ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2655/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, reclamanții T.D.R.F. și T.T. au chemat în judecată pe pârâta SC I.D.C. SA ILFOV, O.C.P. BIHOR, pentru ca instanța să dispună obligarea pârâtei SC I.D.C. SA ILFOV să predea construcția tip V. edificată pe lotul EB 66, potrivit prevederilor contractului de execuție construcție cu plata pe stadii de execuție nr. 28 din 22 decembrie 2004 sub sancțiunea plății unor daune cominatorii de 1000 RON/zi întârziere, de asemenea, obligarea acestei pârâte să plătească reclamanților suma de 15.793,43 ron cu titlu de penalități de întârziere în executare pe perioada 12 decembrie 2005-25 ianuarie 2006și în continuare câte 350,96 ron/zi începând cu data pronunțării hotărârii până la predarea locuinței.

Pârâta SC I.D.C. SA ILFOV a formulat cerere reconvențională prin care solicitat să se constate rezilierea contractului de execuție construcție cu plata pe stadii de execuție nr. 28 din 20 octombrie 2004, încheiat între pârâta reclamantă reconvențională în calitate de executant, reclamant pârât T.T., în calitate de utilizator și M.T.S. L. în calitate de beneficiar. Prin încheierea de ședință din data de 4 septembrie 2007, instanța a dispus disjungerea cererii reconvenționale și constituirea dosarului de față. Prin sentința nr. 151/ COM din data de 22 aprilie 2008, Tribunalul Bihor a respins cererea formulată de reclamanta SC I.D.C. SA ILFOV, reținând că reclamanta nu a făcut dovada mijloacelor viclene folosite de către pârâți la încheierea contractului de execuție construcție cu plata pe stadii de execuție nr. 28 din 20 decembrie 2004, care să o fi determinat la încheierea acestui contract.

Curtea de Apel Oradea, secția comercială contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 17/ C din data de 3 februarie 2009, a respins apelul declarat de reclamantă, menținând ca legală și temeinică sentința instanței de fond. Împotriva deciziei sus evocată a declarat recurs reclamanta SC I.D.C. SA ILFOV în temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurată în sensul admiterii apelului, schimbării în tot a sentinței de fond, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată. Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform art. 137 C. proc.

civ., raportat la art. 11 și 20 (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs, având în vedere că invocarea acesteia primează înaintea oricărei alte cereri și invocării altor excepții, formulate în fața instanțelor de judecată, și a reținut: Art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță. Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca netimbrată.

Față de dispozițiile legale evocate se constată că recursul declarat de către recurenta reclamantă SC I.D.C. SA ILFOV nu a fost însoțit de dovada achitării taxei judiciare de timbru, recurenta fiind citată pentru termenul de judecată din data de 30 octombrie 2009 cu mențiunea de a achita, taxa judiciară de timbru și de a depune timbrul judiciar. În raport de împrejurarea că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația emisă pentru termenul de judecată din data de 30 octombrie 2009, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 pct. 1 și pct. 3 din Legea nr. 146/1997, modificată și respectiv art. 30 pct. 1 și pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a legii, precum și ale art. 9 din O.G.

nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare și să dispună anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanta SC I.D.C. SA ILFOV împotriva deciziei nr. 17/ C din 3 februarie 2009 – A a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2009.