ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1503/2010

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursurilor de față, constată următoarele: Prin sentința civila nr. 179 din 5 iunie 2008, Tribunalul Bihor a admis în parte acțiunea reclamanților B.A. și B.F. și a dispus modificarea în parte a dispoziției Primarului municipiului Oradea nr. 4450 din 18 noiembrie 2008, în sensul oferirii acordării de despăgubiri bănești în favoarea reclamanților pentru imobilul înscris în C.F. 5641 Oradea, nr. top 5354/4, reprezentând în natură casă și teren în suprafața de 335 mp, preluat de Statul Român, despăgubiri evaluate la suma de 143.500 lei, potrivit expertizei efectuate în cauza. Au fost respinse restul pretențiilor reclamanților, iar Primarul municipiului Oradea a fost obligat la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 1.720 lei.

Pentru a pronunța aceasta hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanți au fost proprietarii imobilului înscris în C.F. 5641 Oradea, pe care în anul 1979 l-au donat Statului Român, donație lipsita de efecte juridice prin sentința civila nr. 1552/2003 a Judecătoriei Oradea rămasa irevocabila. Conform convenției încheiate la 1 iunie 1979, reclamanții au donai practic terenul, obligându-se sa demoleze construcțiile existente. Prin dispoziția Primarului municipiului Oradea nr. 4450 din 18 noiembrie 2004, s-a respins atât cererea de restituire în natură, cât și cea de acordare a acordării despăgubirilor bănești, dispunându-se acordarea de masuri reparatorii prin echivalent, respectiv titluri de valoare nominală folosite în procesul de privatizare în cuantum de 62.139,20 lei(RON).

Instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 10/2001 și, reținând ca restituirea în natura a imobilului nu este posibila, deoarece terenul este ocupat de un bloc de locuințe și de alei pietonale, a apreciat ca este în măsura sa stabilească valoarea despăgubirilor deoarece, dispoziția atacată a fost emisă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, sens în care s-a efectuat o expertiză de evaluare. Apelurile declarate de părți împotriva acestei hotărâri au fost respinse ca nefondate prin decizia nr. 52/A din 18 martie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

I. S-a reținut că reclamanții au solicitat schimbarea sentinței în sensul acordării în echivalent a unui alt teren, în schimbul celui preluat de câtre stat, obligarea Stalului Român prin - Ministerul Economiei și Finanțelor la plata despăgubirilor bănești pentru imobilul demolat și, respectiv, restituirea în natura a parcelelor top 5354/11 și 5354/12 în suprafața totala de 320 mp, terenuri care nu sunt afectate de construcții. S-a constatat că niciuna dintre afirmații nu corespund realității deoarece, așa cum reiese din schița cadastrala de orientare (fila 76 dosar fond) cele doua parcele, chiar daca nu sunt afectate de construcții, sunt afectate de zone pietonale care asigura accesul la blocurile din zona.

Pe de altă parte, cuantumul despăgubirilor cuprinde și valoarea casei care a fost demolată (fila 155 dosar fond) , iar instanța nu a stabilit direct fata de Ministerul Economiei și Finanțelor obligația de achitare a despăgubirilor, deoarece procedura este subînțelesă din conținutul legii și ea este ulterioara emiterii dispoziției de către Primarul Municipiului Oradea. Instanța de apel a făcut și demersul pentru a clarifica în ce măsura unitatea administrativ teritoriala deține în proprietate imobile ce ar putea fi acordate în compensare persoanelor îndreptățite la masuri reparatorii, ori potrivit adresei nr. 103567 din 9 martie 2009 Primarul municipiului Oradea a răspuns, că nu deține astfel de imobile, astfel încât și sub acest aspect cererea formulata de reclamanți corect a fost respins.

II. Primarul municipiului Oradea a solicitat menținerea dispoziției nr. 4450/2004 ca fiind temeinica și legala și au fost invocate prevederile Legii nr. 247/2005 dar, după cum corect a reținut instanța de fond, dispoziția a fost emisa înainte de intrarea în vigoare a legii, astfel tribunalul era competent material să constate valoarea despăgubirilor datorate contestatorilor. Ministerul Economiei și Finanțelor în reprezentarea Statului Român prin D.G.F.P. Bihor a solicitat respingerea acțiunii invocând lipsa calității procesuale pasive și introducerea în cauză a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Criticile acestui apelant s-au apreciat ca nefondate, s-a dispus doar modificarea dispoziției emisă de Primarul municipiului Oradea și nu plata directa de către apelant, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor având calitate procesuală pasivă în această cauză, deoarece are o răspundere generala pentru preluările abuzive ale bunurilor din domeniul privat aparținând persoanelor fizice și juridice în perioada cuprinsa între anii 1945 - 1989 și garantează aplicarea măsurilor reparatorii indiferent de instituția căreia îi revine concret obligația de a face plata acestor despăgubiri, astfel că hotărârile trebuie să fie opozabile reprezentantului legal al Statului Român. Împotriva deciziei civile nr. 52/A din 18 martie 2009 a Curții de Apel Oradea au declarat recursuri în termen legal reclamanții B.A.

