ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4684/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Hotărârea instanței de apel Prin decizia civilă nr. 91 din 30 martie 2011, Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, a admis apelul declarat de reclamantul N.P.M. împotriva sentinței civile nr. 590/ C din 28 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor. A schimbat în parte sentința în sensul că a admis în parte acțiunea formulată de reclamant și a dispus modificarea parțială a Dispoziției nr. 4522 din 30 noiembrie 2004 emisă de Primarul municipiului Oradea. A constatat că reclamantul este îndreptățit la acordarea despăgubirilor bănești pentru casa demolată și terenul aferent în suprafață de 719 mp înscris în CF Seleuș în valoare de 366.690 euro pentru teren și 145.300 lei pentru casa demolată, sume din care urmează să fie scăzute despăgubirile acordate cu ocazia preluării, actualizate cu indicii de inflație.

A obligat pe pârâtul Primarul municipiului Oradea să emită o nouă dispoziție în sensul acordării despăgubirilor stabilite cu menționarea celorlalte mențiuni cuprinse în dispoziția contestată. A respins acțiunea formulată împotriva Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru lipsa calității procesuale pasive a Ministerul Finanțelor Publice. A obligat pe pârâtul Primarul municipiului Oradea să plătească apelantului suma de 4.373,48 lei cheltuieli de judecată. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că imobilul reprezentând în natură casă și teren în suprafață de 719 mp a constituit proprietatea antecesorilor reclamantului, fiind preluat de Statul Român cu titlu de expropriere în baza Decretului nr. 140/1997.

Conform raportului de expertiză terenul în litigiu este ocupat în întregime de intersecție, drum trotuar neexistând teren liber ce poate fi restituit în natură. Valoarea despăgubirilor ce se cuvin reclamantului a fost stabilită prin rapoarte de expertiză. Dispoziția contestată a fost emisă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, instanța de recurs stabilind prin decizia de îndrumare că reclamantul este îndreptățit la despăgubiri bănești, conform art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în forma sa inițială. 2. Încheierea de lămurire a deciziei Prin încheierea din 15 iunie 2011 a fost respinsă cererea de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 91/2011. În considerentele încheierii s-a arătat că procedura acordării măsurilor reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești este reglementată prin capitolul 5 al Legii nr. 10/2001 și vizează executarea deciziei ce constituie titlul executoriu, neformând obiectul analizei în prezenta cauză.

Dispozițiile cuprinse în decizia a cărei lămurire se solicită sunt clare, fără echivoc, obligația stabilită în sarcina Primarului municipiului Oradea fiind aceea de a emite dispoziția de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești, obligație ce este conformă dispozițiilor legale invocate și care poate fi pusă în executare. Excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a fost analizată raportat la obiectul dedus judecății și nu sub aspectul procedurii reglementate prin dispozițiile art. 36, 37 din Legea nr. 10/2001. 3. Recursurile 3.1.

Motive Pârâtul Primarul municipiului Oradea a declarat recurs atât împotriva deciziei civile nr. 91/2011, cât și împotriva încheierii din 15 iunie 2011. Prin recursul împotriva deciziei civile nr. 91/2011 s-a arătat că în mod greșit s-a reținut că reclamantul este îndreptățit la acordarea despăgubirilor bănești în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 pentru că imobilul a fost preluat abuziv cu titlu de expropriere prin Decretul nr. 140/1989, iar dispozițiile aplicabile sunt cele ale art. 11 alin. (3) și (4) din Legea nr. 10/2001. În mod greșit s-a reținut că Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, nu are calitate procesuală pasivă. Trebuia urmată procedura prevăzută în art. 36 și 37 din Legea nr. 10/2001.

Prin recursul împotriva încheierii din 15 iunie 2011 s-a arătat că s-a solicitat lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 91/2011, respectiv să se specifice în sarcina cui cade plata despăgubirilor bănești, atâta timp cât, din prevederile art. 36 și 37 din Legea nr. 10/2001 rezultă că această atribuție revine Ministerului Finanțelor Publice. Instanța nu a specificat cui revine obligația plății efective a despăgubirilor bănești stabilite. 3.2. Analiza recursurilor Recursurile nu sunt întemeiate și vor fi respinse pentru următoarele considerente: Prin decizia nr. 1959 din 23 martie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de Direcția generală a finanțelor publice Bihor în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice împotriva decizie civile nr. 89/ A din 14 mai 2009 a Curții de Apel Oradea și a casat decizia cu trimitere spre rejudecare.

În considerentele deciziei de casare s-a arătat că, în cauză, calitate de unitate deținătoare are Primăria municipiului Oradea, situație în care Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, nu are calitate procesuală pasivă. Prin urmare, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat cine are calitate procesuală pasivă, respectiv faptul că Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, nu are calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu. De asemenea, prin decizia de casare cu trimitere spre rejudecare s-a arătat că, întrucât dispoziția contestată a fost emisă la data de 30 noiembrie 2004, anterior apariției Legii nr. 247/2005, dispozițiile acestei legi nu sunt aplicabile în cauză și, deci, contestatorul este îndreptățit la acordarea de despăgubiri bănești, conform art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în forma sa inițială.

Ca atare, critica vizând aplicarea greșită a dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în forma avută la data emiterii dispoziției contestate, nu poate fi formulată din nou împotriva hotărârii date după casarea cu trimitere, și prin care au fost respectate cerințele art. 315 alin. (1) C. proc. civ. Întrucât singurul motiv pentru care instanța supremă a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare a vizat necesitatea efectuării unei noi expertize pentru determinarea corectă a cuantumului despăgubirilor cuvenite contestatorului, numai modul în care s-a răspuns acestor aspecte mai putea fi dedus analizei instanței de recurs. Având în vedere cele mai sus reținute, criticile formulate prin ambele recursuri nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., instanța de casare cu trimitere făcând, în respectarea cerințelor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., aplicarea corectă a dispozițiilor legii materiale incidente în cauze. În temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. recursurile vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Oradea împotriva deciziei nr. 91 din 30 martie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Oradea împotriva încheierii de ședință din 15 iunie 2011 dată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă în Dosarul nr. 964/35/2010. Obligă pe recurent la plata sumei de 271,25 lei cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant N.P.M. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie 2012.