ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 840/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2318/C, pronunțată la data de 27 noiembrie 2008, în dosarul nr. 4132/62/2007, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă; a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta SC H. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC R.A.I. SA și, în consecință: a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 60.594 euro, în echivalent lei la data plății, reprezentând despăgubiri pentru producerea riscului asigurat și dobânda legală corespunzătoare sumei mai sus identificată, calculată începând cu data producerii riscului asigurat și până la data plății despăgubirilor; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 14.862 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen, pârâta SC R.A.I. SA. Curtea de Apel Brașov- Secția Comercială, prin decizia nr. 31/Ap, pronunțată la data de 2 aprilie 2009, a admis în parte apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței civile nr. 2318 din 27 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că: a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta SC H. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC R.A.I. SA; a păstrat dispozițiile sentinței privind respingerea excepției lipsei calității procesuale active, invocată de pârâtă și a obligat intimata SC H. SRL să plătească apelantei SC R.A.I. SA suma de 2.884 lei cheltuieli de judecată în apel.

Prin petiția înregistrată la Curtea de Apel Brașov la data de 27 aprilie 2009, în dosarul nr. 4132/62/2007, pârâta SC R.A.I. SA a formulat cerere de restituire a cauțiunii în valoare de 30.000 ron constituită la dispoziția Curții de Apel Brașov în dosarul mai sus- menționat, conform ordinului de plată din 3 martie 2009. Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 28 mai 2009, în dosarul nr. 4132/62/2007, Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a respins, ca prematură, cererea de restituire a cauțiunii formulată de petenta SC R.A.I. SA în dosarul nr. 4132/62/2007 al Curții de Apel Brașov. Împotriva deciziei nr. 31/Ap din 2 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a declarat recurs, în termen, reclamanta SC H. SRL Brașov, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii, în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței instanței de fond.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., reclamanta a relevat situația de fapt în cauză și a criticat decizia instanței de apel deoarece „a preluat o parte din susținerile apelantei fără a le cenzura, fără a analiza materialul probator, indicând nereguli pretins imputabile reclamantei, care nu există, care nu au fost dovedite ori care nu au nici un fel de importanță în cauză”, și, deși a susținut că „toate prevederile legale evocate de instanța de judecată au fost grav nesocotite”, nu a dezvoltat, concret și detaliat, această critică. Împotriva încheierii de ședință din data de 28 mai 2009, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, în dosarul nr. 4132/62/2007, a declarat recurs, în termen, pârâta SC R.A.I.

SA București, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a încheierii de ședință din data de 28 mai 2009 și admiterea cererii de restituire a cauțiunii în sumă de 30.000 lei depusă de aceasta, ca fiind temeinică și legală. Examinând recursul declarat de reclamanta SC H. SRL Brașov, Înalta Curte constată că motivele invocate de către recurenta- reclamantă în susținerea recursului său nu se subscriu nici unuia dintre motivele de recurs prevăzute la art. 304 pct. 1- 9 C. proc. civ., toate criticile formulate vizând situația de fapt sau aspecte de apreciere a probelor. Potrivit dispozițiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.

Rezultă, din aceste prevederi legale, conjugate cu prevederile art. 304 C. proc. civ., privitoare la sfera motivelor de recurs, că, pentru a fi validă juridic, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină, adică acele argumente de natură juridică pentru care recurenta înțelege a critica hotărârea atacată. În cauză, recurenta nu s-a conformat, așadar, dispozițiilor înscrise în art. 3021 și art. 304 C. proc. civ., întrucât, în declarația de recurs, nu a dezvoltat vreun motiv din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege. Aceasta deoarece recursul, nefiind o cale de atac devolutivă, recurenta trebuie să-și exprime nemulțumirea în tiparele fixate de lege, întrucât casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 pct. 1 – 9 C. proc.

civ. De asemenea, nefiind incidente în cauză motive de ordine publică, spre a se face aplicarea prevederilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte urmează a constata nulitatea cererii de recurs, prevăzută de art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Referitor la recursul declarat de pârâta SC R.A.I. SA București, Înalta Curte constată următoarele: Cum recurenta nu a timbrat anticipat recursul, acesta a fost legal citată pentru termenul din 3 martie 2010 cu mențiunea de a timbra recursul cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, obligație căreia nu s-a conformat.

Or, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată. Potrivit prevederilor art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și/sau timbrul judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul de judecată din 3 martie 2010, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală – personală sau ca obiect – de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 pct. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) și (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și să dispună anularea, ca netimbrat, a recursului pârâtei. Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta SC H. SRL Brașov împotriva deciziei nr. 31/Ap din 2 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială. Anulează recursul declarat de pârâta SC R.A.I. SA București împotriva încheierii de ședință din data de 28 mai 2009, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, în dosarul nr. 4132/62/2007, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 3 martie 2010.