ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4684/2012

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut

următoarele:

instanței de apel

Prin decizia civilă nr. 91 din 30 martie

2011, Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, a admis apelul declarat de

reclamantul N.P.M. împotriva sentinței civile nr. 590/ C din 28 iunie 2007 pronunțată

de Tribunalul Bihor.

A schimbat în parte

sentința în sensul că a admis în parte acțiunea formulată de reclamant și a

dispus modificarea parțială a Dispoziției nr. 4522 din 30 noiembrie 2004 emisă

de Primarul municipiului Oradea.

A constatat că

reclamantul este îndreptățit la acordarea despăgubirilor bănești pentru casa

demolată și terenul aferent în suprafață de 719 mp înscris în CF Seleuș în

valoare de 366.690 euro pentru teren și 145.300 lei pentru casa demolată, sume

din care urmează să fie scăzute despăgubirile acordate cu ocazia preluării,

actualizate cu indicii de inflație.

A obligat pe pârâtul

Primarul municipiului Oradea să emită o nouă dispoziție în sensul acordării

despăgubirilor stabilite cu menționarea celorlalte mențiuni cuprinse în

dispoziția contestată.

A respins acțiunea

formulată împotriva Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru

lipsa calității procesuale pasive a Ministerul Finanțelor Publice.

A obligat pe pârâtul

Primarul municipiului Oradea să plătească apelantului suma de 4.373,48 lei

cheltuieli de judecată.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că imobilul reprezentând în

natură casă și teren în suprafață de 719 mp a constituit proprietatea

antecesorilor reclamantului, fiind preluat de Statul Român cu titlu de expropriere

în baza Decretului nr. 140/1997.

Conform raportului de

expertiză terenul în litigiu este ocupat în întregime de intersecție, drum

trotuar neexistând teren liber ce poate fi restituit în natură.

Valoarea

despăgubirilor ce se cuvin reclamantului a fost stabilită prin rapoarte de

expertiză.

Dispoziția contestată

a fost emisă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, instanța de

recurs stabilind prin decizia de îndrumare că reclamantul este îndreptățit la

despăgubiri bănești, conform art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în forma

sa inițială.

lămurire a deciziei

Prin încheierea din

15 iunie 2011 a fost respinsă cererea de lămurire a dispozitivului deciziei

civile nr. 91/2011.

În considerentele

încheierii s-a arătat că procedura acordării măsurilor reparatorii prin

echivalent sub formă de despăgubiri bănești este reglementată prin capitolul 5

al Legii nr. 10/2001 și vizează executarea deciziei ce constituie titlul

executoriu, neformând obiectul analizei în prezenta cauză.

Dispozițiile cuprinse

în decizia a cărei lămurire se solicită sunt clare, fără echivoc, obligația

stabilită în sarcina Primarului municipiului Oradea fiind aceea de a emite

dispoziția de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent sub formă de

despăgubiri bănești, obligație ce este conformă dispozițiilor legale invocate

și care poate fi pusă în executare.

Excepția lipsei

calității procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor

Publice, a fost analizată raportat la obiectul dedus judecății și nu sub

aspectul procedurii reglementate prin dispozițiile art. 36, 37 din Legea nr. 10/2001.

3.1. Motive

Pârâtul Primarul

municipiului Oradea a declarat recurs atât împotriva deciziei civile nr. 91/2011,

cât și împotriva încheierii din 15 iunie 2011.

Prin recursul

împotriva deciziei civile nr. 91/2011 s-a arătat că în mod greșit s-a reținut

că reclamantul este îndreptățit la acordarea despăgubirilor bănești în temeiul art.

24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 pentru că imobilul a fost preluat abuziv cu

titlu de expropriere prin Decretul nr. 140/1989, iar dispozițiile aplicabile

sunt cele ale art. 11 alin. (3) și (4) din Legea nr. 10/2001.

În mod greșit s-a

reținut că Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, nu are calitate

procesuală pasivă. Trebuia urmată procedura prevăzută în art. 36 și 37 din

Legea nr. 10/2001.

Prin recursul

împotriva încheierii din 15 iunie 2011 s-a arătat că s-a solicitat lămurirea

dispozitivului deciziei civile nr. 91/2011, respectiv să se specifice în

sarcina cui cade plata despăgubirilor bănești, atâta timp cât, din prevederile art.

36 și 37 din Legea nr. 10/2001 rezultă că această atribuție revine Ministerului

Finanțelor Publice.

Instanța nu a

specificat cui revine obligația plății efective a despăgubirilor bănești

stabilite.

3.2. Analiza

recursurilor

Recursurile nu sunt

întemeiate și vor fi respinse pentru următoarele considerente:

Prin decizia nr. 1959

din 23 martie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, a admis recursul declarat de Direcția generală a finanțelor

publice Bihor în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice împotriva

decizie civile nr. 89/ A din 14 mai 2009 a Curții de Apel Oradea și a casat decizia cu trimitere spre rejudecare.

În considerentele

deciziei de casare s-a arătat că, în cauză, calitate de unitate deținătoare are

Primăria municipiului Oradea, situație în care Statul Român, prin Ministerul

Finanțelor Publice, nu are calitate procesuală pasivă.

Prin urmare, s-a

stabilit cu autoritate de lucru judecat cine are calitate procesuală pasivă,

respectiv faptul că Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, nu are

calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu.

De asemenea, prin

decizia de casare cu trimitere spre rejudecare s-a arătat că, întrucât

dispoziția contestată a fost emisă la data de 30 noiembrie 2004, anterior

apariției Legii nr. 247/2005, dispozițiile acestei legi nu sunt aplicabile în

cauză și, deci, contestatorul este îndreptățit la acordarea de despăgubiri

bănești, conform art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în forma sa inițială.

Ca atare, critica

vizând aplicarea greșită a dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001,

în forma avută la data emiterii dispoziției contestate, nu poate fi formulată

din nou împotriva hotărârii date după casarea cu trimitere, și prin care au

fost respectate cerințele art. 315 alin. (1) C. proc. civ.

Întrucât singurul

motiv pentru care instanța supremă a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare

a vizat necesitatea efectuării unei noi expertize pentru determinarea corectă a

cuantumului despăgubirilor cuvenite contestatorului, numai modul în care s-a

răspuns acestor aspecte mai putea fi dedus analizei instanței de recurs.

Având în vedere cele

mai sus reținute, criticile formulate prin ambele recursuri nu întrunesc cerințele

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța de casare cu trimitere făcând, în

respectarea cerințelor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., aplicarea corectă a

dispozițiilor legii materiale incidente în cauze.

În temeiul art. 312 alin.

(3) C. proc. civ. recursurile vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Oradea împotriva

deciziei nr. 91 din 30 martie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția civilă

mixtă.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Oradea împotriva

încheierii de ședință din 15 iunie 2011 dată de Curtea de Apel Oradea, secția

civilă mixtă în Dosarul nr. 964/35/2010.

Obligă pe recurent la

plata sumei de 271,25 lei cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant N.P.M.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 iunie 2012.