ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5052/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov sub nr. 4790/197/2008, reclamanta SC C.A.A. SRL Brașov a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele SC F.Z.B. SA și SC G.S.C. SRL Pașcani, pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate nulitatea absolută a antecontractului de vânzare- cumpărare autentificat, din 16 noiembrie 2006 și în consecință, să se dispună radierea din CF nr. AA a acestui antecontract în privința imobilelor cu nr. top. XX/1/1/3/1/2/2 și nr. top. ZZ/1/1/3/1/2/3, teren în suprafață de 1.925 m.p. și respectiv 575 m.p., cu cheltuieli de judecată în caz de opoziție. Prin sentința civilă nr. 297/2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC C.A.A.

SRL, în contradictoriu cu pârâtele SC F.Z.B. SA și SC G.S.C. SRL; s-a dispus radierea din CF nr. AA Brașov, în privința imobilelor de sub A+25 nr. top. XX/1/1/3/1/2/2 - teren în suprafață de 1.925 m.p. și A+53, nr. top. ZZ/1/1/3/1/2/3 - teren în suprafață de 575 m.p., proprietatea reclamantei de sub B55, a notării antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat la 16 noiembrie 2006 de B.N.P. M., M.M., M.I.T., de sub B49; s-au respins restul pretențiilor ca nefondate; s-a respins cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată și a fost obligată reclamanta la plata către pârâta SC G.S.C. SRL a sumei de 1.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că, potrivit mențiunilor înscrise în CF nr. AA Brașov, imobilul de sub A+50 cu nr. top.

XX/1/1/3/1/2, teren de construcții și Secția Cicoarea în suprafață de 27.586 m.p., a devenit proprietatea SC F.Z.B. SA, în baza H.G. nr. 834/1991, după care a fost dezmembrat în trei loturi, dintre care fac obiectul cauzei parcelele de sub A+52, nr. top. XX/1/1/3/1/2/2 - teren în suprafața de 1.925 m.p. și A+53, nr. top. ZZ/1/1/3/1/2/3 - teren în suprafață de 575 m.p. Acestea au fost înstrăinate către SC E.M.P. SRL, cu un drept de ipotecă legală pentru diferența de preț înscrisă în favoarea SC F.Z.B. SA, bunurile fiind scoase la licitație în faza executării silite a debitoarei SC E.M.P. SRL. Prin procesul-verbal de adjudecare din 23 octombrie 2001, SC Z. SA Tâgu-Mureș a devenit proprietar, iar prin contractul autentificat din 20 martie 2002, cele două imobile terenuri au fost înstrăinate către SC A.A.

SRL, ce și-a schimbat ulterior denumirea în SC C.A.A. SRL Brașov, reclamanta din prezenta cauză. Prin decizia comercială nr. 1768 din 19 mai 2006 pronunțată în Dosarul nr. 13035/1/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus admiterea recursului formulat de SC F.Z.B. SA și anularea procesului-verbal de licitație din 23 octombrie 2001, prin care SC Z. SA Târgu-Mureș a fost declarat adjudecatar al imobilelor în cauză. Ulterior, prin sentința civilă nr. 1336/C/2002 a Tribunalului Brașov, s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. CC/2000 prin care SC F.Z.B. SA a înstrăinat imobilele către SC EM.P. SRL, astfel că, deși sentința menționată nu analiza și contractul de vânzare-cumpărare prin care SC Z. SA transmitea la rândul său către SC A.A.

SRL imobilele, s-a dispus radierea dreptului de proprietate al reclamantei asupra terenurilor înscrise la A+52 și A+53. Prin antecontractul de vânzare-cumpărare din 16 noiembrie 2006, proprietarul tabular de la acel moment, SC F.Z.B. SA, promitea pârâtei SC G.S.C. SRL Pașcani vânzarea imobilelor înscrise în CF nr. AA Brașov sub nr. de ordine A+51, A+52 și A+53, iar prin actul CF din 20 noiembrie 2006, s-a admis în parte cererea de notare a antecontractului, în sensul ca s-a dispus notarea acestuia doar asupra imobilelor de sub A+52 și A+53, întrucât numai asupra acestora era intabulat dreptul de proprietate în favoarea promitentului-vânzător (B49). SC F.Z.B.