și B.F., cât și pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, prin D.G.F.P. Bihor. Reclamanții B.A. și B.F. au criticat hotărârea instanței de apel pentru faptul că nu a acordat un alt teren în compensare cu cel preluat abuziv, cât și cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate, susținând că în mod greșit nu a fost obligat la plata despăgubirilor cuvenite, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, care a fost introdus în cauză numai cu acest scop. Pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și prin D.G.F.P. Bihor, prin recursul declarat critică hotărârea instanței de apel pentru că a soluționat cauza reținând greșit calitatea sa procesuală pasivă. În acest sens precizează că, art. 25 din Decretul nr. 31/1954 prevede că „Statul este persoana juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații.

El participă în astfel de raporturi prin Ministerul Finanțelor, afară de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop." Mai susține că, în contextul acestor prevederi, cât și a celor din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, Statul Român este reprezentat de alte organe. Arată că, din aceste prevederi legale rezultă că Statul Român nu este reprezentat de către Ministerul Economiei și Finanțelor, ci calitate procesuală o au Primarul municipiului Oradea, respectiv Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Deși pârâtul nu a indicat în drept motivul de recurs avut în vedere, din prezentarea extensivă a criticii instanța poate face încadrarea în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Examinând recursurile prin prisma criticilor formulate instanța de recurs le reține ca nefondate, pentru considerentele de mai jos: Referitor la recursul declarat de reclamanții B.A. și B.F. se reține că, potrivit prevederilor Legii nr. 247/2005 - Titlul VII, art. 1 alin. (1), sunt reglementate sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură. În art. 13 alin. (1) din același act normativ se prevede că "pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă, se constituie în subordinea Cancelariei Primului Ministru - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor", care are în principal atribuția de a dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire și să ia măsurile necesare aplicării acestei legi.

în acest sens, dosarele în care au fost emise dispozițiile pentru acordarea măsurilor reparatorii se înaintează Comisiilor centrale pentru stabilirea despăgubirilor, în vederea întocmirii raportului de evaluare. Numai în baza raportului de evaluare respectiva comisie emite decizia care reprezintă titlul de despăgubire. În raport de cele arătate, se reține că singura autoritate competentă să stabilească valoarea despăgubirilor este această comisie. Recurenții reclamanți au solicitat inițial restituirea în natură prin compensare a terenului cu numărul top 5354/11 și 5354/12 dar, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, acest teren este spațiu verde, situat între blocuri și căile de acces, situație în care este imposibilă restituirea în natură.

Potrivit alin. (3) lit. g) din anexa la hotărârea de guvern pentru aprobarea normelor tehnice de întocmire a inventarului domeniului public al comunelor, orașelor, municipiilor și județelor „terenurile ocupate de spațiile verzi și drum aparținând domeniului public", nu pot fi restituite în natură. Fiind dovedit că unitatea administrativ teritorială nu deține în proprietate imobile care să poată fi acordate în compensare persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii, se reține că hotărârea instanței de apel este legală, în afara criticilor formulate și recursul reclamanților urmează să fie respins. În ceea ce privește recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.P.

Bihor se reține că și acesta este nefondat. Este adevărat că se invocă lipsa calității sale procesuale pasive, menționând că această calitate ar reveni Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Din conținutul hotărârii recurate rezultă că, instanța a dispus doar modificarea dispoziției Primarului municipiului Oradea și nu obligarea directă la plată a recurentului. Recurentul-pârât are calitate procesuală pasivă în cauza de față pentru că răspunderea sa este generală pentru preluările abuzive ale bunurilor din domeniul privat, aparținând persoanelor fizice și juridice în perioada prevăzută de Legea nr. 10/2001. De asemenea, pârâtul este cel care garantează aplicarea măsurilor reparatorii, indiferent de instituția căreia îi revine această obligație constând în plata despăgubirilor, în speță hotărârile pronunțate devin opozabile acestuia.

Prin soluția dată, instanța de apel nu a încălcat dispozițiile art. 25 din Decretul nr. 31/1954 și nu s-au aplicat greșit dispozițiile legale cu privire la calitatea procesuală pasivă a pârâtului, în sensul că aceasta ar reveni Primarului ori Autorități naționale pentru restituirea proprietăților, respectiv Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Pârâtul are calitate procesuală pasivă în contextul celor arătate, ceea ce înseamnă că au fost avute în vedere și dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 care prevede că „în cazul în care unitatea deținătoare nu a fost identificată, persoana îndreptățită poate chema în judecată Statul, prin Ministerul Finanțelor Publice", calitatea sa procesuală revenindu-i în speță numai în contextul arătat.

Pentru considerentele expuse, se reține că hotărârea instanței de apel este legală, criticile întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. fiind nefondate, astfel că recursurile vor fi respinse ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții B.A., B.F. și de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Bihor împotriva deciziei civile nr. 52A din 18 martie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 08 martie 2010.