ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1862/2020

Ședința publică din data de 7 octombrie 2020

Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 5 decembrie 2017 pe rolul Tribunalului Bihor, sub număr de dosar x/2017, reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar C.I.I. B. a chemat în judecată pe pârâta C. S.R.L., solicitând instantei ca prin hotararea ce o va pronunța, să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 534.243,28 RON reprezentând contravaloare facturi, la care se adaugă dobânda legală calculată asupra debitului principal din momentul în care plata a devenit scadentă și până la momentul achitării întregului debit.

În drept, au fost invocate dispozițiile C. proc. civ. și cele ale Legii nr. 85/2014.

Prin sentința nr. 178/F din 25 septembrie 2018, Tribunalul Bihor a admis în parte excepția prescripției dreptului la acțiune, excepție invocată de pârâta S.C. C. S.R.L.,

A respins ca prescrisă cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., societate în faliment prin lichidator judiciar C.I.I. B. în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L. cu sediul în Oradea, în ceea ce privește obligarea pârâtei la plata contravalorii facturilor fiscale nr. x/18.09.2014 și nr. y/01.09.2014.

A admis în parte cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., societate în faliment prin lichidator judiciar C.I.I. B. în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L. și, în consecință:

A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumelor de 195.736,39 RON aferent facturii cu nr. x/07.07.2014 și 33.773,72 RON aferent facturii cu nr. y/10.10.2014, sume la care se adaugă dobânda legală de la data scadenței facturilor până la plata integrală a debitului.

Împotriva acestei hotărâri, pârâta C. S.R.L. a declarat apel, care, prin decizia nr. 37/C/2019-A din 12 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a Civilă de ConteciosAdinistrativ și Fiscal a fost respins ca nefondat.

Prin decizia nr. 755 din 9 aprilie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost anulat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 37/C/2019-A din 12 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L. prin lichidator judiciar C.I.I. B..

Invocând în drept dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., S.C. C. S.R.L. a solicitat revizuirea deciziei nr. 755 din 9 aprilie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Intimata A. S.R.L. prin lichidator judiciar C.I.I. B. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire.

Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității cererii de revizuire, în temeiul dispozițiilor art. 248 raportat la art. 509 alin. (1) pct. 1 și la art. 513 alin. (3) C. proc. civ., văzând și prevederile art. 493 alin. (5) din același cod, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este întemeiată și, pe cale de consecință, va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. au următorul conținut:

"Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 1. S-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut". Revizuirea, ca și cale de atac extraordinară, are în vedere numai hotărârile definitive.

Înalta Curte constată că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă din perspectiva dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora nu este supusă niciunei căi de atac decizia pronunțată în completul de filtru în condițiile în care recursul este respins ca inadmisibil (fiind analizată admisibilitatea căii de atac), anulat sau respins pentru că recursul nu îndeplinește condițiile de formă sau pentru că motivele de casare invocate și dezvoltate nu se încadrează în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Sintagma folosită de legiuitor "nu este supusă niciunei căi de atac" cuprinde atât căile de atac ordinare, cât și pe cele extraordinare, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincție între acestea.

Or, unde legea nu distinge, nici judecătorul nu poate face vreo distincție (ubi lex non distinguet, nec nos distinguere debemus).

Astfel, se constată că hotărârea ce face obiectul revizuirii pendinte a fost pronunțată în completul de filtru, în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul fiind anulat în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. printr-o decizie, care, așa cum s-a arătat anterior, nu este supusă niciunei căi de atac.

Se reține că prin dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților îndeplinirea actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Or, astfel cum s-a reținut, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia atacată nu este supusă niciunei căi de atac.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Așa fiind, în considerarea dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și a faptelor pe care se întemeiază, prin raportare la art. 457 alin. (1) din același cod, potrivit căruia:

"hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta... ", Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentaS.C. C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 755 din 9 aprilie 2020pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentaS.C. C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 755 din 9 aprilie 2020pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2020.