SA a introdus acțiune în justiție și pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare prin care SC Z. SA a înstrăinat către reclamanta din prezenta cauză terenurile de sub A+52 și A+53, înregistrată sub nr. 4915/62/2006, și care a fost soluționată în sensul respingerii, prin sentința comercială nr. 3442/C din 17 octombrie 2007. Instanța a reținut că reclamanta a dat o declarație autentificată din 07 martie 2007 prin care a recunoscut irevocabil calitatea de proprietar în favoarea cumpărătoarei, reclamanta din prezenta cauză. La aceeași dată, părțile au încheiat o convenție de rectificare a CF, prin care SC F.Z.B. SA și-a exprimat acordul pentru radierea dreptului sau de proprietate din CF nr. AA asupra imobilelor de sub A+52 și A+53, și de asemenea, pentru radierea notării antecontractului.

În baza acestei convenții, prin actul CF din 02 aprilie 2007, s-a dispus radierea dreptului de proprietate al SC F.Z.B. SA asupra celor două imobile și reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei din prezenta cauză, cererea de radiere a antecontractului fiind însă respinsă, în lipsa acordului promitentului-cumpărător în favoarea căruia acesta a fost înscris, respectiv al pârâtei SC G.S.C. SRL. Analizând valabilitatea antecontractului încheiat, instanța a reținut că pentru constatarea nulității absolute a acestuia se impune ca motivul de nulitate să fi existat la data încheierii actului, cauza de nulitate să fie practic concomitentă cu realizarea acordului de voință. Față de cuprinsul CF, rezultă că la data încheierii antecontractului, respectiv 16 noiembrie 2006, asupra imobilelor era intabulat dreptul de proprietate în favoarea SC F.Z.B.

SA, iar pe rolul instanței se afla în derulare procesul intentat de SC F.Z.B. SA, în contradictoriu cu reclamanta din prezenta cauză, pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare prin care aceasta a dobândit dreptul de proprietate. Instanța a reținut că nu a existat, concomitent momentului încheierii antecontractului, nicio cauză ce ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia. În privința petitului privind radierea antecontractului din CF, instanța a reținut că, față de momentul încheierii actului, situația de CF s-a schimbat radical, în sensul că, în urma convenției menționate, încheiate între reclamanta din prezenta cauză și promitentul–vânzător, a fost radiat dreptul de proprietate al acestuia din urmă și reînscris dreptul de proprietate în favoarea reclamantei.

Astfel, în prezent, reclamanta are notat, cu privire la imobilul asupra căruia este proprietar, un antecontract de vânzare-cumpărare încheiat de terțe persoane. Or, față de situația actuală de CF, nu se justifică menținerea notării antecontractului încheiat de terțe persoane cu privire la cele două imobile, grevându-se inutil dreptul de proprietate al reclamantei. În consecință, instanța a admis în parte acțiunea și a dispus radierea notării antecontractului, respingând restul pretențiilor. Față de admiterea în parte a acțiunii, în temeiul dispozițiilor art. 274 și art. 276 C. proc. civ., instanța a obligat reclamanta la plată către pârâta de rând 2 a sumei de 1.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial, iar în privința cererii reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, aceasta a fost respinsă, având în vedere că nu s-a făcut dovada efectuării acestora.

