ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 840/2010

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2318/C,

pronunțată la data de 27 noiembrie 2008, în dosarul nr. 4132/62/2007,

Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins excepția lipsei calității procesuale

pasive invocată de pârâtă; a admis acțiunea formulată

și precizată de reclamanta SC H. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC

R.A.I. SA și, în consecință: a obligat pârâta să

plătească reclamantei suma de 60.594 euro, în echivalent lei la data

plății, reprezentând despăgubiri pentru producerea riscului

asigurat și dobânda legală corespunzătoare sumei mai sus

identificată, calculată începând cu data producerii riscului asigurat

și până la data plății despăgubirilor; a obligat

pârâta să plătească reclamantei suma de 14.862 lei reprezentând

cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel, în termen, pârâta SC R.A.I. SA.

Curtea de Apel Brașov-

Secția Comercială, prin decizia nr. 31/Ap, pronunțată la

data de 2 aprilie 2009, a admis în parte apelul declarat de pârâtă

împotriva sentinței civile nr. 2318 din 27 noiembrie 2008,

pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care a schimbat-o în parte,

în sensul că: a respins acțiunea formulată și

precizată de reclamanta SC H. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC R.A.I.

SA; a păstrat dispozițiile sentinței privind respingerea

excepției lipsei calității procesuale active, invocată de

pârâtă și a obligat intimata SC H. SRL să plătească

apelantei SC R.A.I. SA suma de 2.884 lei cheltuieli de judecată în apel.

Prin petiția înregistrată

la Curtea de Apel Brașov la data de 27 aprilie 2009, în dosarul nr. 4132/62/2007,

pârâta SC R.A.I. SA a formulat cerere de restituire a cauțiunii în valoare

de 30.000 ron constituită la dispoziția Curții de Apel

Brașov în dosarul mai sus- menționat, conform ordinului de plată

din 3 martie 2009.

Prin încheierea de

ședință pronunțată la data de 28 mai 2009, în dosarul nr.

4132/62/2007, Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a

respins, ca prematură, cererea de restituire a cauțiunii

formulată de petenta SC R.A.I. SA în dosarul nr. 4132/62/2007 al

Curții de Apel Brașov.

Împotriva deciziei nr. 31/Ap din 2

aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția

comercială, a declarat recurs, în termen, reclamanta SC H. SRL

Brașov, solicitând admiterea recursului și modificarea

hotărârii, în sensul respingerii apelului și menținerii

sentinței instanței de fond.

În recursul său, întemeiat în

drept pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., reclamanta a relevat

situația de fapt în cauză și a criticat decizia instanței

de apel deoarece „a preluat o parte din susținerile apelantei

fără a le cenzura, fără a analiza materialul probator,

indicând nereguli pretins imputabile reclamantei, care nu există, care nu

au fost dovedite ori care nu au nici un fel de importanță în

cauză”, și, deși a susținut că „toate prevederile

legale evocate de instanța de judecată au fost grav nesocotite”, nu a

dezvoltat, concret și detaliat, această critică.

Împotriva încheierii de

ședință din data de 28 mai 2009, pronunțată de Curtea

de Apel Brașov, secția comercială, în dosarul nr. 4132/62/2007,

a declarat recurs, în termen, pârâta SC R.A.I. SA București, solicitând

admiterea recursului, modificarea în tot a încheierii de ședință

din data de 28 mai 2009 și admiterea cererii de restituire a

cauțiunii în sumă de 30.000 lei depusă de aceasta, ca fiind

temeinică și legală.

Examinând recursul declarat de

reclamanta SC H. SRL Brașov, Înalta Curte constată că motivele invocate

de către recurenta- reclamantă în susținerea recursului său

nu se subscriu nici unuia dintre motivele de recurs prevăzute la art. 304 pct.

1- 9 C. proc. civ., toate criticile formulate vizând situația de fapt sau

aspecte de apreciere a probelor.

Potrivit dispozițiilor art. 3021

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să

cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de

nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.

Rezultă, din aceste prevederi

legale, conjugate cu prevederile art. 304 C. proc. civ., privitoare la sfera

motivelor de recurs, că, pentru a fi validă juridic, cererea de

recurs trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină,

adică acele argumente de natură juridică pentru care recurenta

înțelege a critica hotărârea atacată.

În cauză, recurenta nu s-a

conformat, așadar, dispozițiilor înscrise în art. 3021 și art. 304

C. proc. civ., întrucât, în declarația de recurs, nu a dezvoltat vreun

motiv din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., criticile formulate

neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres și

limitativ prevăzute de lege.

Aceasta deoarece recursul, nefiind o

cale de atac devolutivă, recurenta trebuie să-și exprime

nemulțumirea în tiparele fixate de lege, întrucât casarea sau modificarea

deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304

pct. 1 – 9 C. proc. civ.

De asemenea, nefiind incidente în

cauză motive de ordine publică, spre a se face aplicarea prevederilor

art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte urmează a constata

nulitatea cererii de recurs, prevăzută de art. 3021 alin. (1) lit. c)

C. proc. civ.

Referitor la recursul declarat de

pârâta SC R.A.I. SA București, Înalta Curte constată

următoarele:

Cum recurenta nu a timbrat anticipat

recursul, acesta a fost legal citată pentru termenul din 3 martie 2010 cu

mențiunea de a timbra recursul cu 4 lei taxă judiciară de timbru

și 0,15 lei timbru judiciar, obligație căreia nu s-a conformat.

Or, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul potrivit

căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele

judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute

de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de

persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod

excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de

regulă primul termen de judecată.

Potrivit prevederilor art. 9 din

Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr.

146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care

partea nu achită taxa judiciară de timbru și/sau timbrul

judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca

netimbrată sau insuficient timbrată.

Constatând că recursul nu a

fost timbrat anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligației de

timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul de judecată

din 3 martie 2010, când procedura de citare a fost legal îndeplinită,

că în cauză nu operează scutirea legală – personală

sau ca obiect – de obligația timbrării, Înalta Curte urmează

să dea eficiență dispozițiilor art. 20 pct. 1 și 3 din

Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) și (5) din Normele

metodologice de aplicare a legii și să dispună anularea, ca

netimbrat, a recursului pârâtei.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de

recurs formulată de reclamanta SC H. SRL Brașov împotriva deciziei nr.

31/Ap din 2 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția

comercială.

Anulează recursul declarat de

pârâta SC R.A.I. SA București împotriva încheierii de

ședință din data de 28 mai 2009, pronunțată de Curtea

de Apel Brașov, secția comercială, în dosarul nr. 4132/62/2007,

ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi, 3 martie 2010.