptățesc la o speranță

legitimă că într-un viitor incert de apropriat sau îndepărtat, vor ajunge în

posesia celor prejudiciați, nu se realizează o reparație echitabilă. (Cauzele

Porteanu, Suciu, Aramă, Singur sau Străin împotriva României).

Împotriva deciziei menționate a

declarat recurs, în termen legal, D.G.F.P. Bihor, în reprezentarea Ministerului

Finanțelor Publice, criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea excepției lipsei calității sale

procesuale pasive.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

pârâta a invocat dispozițiile art. 25 din Decretul nr. 31/1954 și a susținut

că, în speță, calitatea procesuală pasivă în reprezentarea Statului Român o au

alte organe, respectiv Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

Primarul, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și, în niciun

caz Ministerul Finanțelor Publice.

O altă critică a vizat reținerea

eronată a obligației recurentei de plată a despăgubirilor, având în vedere că

toate instituțiile cu competențe în asigurarea reparării prejudiciilor produse

prin preluările abuzive de către stat a imobilelor, au la dispoziție fonduri

eliberate, administrate sau aflate în subordinea Ministerului Finanțelor

Publice.

S-a arătat că fiecare dintre aceste

instituții au un buget propriu, astfel că obligarea Ministerului Finanțelor

Publice la despăgubiri constituie o gravă eroare.

Referitor la practica

c.e.d.o.

invocată, s-a solicitat să se

constate că Fondul Proprietatea este funcțional.

Primarul Municipiului Oradea a

formulat întâmpinare solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei recurate

în sensul respingerii apelului reclamantei.

În faza recursului, nu s-au

administrat probe noi.

Examinând criticile formulate de

recurenta D.G.F.P. Bihor, în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice,

raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că

recursul acesteia este fondat pentru considerentele ce succed:

Legea nr. 247/2005 privind reforma

în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente,

reglementează, în mod expres, prin Titlul VII, regimul de stabilire și plată a

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Astfel, potrivit art. 2 din titlul

sus-menționat, pentru asigurarea resurselor financiare necesare acordării de

despăgubiri în conformitate cu prevederile legii, Fondul Proprietatea

funcționează ca un organism de plasament colectiv, sub forma unei societăți de

investiții, cu personalitate juridică proprie.

De asemenea, potrivit art. 13,

capitolul III, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru analizarea și

stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit

prevederilor acestei legi, s-a constituit în subordinea Cancelariei Primului

Ministru, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, având, printre

altele, competența acordării și emiterii deciziilor referitoare la acordarea de

titluri de despăgubire.

În acest context, rezultă că nu

Ministerul Finanțelor Publice, ci alte instituții, respectiv primarul și

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor au calitatea procesuală

pasivă în cauză, raportat la obiectul acțiunii introductive.

Soluția instanței de apel este

nelegală în ceea ce privește reținerea calității procesuale pasive a

recurentului pârât și nu s-ar putea pune în executare, întrucât despăgubirile

sunt acordate de către Comisia Centrală și, nu de către Ministerul Finanțelor

Publice, acesta nedispunând de instrumente legale în acest sens.

Fiecare dintre instituțiile

menționate, care reprezintă statutul în procedura acordării măsurilor

reparatorii pentru imobilele preluate abuziv, dispune de un buget propriu și,

prin urmare, Ministerul Finanțelor nu poate fi obligat la plata unor

despăgubiri care trebuie achitate de o altă instituție.

În ceea ce privește Fondul

Proprietatea, acesta este o societate comercială pe acțiuni, constituită, așa

cum s-a arătat, în conformitate cu dispozițiile Titlului VII al Legii nr.

247/2005, H.G. nr. 1481/2005 și ale Legii nr. 31/1990, cu personalitate juridică

proprie, în ale cărei competențe pârâtul recurent nu se poate substitui.

Pentru toate aceste considerente, se

va constata nelegalitatea obligării Ministerului Economiei și Finanțelor la

plata despăgubirilor la care reclamanta este îndreptățită, motiv pentru care

urmează a se admite recursul declarat de D.G.F.P. Bihor, în reprezentarea

Ministerului Finanțelor Publice.

În consecință, în temeiul art. 312

alin. (3) C. proc. civ. , se va modifica decizia recurată în sensul că se va

respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta P.I. împotriva sentinței

civile nr. 123/C din 14 aprilie 2008 a Tribunalului Bihor, secția civilă,

hotărâre ce va fi menținută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul Ministerul

Finanțelor Publice, D.G.F.P. Bihor, împotriva deciziei nr. 194/A din 4

decembrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Modifică decizia atacată în sensul că

respinge apelul declarat de reclamanta P.I. împotriva sentinței nr. 123/C din 14

aprilie 2008 a Tribunalului Bihor, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie

2009.