Prin decizia civilă nr. 43/Ap din 13 aprilie 2010, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis apelul declarat de pârâta SC G.S.C. SRL Pașcani, împotriva sentinței civile nr. 297/2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a respins în totalitate acțiunea formulată de reclamantă; a păstrat celelalte dispoziții ale sentinței; a obligat pe reclamantă la plata sumei de 115.411 RON taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 5 RON, reprezentând taxe judiciare neachitate la instanța de fond, și la plata către apelantă a sumei de 1.504,15 RON reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut, în esență, următoarele: Radierea notării din CF se dispune în temeiul actelor doveditoare care atestă stingerea împrejurării care a determinat înscrierea notării, respectiv, aceasta are loc când au încetat efectele notării. Prin urmare, aceleași formalități care au stat la baza notării, trebuie să existe și la data radierii, ambele operații de CF efectuându-se cu acordul tuturor părților, respectiv, în speță cu acordul vânzătorului-promitent și al cumpărătorului-promitent. În cauză, lipsește acordul cumpărătorului-promitent, cum de altfel, corect s-a reținut și prin încheierea de CF din 02 aprilie 2007, ca motiv al respingerii cererii de radiere a antecontractului de vânzare-cumpărare.

De asemenea, s-a mai reținut că nu se impune radierea notării antecontractului de vânzare-cumpărare, întrucât, potrivit situației de fapt și de drept reținută corect de prima instanță, cu privire la considerentele pentru care a respins petitul privind constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare, nu au încetat efectele notării. Considerentul instanței de fond, în sensul că notarea antecontractului de vânzare-cumpărare grevează imobilul proprietarului actual, nu este de natură (față și de cele mai sus reținute) a impune radierea notării și a înlăturării efectelor antecontractului de vânzare-cumpărare care nu a fost desființat. Reținându-se culpa procesuală în sarcina intimatei-reclamante, în baza art. 274 C. proc.

civ., aceasta a fost obligată la plata sumei de 1.504,15 RON reprezentând cheltuieli de judecată în apel, către apelantă, și constatându-se că reclamanta nu a achitat corespunzător la fond taxele judiciare de timbru, în baza art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997, aceasta a fost obligată la plata sumei de 115.411 RON, taxă judiciară de timbru și 5 RON timbru judiciar. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC C.A.A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea criticilor formulate, recurenta-reclamantă a arătat că taxele judiciare de timbru aferente cererii de chemare în judecată, respectiv „suma de 115.411 RON reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar de 5 RON, reprezentând taxe judiciare neachitate la instanța de fond", au fost achitate în cuantumul pe care însăși instanța de judecată l-a fixat și i l-a pus în vedere.

De altfel, taxa de timbru a fost în mod just stabilită de către instanță prin raportare la prevederile art. 3 lit. a 1 ) din Legea nr. 146/1997, așa cum erau ele în vigoare la data introducerii acțiunii, respectiv 03 aprilie 2008. Este adevărat că prin O.U.G. nr. 212 din 12 decembrie 2008, publicată în M. Of. nr. 837/12.12.2008, Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost modificată, legiuitorul stabilind că în privința acțiunilor de genul celei de față părțile datorează o taxă judiciară de timbru potrivit regulilor instituite prin art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997. Însă, în privința cererilor aflate pe rolul instanțelor de judecată la data intrării în vigoare a noii reglementări, prin art. II alin. (2) teza I din O.U.G.

nr. 212/2008 se arată că: „Cererile privind declararea nulității, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui act juridic, (...) aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență și care au fost timbrate corespunzător la data introducerii lor, se consideră ca fiind legal timbrate". Prin urmare, instanța de judecată nu putea pune în vedere părții reclamante obligația de a suplimenta taxa judiciară de timbru, în situația în care aceasta a achitat o taxă judiciară de timbru în cuantum fix, determinată potrivit dispozițiilor art. 3 lit. a 1 ) din Legea nr. 146/1997 (în forma anterioară modificării aduse prin O.U.G. nr. 212/2008). De asemenea, în ceea ce privește nelegalitatea deciziei recurate, s-a arătat că, în speța dedusă judecății, rigorile art. 39 și 40 din Legea nr. 7/1996 sunt încălcate.

