ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3171/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față reține cele ce urmează. Prin sentința civilă nr. 49/C din 24 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. 3988/111/2009, a fost admisă cererea formulată de către reclamanții B.P. și K., în contradictoriu cu pârâta Instituția Primarului Municipiului Oradea; a fost anulată dispoziția Primarului Municipiului Oradea nr. 2319 din 14 mai 2009 și a fost menținută ca temeinică și legală dispoziția Primarului municipiului Oradea nr. 3644 din 20 iunie 2007 prin care s-a soluționat notificarea nr. 2643/2005. Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, învestită cu soluționarea apelului declarat de pârâtul Municipiul Oradea, prin decizia nr. 61A din 2 iunie 2010 a respins calea de atac ca nefondată pentru motivele de mai jos.

Prin dispoziția nr. 3644 din 20 iunie 2007 emisă de Primarul Municipiului Oradea s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul notificat de contestatori, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, reținându-se atât în cuprinsul dispoziției cât și în referatul de fundamentare că imobilul ce face obiectul notificării a constituit proprietatea tabulară a notificatorilor fiind trecut în proprietatea Statului Român în baza Decretului nr. 223/1974 fără plată prin Decizia nr. 325 din 28 iulie1981 a fostului Consiliul Popular al Municipiului Oradea. S-a mai reținut că imobilul a fost înstrăinat de Statul Român în baza Legii nr. 112/1995, astfel că restituirea în natură nu este posibilă propunându-se astfel acordarea despăgubirilor în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Ulterior prin dispoziția nr. 2319 din 14 mai 2009, contestată în prezentul dosar, Primarul Municipiului Oradea a dispus în sensul modificării dispoziției inițiale, emise în baza Legii nr. 10/2001, în sensul că se propune acordarea de despăgubiri doar pentru cota de ½ parte din imobilul notificat motivat de faptul că, potrivit Deciziei nr. 325 din 28 iulie1981 doar cota de ½ parte a făcut obiectul preluării în proprietatea Statului Român. Este adevărat că prin decizia nr. 325 din 28 iulie 1981 emisă de fostul Consiliu Popular al Municipiului Oradea s-a decis în sensul trecerii în proprietatea Statului Român, fără plată, doar cu privire la cota de ½ din imobilul în litigiu, însă în fapt a fost preluat întregul apartament, aspect confirmat prin vânzarea ulterioară făcută de Statul Român în baza Legii nr. 112/1995, apartamentul nr. 8 fiind înstrăinat în întregime în favoarea chiriașilor, B.N.

și M. în cotă de 1/1 și nu în cota de ½. Astfel, în condițiile în care preluarea imobilului în litigiu nu s-ar fi realizat în întregime Statul nu putea dispune de cealaltă cotă de ½, cum însă s-a procedat în baza dispozițiilor Legii nr. 112/1995. Pe de altă parte corect a reținut instanța de fond că ambii reclamanți au părăsit țara, stabilindu-și domiciliul în străinătate astfel că preluarea făcută în favoarea Satului Român în baza Decretului nr. 223/1974, a vizat întregul apartament proprietatea acestora. Împotriva deciziei a declarat recurs Municipiul Oradea, prin primar, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin motivele de recurs se arată că fracția de 1/2 a reclamantei B.K.

nu figurează să fi trecut în proprietatea statului. Drept urmare, reclamanții beneficiază de măsuri reparatorii doar pentru ½ din imobilul notificat. Înalta Curte, analizând decizia prin prisma criticii formulate, a probatoriilor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, reține caracterul nefondat al recursului pentru argumentele ce succed. Reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 8 în baza contractului nr. 165/C7/11 din 28 ianuarie 1972, încheiat cu Oficiul pentru construirea de locuințe proprietate personală. Urmare a neîntoarcerii acestora dintr-o călătorie în străinătate, prin decizia nr. 325 din 28 iulie1981 emisă în temeiul Decretului nr. 223/1974 a fost trecută în proprietate statului doar cota de ½ din imobil.

Unitatea deținătoare, Municipiul Oradea, a înstrăinat apartamentul în totalitatea sa și nu doar cota de 1/2 , în temeiul Legii nr. 112/1995. Cum imobilul a fost deținut și înstrăinat în totalitate de unitatea administrativ teritorială, indiferent de faptul că Statul a preluat doar o cotă de ½, au devenit aplicabile dispozițiile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001. Instanța de apel a aplicat corect dispozițiile legii de reparație atunci când a confirmat hotărârea primei instanțe, întrucât imobilul a fost luat abuziv de Statul român, prin două modalității: decizia emisă în baza Decretului nr. 223/1974 pentru ½ din apartament și preluarea de fapt a celeilalte cote devălmașe. Înalta Curte, pentru cele ce preced, va respinge recursul ca nefondat în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Oradea prin primar împotriva deciziei nr. 61/A din 2 iunie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2011.