ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3440/2011

Asupra recursului de față,

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 417/C din 24 martie 2010 Tribunalul

Brașov a admis cererea formulată de reclamanta SC B.T. SRL Brașov în

contradictoriu cu pârâta SC O. SRL Brașov, a constatat rezoluțiunea

antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat din 26 septembrie 2007 la

B.N.P. D.E. încheiat între părți, a obligat pârâta să restituie reclamantei

suma de 20.000 RON și suma de 203.226 RON, cu dobânda legală aferentă, suma de

350.000 RON, reprezentând daune-interese și 47.135 RON, cheltuieli de judecată și

a respins cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă

reconvențională.

În motivare, instanța de fond a

reținut că reclamanta a achitat înainte de încheierea antecontractului suma de

20.000 RON, precum și prima rată din preț de 203.226 RON cu respectarea

termenului contractual, însă pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile corelative

de a-i preda reclamantei până la 25 octombrie 2007 extras de C.F. liber de

sarcini, respectiv de a-i preda posesia terenului.

Curtea de Apel Brașov, secția

comercială, prin Decizia nr. 111/Ap de la 2 decembrie 2010, a respins ca

nefondat apelul declarat de pârâta SC O. SRL, reținând că pârâta nu a pus-o în

posesie pe reclamantă, nu a prezentat extras de carte funciară fără sarcini

până la data de 25 octombrie 2007, încălcându-și obligațiile contractuale,

situație în care era firesc ca nici reclamanta să nu mai plătească restul

prețului terenului, aceasta (reclamanta) fiind astfel îndreptățită la a

solicita și obține inclusiv clauza penală.

Împotriva acestei decizii, pârâta SC

O. SRL a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a

hotărârii instanței de apel și, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii,

invocând drept motive de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

În argumentarea motivelor de recurs,

pârâta a arătat că, în speța dedusă judecății, este vorba de o răspundere

delictuală și nu contractuală, iar reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii

tuturor condițiilor răspunderii, însuși antecontractul dintre părți eliminând

posibilitatea încercării unor astfel de prejudicii de către partea adversă

prevăzând doar posibilitatea solicitării executării obligației asumate și

obținerea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de

vânzare-cumpărare.

Înalta Curte, luând în examinare cu

prioritate, cererea de repunere pe rol și excepția tardivității formulării

recursului, reține următoarele:

Potrivit art. 301 C. proc. civ.,

termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu

dispune altfel, iar, conform art. 103 și 104 din același act normativ,

neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură

în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel

sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus

de voința ei, actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești

socotindu-se îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul

poștal înainte de împlinirea lui.

În speța dedusă judecății, se observă

că hotărârea instanței de apel a fost comunicată recurentei SC O. SRL la data

de 27 decembrie 2010 (dosar fond), iar recursul împotriva acestei hotărâri a

fost declarat la data de 7 februarie 2011 (dosar recurs), cu depășirea

termenului legal de 15 zile prevăzut, sub sancțiunea decăderii prevăzute de

articolul anterior menționat; potrivit art. 92 C. proc. civ. coroborate cu

dispozițiile art. 98 din același act normativ, în cazul în care instanța a avut

cunoștință de sediul real al părții, chiar dacă schimbarea sediului nu a fost

notificată în forma prevăzută de art. 98 C. proc. civ., citarea trebuie făcută

la acest sediu.

Având în vedere dispozițiile legale

anterior menționate, Înalta Curte va înlătura susținerile recurentei potrivit

cărora decizia recurată nu a fost comunicată la sediul ales al acesteia,

deoarece, din actele existente la dosar apel, rezultă că sediul recurentei a

fost corect indicat în fața instanței de apel, actul procedural al instanței

prin care a fost comunicată decizia fiind astfel îndeplinit cu respectarea

dispozițiilor legale în vigoare.

Față de aceste considerente și având

în vedere dispozițiile art. 137 C. proc. civ., fără a mai analiza motivele de

recurs invocate de recurentă, Înalta Curte va respinge cererea de repunere în

termen și, pe cale de consecință, va respinge recursul formulat de pârâta SC O.

SRL ca tardiv formulat, având în vedere că termenul prevăzut de art. 301 C.

proc. civ. este un termen imperativ, a cărui nerespectare atrage sancțiunea

decăderii din dreptul de a exercita această cale de atac, conform art. 103

alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în

termen. Respinge recursul declarat de pârâta SC O. SRL Sânpetru împotriva

Deciziei nr. 111/Ap de la 2 decembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Brașov,

secția comercială, ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 3 noiembrie 2011.