Astfel, prin cererea din 20 noiembrie 2006, s-a solicitat notarea în CF a promisiunii de vânzare. Cererea a fost admisă prin încheierea din 20 noiembrie 2006 și operată sub B+49. Între timp, de bună-credință, reprezentații SC F.Z.B. SA, beneficiarii acestor erori, au recunoscut greșelile săvârșite în CF și au participat activ la restabilirea situației anterioare de CF, în sensul reînscrierii reclamantei în CF ca proprietari asupra imobilelor în litigiu. Astfel, prin convenția de rectificare de CF autentificată la 07 martie 2007 B.N.P. V.T., SC F.Z.B. SA, prin reprezentant, recunoaște calitatea de proprietar al SC C.A.A. SRL asupra imobilelor înscrise în CF nr. AA cu nr. top. XX/1/1/3/1/2/2 și ZZ/1/1/3/1/2/3, formate din teren în suprafață de 1.925 m.p.

și teren în suprafață de 575 m.p., cu titlu de cumpărare, potrivit celor înscrise sub B+35, 41 din CF nr. AA Brașov. De asemenea, prin aceleași acte autentice, SC F.Z.B. SA, prin reprezentant, recunoaște în mod irevocabil calitatea de dobânditor de bună-credință a SC C.A.A. SRL, a imobilelor înscrise in CF nr. AA cu nr. top. XX/1/1/3/1/2/2 și ZZ/1/1/3/1/2/3, formate din teren în suprafață de 1.925 m.p. și teren în suprafață de 575 m.p., cu titlu de cumpărare, potrivit celor înscrise sub B+35, 41 din CF nr. AA Brașov. Prin aceeași convenție, tocmai ca efect al recunoașterilor mai sus prezentate, SC F.Z.B. SA, prin reprezentant, a renunțat în mod expres, irevocabil, la notarea de sub B+49 făcută în CF nr. AA Brașov, având ca obiect notarea antecontractului de vânzare-cumpărare din data de 16 noiembrie 2006, încheiat de aceasta cu promitentul-cumpărător SC G.S.C.

SRL Pașcani, solicitând, în mod expres, radierea din CF a mențiunii având ca obiect notarea antecontractului de vânzare-cumpărare din data de 16 noiembrie 2006. Prin aceeași convenție, SC F.Z.B. SA s-a obligat să obțină o declarație similară și de la SC G.S.C. SRL Pașcani. Prin încheierea de CF din 02 aprilie 2007 a fost radiat dreptul de proprietate al SC F.Z.B. SA asupra imobilelor din CF nr. AA, de sub A+52, A+53, nr. top. XX/1/1/3/1/2/2 și ZZ/1/1/3/1/2/3, formate din teren în suprafață de 925 m.p. și teren în suprafață de 575 m.p., și s-a reînscris dreptul de proprietate al SC C.A.A. SRL asupra acestor imobile. În schimb, nu s-a realizat radierea din CF a notării de sub B+49, având ca obiect antecontractul de vânzare-cumpărare din data de 16 noiembrie 2006, în care promitent-cumpărător este SC G.S.C.

SRL Pașcani, cu motivarea că nu exista cererea de radiere și din partea SC G.S.C. SRL Pașcani, ci doar a SC F.Z.B. SA, iar antecontractul este un act sinalagmatic, bilateral. În atare situație, se susține că în CF se afla înscris un act juridic, antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat din 16 noiembrie 2006 B.N.P. I.M., M.M., M.I.T., încheiat de terții SC G.S.C. SRL Pașcani și SC F.Z.B. SA, în legătură cu bunul proprietatea recurentei-reclamante. Examinând decizia în limita criticilor formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța constată recursul nefondat, pentru următoarele considerente: Prin criticile formulate, recurenta-reclamantă critică decizia recurată ca fiind dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 39 și 40 din Legea nr. 7/1996, în ceea ce privește respingerea cererii de radiere a notării de sub B+49 din CF nr. AA Brașov, a antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat din 16 noiembrie 2006 de B.N.P.

