ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1503/2010

Deliberând

în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursurilor de față, constată

următoarele:

Prin

sentința civila nr. 179 din 5 iunie 2008, Tribunalul Bihor a admis în parte

acțiunea reclamanților B.A. și B.F. și a dispus modificarea în parte a

dispoziției Primarului municipiului Oradea nr. 4450 din 18 noiembrie 2008, în

sensul oferirii acordării de despăgubiri bănești în favoarea reclamanților

pentru imobilul înscris în C.F. 5641 Oradea, nr. top 5354/4, reprezentând în

natură casă și teren în suprafața de 335 mp, preluat de Statul Român,

despăgubiri evaluate la suma de 143.500 lei, potrivit expertizei efectuate în

cauza.

Au

fost respinse restul pretențiilor reclamanților, iar Primarul municipiului Oradea a fost obligat la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 1.720 lei.

Pentru

a pronunța aceasta hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanți au fost

proprietarii imobilului înscris în C.F. 5641 Oradea, pe care în anul 1979 l-au

donat Statului Român, donație lipsita de efecte juridice prin sentința civila

nr. 1552/2003 a Judecătoriei Oradea rămasa irevocabila.

Conform

convenției încheiate la 1 iunie 1979, reclamanții au donai practic terenul,

obligându-se sa demoleze construcțiile existente.

Prin

dispoziția Primarului municipiului Oradea nr. 4450 din 18 noiembrie 2004, s-a

respins atât cererea de restituire în natură, cât și cea de acordare a

acordării despăgubirilor bănești, dispunându-se acordarea de masuri reparatorii

prin echivalent, respectiv titluri de valoare nominală folosite în procesul de

privatizare în cuantum de 62.139,20 lei(RON).

Instanța

de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 10/2001 și,

reținând ca restituirea în natura a imobilului nu este posibila, deoarece

terenul este ocupat de un bloc de locuințe și de alei pietonale, a apreciat ca

este în măsura sa stabilească valoarea despăgubirilor deoarece, dispoziția

atacată a fost emisă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, sens în

care s-a efectuat o expertiză de evaluare.

Apelurile

declarate de părți împotriva acestei hotărâri au fost respinse ca nefondate

prin decizia nr. 52/A din 18 martie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția civilă

mixtă.

I.

S-a reținut că reclamanții au solicitat schimbarea sentinței în sensul

acordării în echivalent a unui alt teren, în schimbul celui preluat de câtre

stat, obligarea Stalului Român prin - Ministerul Economiei și Finanțelor la

plata despăgubirilor bănești pentru imobilul demolat și, respectiv, restituirea

în natura a parcelelor top 5354/11 și 5354/12 în suprafața totala de 320 mp,

terenuri care nu sunt afectate de construcții.

S-a

constatat că niciuna dintre afirmații nu corespund realității deoarece, așa cum

reiese din schița cadastrala de orientare (fila 76 dosar fond) cele doua

parcele, chiar daca nu sunt afectate de construcții, sunt afectate de zone

pietonale care asigura accesul la blocurile din zona.

Pe

de altă parte, cuantumul despăgubirilor cuprinde și valoarea casei care a fost

demolată (fila 155 dosar fond) , iar instanța nu a stabilit direct fata de

Ministerul Economiei și Finanțelor obligația de achitare a despăgubirilor,

deoarece procedura este subînțelesă din conținutul legii și ea este ulterioara

emiterii dispoziției de către Primarul Municipiului Oradea.

Instanța

de apel a făcut și demersul pentru a clarifica în ce măsura unitatea

administrativ teritoriala deține în proprietate imobile ce ar putea fi acordate

în compensare persoanelor îndreptățite la masuri reparatorii, ori potrivit

adresei nr. 103567 din 9 martie 2009 Primarul municipiului Oradea a răspuns, că

nu deține astfel de imobile, astfel încât și sub acest aspect cererea formulata

de reclamanți corect a fost respins.

II.

Primarul municipiului Oradea a solicitat menținerea dispoziției nr. 4450/2004

ca fiind temeinica și legala și au fost invocate prevederile Legii nr. 247/2005

dar, după cum corect a reținut instanța de fond, dispoziția a fost emisa

înainte de intrarea în vigoare a legii, astfel tribunalul era competent

material să constate valoarea despăgubirilor datorate contestatorilor.

Ministerul

Economiei și Finanțelor în reprezentarea Statului Român prin D.G.F.P. Bihor a

solicitat respingerea acțiunii invocând lipsa calității procesuale pasive și

introducerea în cauză a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Criticile acestui apelant s-au apreciat ca nefondate, s-a dispus doar modificarea

dispoziției emisă de Primarul municipiului Oradea și nu plata directa de către

apelant, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor având calitate

procesuală pasivă în această cauză, deoarece are o răspundere generala pentru preluările

abuzive ale bunurilor din domeniul privat aparținând persoanelor fizice și

juridice în perioada cuprinsa între anii 1945 - 1989 și garantează aplicarea

măsurilor reparatorii indiferent de instituția căreia îi revine concret

obligația de a face plata acestor despăgubiri, astfel că hotărârile trebuie să

fie opozabile reprezentantului legal al Statului Român.

Împotriva

deciziei civile nr. 52/A din 18 martie 2009 a Curții de Apel Oradea au declarat

recursuri în termen legal reclamanții B.A. și B.F., cât și pârâtul Statul Român

prin Ministerul Economiei și Finanțelor, prin D.G.F.P. Bihor.

