ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3171/2011

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față reține cele ce

urmează.

Prin sentința civilă

nr. 49/C din 24 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr.

3988/111/2009, a fost admisă cererea formulată de către reclamanții B.P. și K.,

în contradictoriu cu pârâta Instituția Primarului Municipiului Oradea; a fost

anulată dispoziția Primarului Municipiului Oradea nr. 2319 din 14 mai 2009 și a

fost menținută ca temeinică și legală dispoziția Primarului municipiului Oradea

nr. 3644 din 20 iunie 2007 prin care s-a soluționat notificarea nr. 2643/2005.

Curtea de Apel Oradea,

secția civilă mixtă, învestită cu soluționarea apelului declarat de pârâtul

Municipiul Oradea, prin decizia nr. 61A din 2 iunie 2010 a respins calea de

atac ca nefondată pentru motivele de mai jos.

Prin dispoziția nr.

3644 din 20 iunie 2007 emisă de Primarul Municipiului Oradea s-a propus

acordarea de despăgubiri pentru imobilul notificat de contestatori, în

condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, reținându-se atât în cuprinsul

dispoziției cât și în referatul de fundamentare că imobilul ce face obiectul

notificării a constituit proprietatea tabulară a notificatorilor fiind trecut

în proprietatea Statului Român în baza Decretului nr. 223/1974 fără plată prin

Decizia nr. 325 din 28 iulie1981 a fostului Consiliul Popular al Municipiului

Oradea.

S-a mai reținut că imobilul a

fost înstrăinat de Statul Român în baza Legii nr. 112/1995, astfel că

restituirea în natură nu este posibilă propunându-se astfel acordarea

despăgubirilor în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Ulterior prin dispoziția nr. 2319

din 14 mai 2009, contestată în prezentul dosar, Primarul Municipiului Oradea a

dispus în sensul modificării dispoziției inițiale, emise în baza Legii nr.

10/2001, în sensul că se propune acordarea de despăgubiri doar pentru cota de

½ parte din imobilul notificat motivat de faptul că, potrivit Deciziei

nr. 325 din 28 iulie1981 doar cota de ½ parte a făcut obiectul preluării

în proprietatea Statului Român.

Este adevărat că prin decizia nr.

325 din 28 iulie 1981 emisă de fostul Consiliu Popular al Municipiului Oradea

s-a decis în sensul trecerii în proprietatea Statului Român, fără plată, doar

cu privire la cota de ½ din imobilul în litigiu, însă în fapt a fost

preluat întregul apartament, aspect confirmat prin vânzarea ulterioară făcută

de Statul Român în baza Legii nr. 112/1995, apartamentul nr. 8 fiind înstrăinat

în întregime în favoarea chiriașilor, B.N. și M. în cotă de 1/1 și nu în cota

de ½.

Astfel, în condițiile în care

preluarea imobilului în litigiu nu s-ar fi realizat în întregime Statul nu

putea dispune de cealaltă cotă de ½, cum însă s-a procedat în baza

dispozițiilor Legii nr. 112/1995.

Pe de altă parte corect a reținut

instanța de fond că ambii reclamanți au părăsit țara, stabilindu-și domiciliul

în străinătate astfel că preluarea făcută în favoarea Satului Român în baza

Decretului nr. 223/1974, a vizat întregul apartament proprietatea acestora.

Împotriva deciziei a

declarat recurs Municipiul Oradea, prin primar, întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Prin motivele de

recurs se arată că fracția de 1/2 a reclamantei B.K. nu figurează să fi trecut

în proprietatea statului. Drept urmare, reclamanții beneficiază de măsuri

reparatorii doar pentru ½ din imobilul notificat.

Înalta Curte,

analizând decizia prin prisma criticii formulate, a probatoriilor administrate

și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, reține caracterul nefondat al

recursului pentru argumentele ce succed.

Reclamanții au dobândit

dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 8 în baza contractului nr. 165/C7/11

din 28 ianuarie 1972, încheiat cu Oficiul pentru construirea de locuințe

proprietate personală.

Urmare a

neîntoarcerii acestora dintr-o călătorie în străinătate, prin decizia nr. 325

din 28 iulie1981 emisă în temeiul Decretului nr. 223/1974 a fost trecută în

proprietate statului doar cota de ½ din imobil.

Unitatea deținătoare,

Municipiul Oradea, a înstrăinat apartamentul în totalitatea sa și nu doar cota

de 1/2 , în temeiul Legii nr. 112/1995.

Cum imobilul a fost

deținut și înstrăinat în totalitate de unitatea administrativ teritorială,

indiferent de faptul că Statul a preluat doar o cotă de ½, au devenit

aplicabile dispozițiile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.

Instanța de apel a

aplicat corect dispozițiile legii de reparație atunci când a confirmat

hotărârea primei instanțe, întrucât imobilul a fost luat abuziv de Statul

român, prin două modalității: decizia emisă în baza Decretului nr. 223/1974

pentru ½ din apartament și preluarea de fapt a celeilalte cote

devălmașe.

Înalta Curte, pentru

cele ce preced, va respinge recursul ca nefondat în baza dispozițiilor art. 312

alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâtul Municipiul Oradea prin primar împotriva deciziei nr. 61/A

din 2 iunie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 aprilie 2011.