ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5416/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 22/C din 8 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Bihor, secția civilă, a fost

respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul Ministerul

Finanțelor Publice.

A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții

F.A.I., prin curator F.I., acțiune continuată de F.A.I. în contradictoriu cu pârâții

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Primarul Municipiului Oradea

și în consecință:

A obligat pârâtul din

rândul 1 să plătească reclamantului F.A.I. suma de 279.419 RON cu titlu de despăgubiri

pentru imobilul preluat abuziv de stat situat în Oradea, str. B. și N.A., C.F. X

și nr. Y Oradea nr. top. Z și nr. W, în natură, reprezentând construcții și teren.

A anulat dispoziția

nr. 4231/2004 a pârâtului Primarul Municipiului Oradea.

A respins celelalte capete

de cerere, precum și acțiunea față de pârâta Prefectura Județului Bihor.

A obligat pârâtul Ministerul

Finanțelor Publice să plătească reclamantului suma de 1.650 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut următoarele considerente:

Imobilul în litigiu a

constituit proprietatea antecesorilor reclamanților N.A., A.N. și F.G. fiind

dobândit prin cumpărare

în anul 1948 și apoi expropriat prin Decretul nr. 273/1984 proprietarii imobilului

primind o despăgubire de 81.134 RON.

Prin dispoziția emisă

de Primarul Municipiului Oradea s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului

din litigiu, propunându-se o valoare de 588.363.861 RON în titluri de valoare nominală

folosite exclusiv în procesul de privatizare.

Prin raportul de expertiză

tehnică dispus în cauză s-a stabilit că valoarea actualizată a imobilului este de

279.419 RON.

Dat fiind că, restituirea

în natură nu este posibilă s-a constatat că reclamantul este îndreptățit la despăgubiri.

S-a constatat că Statul

Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă,

el fiind chemat să suporte contravaloarea despăgubirilor stabilite în favoarea reclamanților,

nu potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001, ci pentru că nu a luat măsurile necesare

de implementare a actului normativ în așa fel încât acordarea măsurilor reparatorii

să reprezinte o procedură rapidă și eficientă.

Că, potrivit jurisprudenței

Curții Europene a Drepturilor Omului s-a stabilit că Statul Român și-a încălcat

obligația pozitivă de a reacționa în timp util și eficient, cu coerență, pentru

a rezolva problema acordării despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv, că

nu funcționează nici un mecanism care să asigure acordarea despăgubirilor.

Împotriva acestei sentințe

a declarat apel D.G.F.P. Oradea în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice

, criticând-o pe motiv că nu are calitate procesuală pasivă deoarece nu are atribuția

de a aviza sau aproba decizia emisă de unitatea deținătoare.

A mai arătat că, prima

instanță nu avea niciun temei legal cu privire la obligarea directă la despăgubiri,

acestea fiind acordate potrivit Titlului VII al Legii nr. 247/2005.

Prin decizia civilă

nr. 82/2010 A din 16 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția

civilă mixtă, a fost respins apelul formulat de Statul Român reprezentat de Ministerul

Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 22/C din 8 februarie 2010 pronunțată

de Tribunalul Bihor, secția civilă.

Pentru a hotărî astfel,

curtea de apel a reținut, în esență, următoarele considerente:

Calitatea procesuală pasivă

a C.C.S.D. nu are relevanță în cauză, apelantul având mijloacele legale pentru a-și

compensa datoriile, fondurile puse la dispoziția acesteia constituindu-se în fapt

în fondul „Proprietatea” care nu este de natură a asigura o despăgubire reală și

efectivă a foștilor proprietari deposedați abuziv de stat.

Curtea Europeană a Drepturilor

Omului a condamnat repetat România (cazurile Georgescu, Togănel și Grădinaru) reținând

că fondul „Proprietatea” nu funcționează, existând în sarcina statului obligația

pozitivă de a respecta dreptul de proprietate.

Întârzierea plății indemnizațiilor

cuvenite foștilor proprietari încalcă dreptul de proprietate al acestora, în acest

sens, prin hotărârea din 9 decembrie 2008, V./România, Curtea Europeană a obligat

Statul Român, în temeiul art. 46, ca de urgență să adopte un regim eficace și util

de calculare a despăgubirilor.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea

căruia a susținut următoarele critici de nelegalitate:

Potrivit art. 25 din decretul

nr. 31/1954, Statul Român nu poate sta în judecată atât timp cât calitatea procesuală

pasivă o au alte organe, respectiv C.C.S.D. constituită în subordinea Cancelariei

Primului Ministru.

În contextul Legii

nr. 10/2001, Statul Român are calitate procesuală pasivă doar în condițiile

art. 28 alin. (3), însă și această normă exclude calitatea procesuală pasivă a Ministerului

Finanțelor Publice întrucât nu este cazul speței de față.

Referitor la Fondul „Proprietatea”

a arătat că, este o societate comercială pe acțiuni, constituită în conformitate

cu dispozițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, are personalitate juridică.

Cu privire la practica

Curții Europene a Drepturilor Omului invocată, a arătat că acest aspect nu poate

fi generalizat ca o practică a instanțelor judecătorești din România.

În raport cu cele expuse,

a solicitat admiterea recursului,

modificarea deciziei atacate, admiterea excepției

lipsei calității procesuale pasive a Statului Român și pe fond, respingerea acțiunii.

Examinând decizia atacată

prin prisma criticilor de nelegalitate ce pot fi incadrate în motivul prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză

urmează a fi admis pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:

Statul Român poate fi

subiect al raportului juridic născut din aplicarea Legii nr. 10/2001, republicată,

doar în situația de excepție prevăzută de art. 28 din Legea specială, în cazul în

care unitatea deținătoare nu poate fi identificată.

În sistemul Legii nr.

10/2001, raportul juridic direct se stabilește între persoana îndreptățită și unitatea

deținătoare a bunului.

În condițiile în care

niciuna dintre părți nu a pretins că deținătorul bunului este necunoscut și se cunoaște

cu certitudine deținătorul art. 28 din Legea nr. 10/2001 nu este aplicabil, în speță.

Argumentele instanței

de apel în justificarea sentinței pronunțate că, Fondul „Proprietatea” nu este funcționabil

și de natură să asigure o reparație efectivă, aspect constatat în numeroasele hotărâri

de condamnare a României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ar fi putut face

obiect de analiză, în condițiile în care, în cauză, Statul Român ar fi avut calitatea

de parte, iar nu Ministerul Finanțelor Publice, prin reprezentantul în teritoriu

D.G.F.P. Bihor.

Pentru aceste considerente

în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta

Curte va admite recursul, va casa decizia atacată și sentința civilă nr. 22/C din

8 februarie 2010 a Tribunalului Bihor, secția civilă și în rejudecare, va respinge

acțiunea reclamantului F.A.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâtul Statul Român Prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Bihor împotriva

deciziei civile nr. 82 A din 16 septembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția

civilă mixtă.

Casează decizia atacată

și sentința civilă nr. 22 C din 08 februarie 2010 a Tribunalului Bihor, secția civilă

și, în rejudecare, respinge acțiunea formulată de reclamantul F.A.I.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 iunie 2011.