ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5416/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 22/C din 8 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Bihor, secția civilă, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul Ministerul Finanțelor Publice. A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții F.A.I., prin curator F.I., acțiune continuată de F.A.I. în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Primarul Municipiului Oradea și în consecință: A obligat pârâtul din rândul 1 să plătească reclamantului F.A.I. suma de 279.419 RON cu titlu de despăgubiri pentru imobilul preluat abuziv de stat situat în Oradea, str. B. și N.A., C.F. X și nr. Y Oradea nr. top.

Z și nr. W, în natură, reprezentând construcții și teren. A anulat dispoziția nr. 4231/2004 a pârâtului Primarul Municipiului Oradea. A respins celelalte capete de cerere, precum și acțiunea față de pârâta Prefectura Județului Bihor. A obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamantului suma de 1.650 RON cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele considerente: Imobilul în litigiu a constituit proprietatea antecesorilor reclamanților N.A., A.N. și F.G. fiind dobândit prin cumpărare în anul 1948 și apoi expropriat prin Decretul nr. 273/1984 proprietarii imobilului primind o despăgubire de 81.134 RON. Prin dispoziția emisă de Primarul Municipiului Oradea s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului din litigiu, propunându-se o valoare de 588.363.861 RON în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.

Prin raportul de expertiză tehnică dispus în cauză s-a stabilit că valoarea actualizată a imobilului este de 279.419 RON. Dat fiind că, restituirea în natură nu este posibilă s-a constatat că reclamantul este îndreptățit la despăgubiri. S-a constatat că Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă, el fiind chemat să suporte contravaloarea despăgubirilor stabilite în favoarea reclamanților, nu potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001, ci pentru că nu a luat măsurile necesare de implementare a actului normativ în așa fel încât acordarea măsurilor reparatorii să reprezinte o procedură rapidă și eficientă.

Că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului s-a stabilit că Statul Român și-a încălcat obligația pozitivă de a reacționa în timp util și eficient, cu coerență, pentru a rezolva problema acordării despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv, că nu funcționează nici un mecanism care să asigure acordarea despăgubirilor. Împotriva acestei sentințe a declarat apel D.G.F.P. Oradea în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice , criticând-o pe motiv că nu are calitate procesuală pasivă deoarece nu are atribuția de a aviza sau aproba decizia emisă de unitatea deținătoare. A mai arătat că, prima instanță nu avea niciun temei legal cu privire la obligarea directă la despăgubiri, acestea fiind acordate potrivit Titlului VII al Legii nr. 247/2005.

Prin decizia civilă nr. 82/2010 A din 16 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, a fost respins apelul formulat de Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 22/C din 8 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Bihor, secția civilă. Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele considerente: Calitatea procesuală pasivă a C.C.S.D. nu are relevanță în cauză, apelantul având mijloacele legale pentru a-și compensa datoriile, fondurile puse la dispoziția acesteia constituindu-se în fapt în fondul „Proprietatea” care nu este de natură a asigura o despăgubire reală și efectivă a foștilor proprietari deposedați abuziv de stat.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat repetat România (cazurile Georgescu, Togănel și Grădinaru) reținând că fondul „Proprietatea” nu funcționează, existând în sarcina statului obligația pozitivă de a respecta dreptul de proprietate. Întârzierea plății indemnizațiilor cuvenite foștilor proprietari încalcă dreptul de proprietate al acestora, în acest sens, prin hotărârea din 9 decembrie 2008, V./România, Curtea Europeană a obligat Statul Român, în temeiul art. 46, ca de urgență să adopte un regim eficace și util de calculare a despăgubirilor. Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în dezvoltarea căruia a susținut următoarele critici de nelegalitate: Potrivit art. 25 din decretul nr. 31/1954, Statul Român nu poate sta în judecată atât timp cât calitatea procesuală pasivă o au alte organe, respectiv C.C.S.D. constituită în subordinea Cancelariei Primului Ministru. În contextul Legii nr. 10/2001, Statul Român are calitate procesuală pasivă doar în condițiile art. 28 alin. (3), însă și această normă exclude calitatea procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor Publice întrucât nu este cazul speței de față. Referitor la Fondul „Proprietatea” a arătat că, este o societate comercială pe acțiuni, constituită în conformitate cu dispozițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, are personalitate juridică.

Cu privire la practica Curții Europene a Drepturilor Omului invocată, a arătat că acest aspect nu poate fi generalizat ca o practică a instanțelor judecătorești din România. În raport cu cele expuse, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român și pe fond, respingerea acțiunii. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor de nelegalitate ce pot fi incadrate în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză urmează a fi admis pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare: Statul Român poate fi subiect al raportului juridic născut din aplicarea Legii nr. 10/2001, republicată, doar în situația de excepție prevăzută de art. 28 din Legea specială, în cazul în care unitatea deținătoare nu poate fi identificată.

În sistemul Legii nr. 10/2001, raportul juridic direct se stabilește între persoana îndreptățită și unitatea deținătoare a bunului. În condițiile în care niciuna dintre părți nu a pretins că deținătorul bunului este necunoscut și se cunoaște cu certitudine deținătorul art. 28 din Legea nr. 10/2001 nu este aplicabil, în speță. Argumentele instanței de apel în justificarea sentinței pronunțate că, Fondul „Proprietatea” nu este funcționabil și de natură să asigure o reparație efectivă, aspect constatat în numeroasele hotărâri de condamnare a României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ar fi putut face obiect de analiză, în condițiile în care, în cauză, Statul Român ar fi avut calitatea de parte, iar nu Ministerul Finanțelor Publice, prin reprezentantul în teritoriu D.G.F.P.

Bihor. Pentru aceste considerente în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia atacată și sentința civilă nr. 22/C din 8 februarie 2010 a Tribunalului Bihor, secția civilă și în rejudecare, va respinge acțiunea reclamantului F.A.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român Prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Bihor împotriva deciziei civile nr. 82 A din 16 septembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Casează decizia atacată și sentința civilă nr. 22 C din 08 februarie 2010 a Tribunalului Bihor, secția civilă și, în rejudecare, respinge acțiunea formulată de reclamantul F.A.I. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2011.