ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 236/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Bihor, secția comercială, prin sentința nr. 628/COM din 30 iunie 2009 a admis cererea formulată de reclamanta SC N.C. SRL Oradea în contradictoriu cu pârâta SC A.G. SRL Oradea în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 162.000 lei reprezentând debit restant conform facturilor fiscale însușite de către pârâtă prin semnătură, sumă ce se va actualiza la zi până la data plății efective în funcție de indicele de inflație. A mai fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 4639,57 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. În fundamentarea acestei soluții, instanța de fond a reținut, în principal că între părți a fost încheiat contractul nr. 69 din 27 august 2007 pentru prestări servicii în construcții, urmat de contractul nr. 11 din 10 ianuarie 2008 de execuție de lucrări.

Conform procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 78 din 21 iulie 2008, privind mansardarea blocului C2, obiect al contractului nr. 69 din 27 august 2007, semnat de părți prin reprezentanții lor, lucrările de mansardare au fost finalizate și recepționate de beneficiar, cu o valoare declarată a investiției de 400.400 lei. La dosar au fost depuse situațiile de lucrări și materiale, situație însușită prin semnătură de reprezentanții părților. La data de 27 decembrie 2007 reclamanta a emis facturile fiscale cu nr. 00008 cu suma de 27.000 lei, respectiv cu nr. 00009 cu suma de 152.000 lei, facturi însușite și acceptate de către pârâtă prin semnătură și ștampilarea lor. Deși pârâta a susținut că nu datorează suma solicitată de reclamantă întrucât ar fi achitat-o, tot pârâta a susținut că datorează reclamantei suma de 146.832,42 lei, dar că s-ar compensa cu suma de 126.735,5 lei pe care la rândul ei reclamanta i-ar datora-o.

În realitate, conform actelor depuse pârâta datorează reclamantei suma de 162.000 lei reprezentând 10.000 lei diferența neachitată din factura cu nr. 00008/2007 și 152.000 lei din factura cu nr. 00009/2007. Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 65/C-A din 22 iunie 2010 a admis apelul pârâtei SC A.G. SRL Oradea împotriva sentinței nr. 628/COM din 30 iunie 2009 a Tribunalului Bihor, secția comercială, în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamanta SC N.C. SRL, obligând intimata-reclamantă la plata sumei de 6.705,49 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea apelantei pârâte. Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit, că pârâta prin întâmpinare cât și prin motivele de apel, a arătat necesitatea efectuării unei expertize în construcții, înțelegând că dacă va rezulta o diferență de preț este de acord cu plata acesteia.

Deși prima instanță a apreciat că nu este necesar efectuarea unei expertize în construcții, având în vedere că recepția s-a efectuat fără obiecțiuni, această probă a fost încuviințată în apel. Având în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică și răspunsul la obiecțiunile formulate de intimată, precum și a faptului că nu s-a mai solicitat efectuarea unei noi expertize în cauză, s-a dispus respingerea acțiunii formulată de SC N.C. SRL. Împotriva deciziei nr. 65/C-A din 22 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamanta SC N.C. SRL prin administrator judiciar Cabinet de Insolvență A.M. care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 5, 6 și 9 C. proc.

civ. admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și respingerea apelului declarat de pârâtă cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat faptul că expertiza în construcții efectuată în apel este nulă absolut, întrucât este o veritabilă expertiză contabilă, ce nu a fost încuviințată de instanță. Expertul desemnat a întocmit raportul de expertiză doar pe baza informațiilor și actelor prezentate de intimata apelantă, nefiind aproximate cantitățile de materiale necesare, fiind avut în vedere numai proiectul și nu suprafața efectiv construită. În prezentul dosar nu s-a formulat cerere reconvențională astfel că instanța nu se putea pronunța asupra existenței vreunei datorii a reclamantei către pârâtă, în realitate efectuându-se o pronunțare asupra unui lucru care nu s-a cerut.

Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse de reclamantă prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul pentru următoarele considerente. Este de necontestat că pârâta SC A.G. SRL, în faza procesuală a fondului, a depus o întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care și-a precizat poziția procesuală, respectiv de respingere a acțiunii reclamantei, solicitând în probațiune o expertiză în construcții. Din verificarea întregii documentații reiese că pârâta nu a depus o cerere reconvențională în condițiile art. 119 C. proc. civ., prin care să invoce pretenții în legătură cu cererea principală și nici că instanța s-ar fi pronunțat pe acest aspect.

Corect, în faza procesuală a apelului, prin încheierea de ședință din 27 octombrie 2009 a fost încuviințată, la cererea apelantei pârâte, o expertiză tehnică în construcții întocmită de ing. J.L., care a răspuns detaliat la toate obiectivele stabilite de instanță. Expertul a examinat la fața locului lucrările executate de reclamantă, a efectuat măsurătorile și pe baza proiectului a întocmit lista pe faze cu cantitățile de lucrări și calculul manoperei cuvenite. Necesarul de materiale a fost corelat cu măsurătorile efectuate iar prețul unitar al acestora a fost preluat la data de 9 aprilie 2010 din evidențele prezentate de SC N.C. SRL, când s-a reușit să fie identificate materialele care au fost cumpărate pentru mansardarea blocurilor „Cantemir”.

Nu poate fi primită critica recurentei potrivit căreia volumul lucrărilor executate și cantitatea materialelor consumate au fost stabilite doar pe baza informațiilor și actelor prezentate de pârâtă. Astfel, expertul a convocat prin scrisori recomandate ambele părți, pentru data de 17 decembrie 2009 și respectiv 12 ianuarie 2010 de a participa la efectuarea expertizei, iar instanța prin adresa din 16 februarie 2010 a revenit la o adresă anterioară prin care a solicitat expres reclamantei să depună la dosar în xerocopie înscrisurile cerute de expert și de a le înmâna acestuia.

De remarcat că pe tot parcursul soluționării litigiului de natură comercială, în faza procesuală a apelului reclamanta a lipsit nejustificat așa cum reiese din încheierile de ședință din 29 septembrie 2009, 27 octombrie 2009, 10 noiembrie 2009, 8 decembrie 2009, 19 ianuarie 2010, 16 februarie 2010, 16 martie 2010, 13 aprilie 2010, 11 mai 2010, 8 iunie 2010 și 22 iunie 2010, depunând o întâmpinare și obiecțiuni la expertiză. Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părțile au îndatorirea, ca în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalitatea procesului și să îndeplinească actele de procedură în ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite toate drepturile procedurale, precum să-și probeze pretențiile și apărările.

Din această perspectivă se impune a se constata că în cauză expertiza tehnică efectuată corespunde pe deplin exigențelor juridice, deoarece amplu argumentat și bine documentat au fost lămurite sub toate aspectele, problemele controversate, conducând la soluția adoptată de instanța de apel și anume a respingerii acțiunii reclamantei. Pentru aceste rațiuni urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC N.C. SRL Oradea prin administrator judiciar împotriva deciziei nr. 65/C-A din 22 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, nefiind îndeplinită nici o condiție din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC N.C. SRL ORADEA prin administrator judiciar Cabinet de Insolvență A.M. împotriva Deciziei nr. 65/C/2010 din 22 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 20 ianuarie 2011.