ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1544/2020

Ședința publică din data de 30 iulie 2020

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii facturii fiscale nr. x/11.10.2012, precum și a dobânzii legale de la data scadentă și până la data plății efective emisă ca urmare a executării unor lucrări de construcții în anul 2012, lucrări care au fost efectuate în beneficiul pârâtei în temeiul Contractului de prestări servicii nr. x.

Prin sentința nr. 56/LP/06.03.2019, Tribunalul Bihor a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. prin lichidator judiciar C.I.I. B., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L., și, în consecință: a obligat pârâta S.C. C. S.R.L. să plătească reclamantei S.C. A. suma de 213.528 RON reprezentând contravaloare factură fiscală nr. x/11.10.2012, precum și dobânda legală de la data scadentă și până la data plății efective.

Prin decizia civilă nr. 387/C/2019 - A din 26 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta S.C. C. S.R.L., în contradictoriu cu intimata S.C. A., prin lichidator CI B., împotriva sentinței nr. 56/LP/06.03.2019, pronunțată de Tribunalul Bihor, care a fost menținută în totalitate.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs S.C. C. S.R.L..

Recurenta susține că decizia atacată este nelegală fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material și procedural iar considerentele sunt contradictorii și lipsite de fundament, motive de casare prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În opinia recurentei, cele reținute de instanță contravin atât prevederilor art. 22 C. proc. civ. cât și principiului potrivit căruia, cel care formulează o cerere de chemare în judecată este dator a proba pretențiile sale.

Instanța nu a analizat și nu a reținut în decizie poziția reclamantei în raport de actele de care aceasta a înțeles să se folosească în cauză.

Instanța de apel a ignorat probațiunea administrată din care rezultă că A. în perioada dedusă judecății nu avea angajați și nu a avut niciun fel de contracte în derulare pentru recurentă.

Soluția este motivată prin prisma negării lipsei oricărei obligații a reclamantei de a dovedi execuția lucrărilor fiind respinse formal toate apărările recurentei, instanța apreciind că lucrările au fost executate din declarația dată de administratorul A.

Contractele depuse în probațiune de recurentă atestă că lucrările necesare pentru obiectivul de investiții din Palota au fost încredințate unor terțe persoane juridice.

Instanța a nesocotit faptul că pretențiile intimatei sunt aferente pretinselor lucrări executate de aceasta la Hala Palota și nu la punctul de lucru de pe str. x.

Recurenta susține că instanța de apel a ignorat concluziile Procesului-verbal din 171/19.10.2013, necontestatat de reclamantă, prin care se constată unele situații faptice și documentare pentru stabilirea stării de fapt fiscale, constatându-se unele împrejurări privind săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală și implicațiile fiscale ale acestora.

Prin întâmpinarea depusă s-a solicitat anularea recursului arătându-se că motivele invocate reprezintă doar aspecte de netemeinicie de vreme ce se referă doar la probatoriul administrat iar nu critici de nelegalitate a deciziei atacate.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost efectuat și comunicat părților, care au fost invitate să depună puncte de vedere.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere și dispozițiile art. 499 din același cod, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative ale textului legal mai sus arătat, cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligații nefiind îndeplinite de către recurentă.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) -e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", art. 489 alin. (2) din același Cod prevăzând că sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Așa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerință care consacră legislativ o practică îndelungată și stabilă a instanțelor judecătorești, în condițiile în care și sub imperiul vechii legi de procedură sancțiunea nulității exista și era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menționat mai sus.

Din observarea criticilor formulate, se constată că recurenta deși a indicat în cuprinsul recursului motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., criticile nu au fost dezvoltate și argumentate cu trimitere la textele legale care au fost aplicate greșit de către instanța de apel.

Astfel, din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. recurenta a susținut că instanța a ignorat probațiunea existentă și i-a respins formal pretențiile reținând că lucrările au fost executate de parte adversă, or aceste considerații nu pot fi asimilate motivului de recurs invocat deoarece nu vizează nelegalitatea hotărârii.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. nu este circumstanțiat în niciun fel iar trimiterile recurentei la nevalorificarea concluziilor Procesului-verbal din 171/19.10.2013 nu pot fi încadrate în acest motiv de nelegalitate întrucât nu este vizată încălcarea normelor de drept material.

În considerarea argumentelor expuse mai sus, Înalta Curte constată că examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar indicarea celor reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 a fost făcută doar formal.

Sancțiunea nulității recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situație intervine și în cauza de față din moment ce, așa cum s-a arătat, recurenta nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 10 C. proc. civ., ci s-a limitat la simpla afirmare a netemeiniciei deciziei atacate.

În alți termeni, se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului în apel.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 387din 26 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. prin lichidator C.I. B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 387din 26 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L.prin lichidator C.I.B..

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iulie 2020.