ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 275/2007

Deliberând asupra recursului civil de față în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele: Prin contestația înregistrată la Tribunalul Bihor la 29 septembrie 2003 reclamanta J.F. a solicitat, în contradictoriu cu Primăria municipiului Oradea anularea dispoziției nr. 1289 din 18 august 2003 emisă de Primarul Municipiului Oradea și obligarea la acordarea de despăgubiri pentru apartamentul nr. 18 fost nr. 12 din Oradea, care a fost vândut de Statul Român în favoarea lui S.M. și E. Tribunalul Bihor prin sentința civilă nr. 257 din 12 aprilie 2006, a admis acțiunea precizată. A fost obligat Primarul Municipiului Oradea să emită o dispoziție de restituire în natură pentru apartamentul nr. 17 situat în Oradea, înscris în C.F.

Oradea nr.top. 2008 și 2025. S-a constatat, prin aceeași hotărâre, că pentru imobilul apartament nr. 18 situat în Oradea la aceeași adresă reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent în limita sumei arătate și în condițiile legii. În motivarea acestei sentințe, Tribunalul a reținut că reclamanta a făcut dovada calității de persoană îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001, ea fiind succesoarea cumpărătoarei, T.B. și i se aplică dispozițiile art. 3 alin. (1) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. S-a reținut că deși cumpărătoarea T.B. nu și-a înscris efectiv dreptul de proprietate în cartea funciară, această situație nu imprimă calitatea de proprietară, pentru că s-au produs actele juridice care atestă dobândirea proprietății iar Legea nr. 10/2001, lege reparatorie impune abordarea noțiunilor din art. 3 și art. 4 dintr-o perspectivă permisivă față de condițiile social-politice din perioadele la care se referă.

S-a mai reținut din raportul de expertiză efectuat în cauză că unitatea locativă existentă la momentul preluării s-a transformat în două apartamente, nr. 17 închiriat și apartamentul 18 vândut, valoarea de circulație a acestora fiind de 99.800 RON. Curtea de Apel Oradea prin decizia civilă nr. 131/A din 7 noiembrie 2006 a respins ca nefondat apelul declarat de Primarul Municipiului Oradea. Nu s-a primit critica apelantului bazată pe lipsa dovezilor de proprietate asupra imobilului față de împrejurarea că s-a dovedit că imobilul a fost preluat de la M.B. și H.T. conform Decretului nr. 92/1950 și ulterior a fost vândut în temeiul Legii nr. 115/1938. S-a constatat că fostul proprietar tabular a vândut imobilul în litigiu în favoarea a două cumpărătoare dintre care numai una (care nu este autoarea reclamantei) și-a intabulat dreptul, iar vânzarea către cealaltă persoană (autoarea reclamantei) nu poate fi ignorată, ea producând efecte juridice.

Împotriva acestei decizii pârâtul a declarat în termen legal recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. critica fiind în esență identică cu cea din apel referitoare la nedovedirea dreptului de proprietate. La aceasta s-a mai adăugat o critică referitoare la măsura obligării sale la emiterea unui dispozitiv cu propunerea de despăgubiri în echivalent bănesc. Această dispoziție s-a considerat contrară art. 24 din Legea nr. 10/2001, în conformitate cu care se poate propune acordarea de măsuri în compensare de bunuri sau servicii și despăgubiri în condițiile legii speciale, conform procedurii instituită de Legea nr. 247/2005. Recursul este fondat numai în privința considerentelor ce urmează: În raport de probele administrate în cauză instanța a considerat în mod corect că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate al acțiunii sale asupra imobilului.

Sistemul permisiv al administrării probelor în dovedirea dreptului de proprietate în procedura Legii nr. 10/2001 este expres prevăzut în art. 23 și art. 24 ale legii în redactarea în vigoare. Art. 23 vorbește despre „acte doveditoare ale dreptului de proprietate” fără să impună în mod exclusiv o anumită categorie de acte. Or sub acest aspect reclamanta a depus un contract de vânzare-cumpărare. Mai mult decât atât, art. 24 din aceeași lege instituie o prezumție de proprietate în favoarea persoanei de la care s-a preluat bunul prin actul de autoritate dar numai „în absența unor probe contrare”. Or în cauză această prezumție a fost răsturnată de reclamantă cu actul de înstrăinare, în formă autentică prezentat din care rezultă fără putință de tăgadă că la momentul preluării prin Decretul nr. 92/1950 bunul nu mai era în patrimoniul foștilor proprietari, soții M.B.

și H.T. S-au făcut dovezi în sensul că fiul lui M.B., M.A., a moștenit de la tatăl său, decedat în lagăr, imobilul pe care l-a vândut către doi cumpărători, B.Ș. și, respectiv T.B., autoarea reclamantei. Ca urmare, critica referitoare la nedovedirea dreptului de proprietate, nu poate fi primită. Sunt întemeiate însă observațiile referitoare la neobservarea dispozițiilor instituite de noua reglementare, referitoare la acordarea despăgubirilor conform dispozițiilor Legiii nr. 247/2005 titlul VII. În esență modificările nu afectează obligația primarului de a emite dispoziție de propunerea de acordare de despăgubiri bănești urmând a se face aplicarea prevederilor art. 16 din cap. V al Titlului VII al legii, dispoziția cu astfel de propuneri urmând a se trimite la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor instituită conform Legii nr. 247/2005.

Văzând că sunt întrunite cerințele art. 304 pct. 9 și art. 312 C. proc. civ. se va admite recursul și se va modifica decizia curții de apel în sensul că se va admite apelul pârâtului și se va schimba în parte sentința Tribunalului Bihor în sensul că se va constata că pentru apartamentul 18 din imobilul în litigiu care nu se poate restitui în natură reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii constând în despăgubiri potrivit legii speciale. Celelalte dispoziții ale sentinței se vor păstra, fiind în mod legal și temeinic hotărâte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Oradea împotriva deciziei nr. 131 A din 7 septembrie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă, pe care o modifică în sensul că admite apelul declarat de Primarul Municipiului Oradea împotriva sentinței civile nr. 257 din 12 aprilie 2006 a Tribunalului Bihor. Schimbă în parte sentința în sensul că, se constată că pentru apartamentul 18 situat în Oradea, înscris în C.F. Oradea nr.top. 2008 și 2025 reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii constând în despăgubiri, potrivit legii speciale. Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2007 .