Reclamanții

B.A. și B.F. au criticat hotărârea instanței de apel pentru faptul că nu a

acordat un alt teren în compensare cu cel preluat abuziv, cât și cu privire la

cuantumul despăgubirilor acordate, susținând că în mod greșit nu a fost obligat

la plata despăgubirilor cuvenite, Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice, care a fost introdus în cauză numai cu acest scop.

Pârâtul

Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și prin D.G.F.P. Bihor,

prin recursul declarat critică hotărârea instanței de apel pentru că a

soluționat cauza reținând greșit calitatea sa procesuală pasivă.

În

acest sens precizează că, art. 25 din Decretul nr. 31/1954 prevede că „Statul

este persoana juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume

propriu, ca subiect de drepturi și obligații. El participă în astfel de

raporturi prin Ministerul Finanțelor, afară de cazurile în care legea

stabilește anume alte organe în acest scop."

Mai

susține că, în contextul acestor prevederi, cât și a celor din Legea nr.

10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în

perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, Statul Român este reprezentat de

alte organe.

Arată

că, din aceste prevederi legale rezultă că Statul Român nu este reprezentat de

către Ministerul Economiei și Finanțelor, ci calitate procesuală o au Primarul

municipiului Oradea, respectiv Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

Deși

pârâtul nu a indicat în drept motivul de recurs avut în vedere, din prezentarea

extensivă a criticii instanța poate face încadrarea în dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Examinând

recursurile prin prisma criticilor formulate instanța de recurs le reține ca

nefondate, pentru considerentele de mai jos:

Referitor

la recursul declarat de reclamanții B.A. și B.F. se reține că, potrivit

prevederilor Legii nr. 247/2005 - Titlul VII, art. 1 alin. (1), sunt

reglementate sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a

despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură.

În

art. 13 alin. (1) din același act normativ se prevede că "pentru

analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă, se

constituie în subordinea Cancelariei Primului Ministru - Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor", care are în principal atribuția de a

dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire

și să ia măsurile necesare aplicării acestei legi. în acest sens, dosarele în

care au fost emise dispozițiile pentru acordarea măsurilor reparatorii se

înaintează Comisiilor centrale pentru stabilirea despăgubirilor, în vederea

întocmirii raportului de evaluare.

Numai

în baza raportului de evaluare respectiva comisie emite decizia care reprezintă

titlul de despăgubire.

În

raport de cele arătate, se reține că singura autoritate competentă să

stabilească valoarea despăgubirilor este această comisie.

Recurenții

reclamanți au solicitat inițial restituirea în natură prin compensare a

terenului cu numărul top 5354/11 și 5354/12 dar, potrivit raportului de

expertiză întocmit în cauză, acest teren este spațiu verde, situat între

blocuri și căile de acces, situație în care este imposibilă restituirea în

natură.

Potrivit

alin. (3) lit. g) din anexa la hotărârea de guvern pentru aprobarea normelor

tehnice de întocmire a inventarului domeniului public al comunelor, orașelor,

municipiilor și județelor „terenurile ocupate de spațiile verzi și drum

aparținând domeniului public", nu pot fi restituite în natură.

Fiind

dovedit că unitatea administrativ teritorială nu deține în proprietate imobile

care să poată fi acordate în compensare persoanelor îndreptățite la măsuri

reparatorii, se reține că hotărârea instanței de apel este legală, în afara

criticilor formulate și recursul reclamanților urmează să fie respins.

În

ceea ce privește recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice și D.G.F.P. Bihor se reține că și acesta este nefondat.

Este

adevărat că se invocă lipsa calității sale procesuale pasive, menționând că

această calitate ar reveni Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Din

conținutul hotărârii recurate rezultă că, instanța a dispus doar modificarea

dispoziției Primarului municipiului Oradea și nu obligarea directă la plată a

recurentului.

Recurentul-pârât

are calitate procesuală pasivă în cauza de față pentru că răspunderea sa este

generală pentru preluările abuzive ale bunurilor din domeniul privat,

aparținând persoanelor fizice și juridice în perioada prevăzută de Legea nr.

10/2001.

De

asemenea, pârâtul este cel care garantează aplicarea măsurilor reparatorii,

indiferent de instituția căreia îi revine această obligație constând în plata

despăgubirilor, în speță hotărârile pronunțate devin opozabile acestuia.

Prin

soluția dată, instanța de apel nu a încălcat dispozițiile art. 25 din Decretul

nr. 31/1954 și nu s-au aplicat greșit dispozițiile legale cu privire la

calitatea procesuală pasivă a pârâtului, în sensul că aceasta ar reveni

Primarului ori Autorități naționale pentru restituirea proprietăților,

respectiv Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Pârâtul

are calitate procesuală pasivă în contextul celor arătate, ceea ce înseamnă că

au fost avute în vedere și dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

care prevede că „în cazul în care unitatea deținătoare nu a fost identificată,

persoana îndreptățită poate chema în judecată Statul, prin Ministerul Finanțelor

Publice", calitatea sa procesuală revenindu-i în speță numai în contextul

arătat.

Pentru

considerentele expuse, se reține că hotărârea instanței de apel este legală,

criticile întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. fiind

nefondate, astfel că recursurile vor fi respinse ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

ca nefondate recursurile declarate de reclamanții B.A., B.F. și de pârâtul Statul

Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Bihor împotriva deciziei

civile nr. 52A din 18 martie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 08 martie 2010.