I.M., M.M. și M.I.T., încheiat între pârâta SC F.Z.B. SA și SC G.S.C. SRL Pașcani, sub numerele de ordine A+52 și A+53, deși reclamanta și pârâta SC F.Z.B. SA au fost de acord pentru radierea notării antecontractului, încheind o convenție în acest sens cu reclamanta. Potrivit art. 39 din Legea nr. 7/1996, republicată „1) proprietarul unui imobil poate cere ca intenția de a înstrăina sau de a ipoteca să fie înscrisă, arătând, în acest din urmă caz, suma ce urmează să se garanteze prin ipotecă ; 2) dacă se săvârșește înstrăinarea sau ipotecarea, dreptul înscris va avea rangul înscrierii intenției”, iar potrivit art. 40 alin. (1) din același act normativ „înscrierea intenției de a înstrăina sau de a ipoteca își pierde efectul prin trecerea unui termen de la data înregistrării cererii; anul, luna și ziua în care înscrierea își pierde efectul vor fi arătate atât în înscriere, cât și în încheierea care a ordonat-o”.

Or, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale, deoarece atât din încheierea care a ordonat înscrierea, din 20 noiembrie 2006 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Brașov, cât și în înscriere nu au fost arătate anul, luna și ziua în care notarea își pierde efectul, pe de o parte, iar pe de altă parte, nici recurenta-reclamantă nu a formulat susțineri în acest sens, prin cererea sa de recurs. Se constată, că, în promovarea acestui petit al acțiunii, recurenta-reclamantă a invocat convenția intervenită între aceasta și pârâta SC F.Z.B.

SA, însă, în mod corect, instanța de apel a reținut că, atâta vreme cât nu s-au depus acte doveditoare care să ateste stingerea împrejurării care a determinat înscrierea notării, cât și în lipsa acordului tuturor părților care au determinat notarea, nu se poate dispune radierea acesteia, cum de altfel s-a reținut și prin încheierea de CF din 02 aprilie 2007, ca motiv de respingere a cererii de radiere a antecontractului de vânzare-cumpărare.

În ceea ce privește criticile formulate de recurenta-reclamantă în sensul că, greșit, instanța de apel a stabilit în sarcina părții reclamante obligația de a suplimenta taxa de timbru și timbrul judiciar în situația în care aceasta a achitat taxele judiciare în cuantum fix, determinate potrivit dispozițiilor art. 3 lit. a 1 ) din Legea nr. 146/1997, se constată următoarele: Recurenta-reclamantă a formulat, pe calea prezentului recurs, critici împotriva dispoziției deciziei recurate, prin care aceasta a fost obligată la plata sumei de 115.411 RON taxă judiciară de timbru și 5 RON timbru judiciar, reprezentând taxe judiciare neachitate la fond, susținând că a achitat taxele aferente judecății în fond, în cuantumul prevăzut de lege.

Susținând astfel, recurenta-reclamantă contestă cuantumul taxei de timbru și al timbrului judiciar stabilite de instanța de apel, pentru judecata în primă instanță. Or, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea nemulțumită poate face numai cerere de reexaminare, în condițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, republicată, ce constituie normă cu caracter special și prin urmare, aceasta nu poate contesta modul de stabilire a cuantumului taxei de timbru și a timbrului judiciar pe calea recursului, sancțiunea fiind aceea a neanalizării criticilor formulate de reclamantă pe acest aspect. Pentru considerentele expuse, instanța, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC C.A.A.

SRL. Constatând culpa procesuală a recurentei-reclamante, instanța va dispune obligarea acesteia la cheltuieli de judecată, micșorate, conform art. 274 alin. (3) din C. proc. civ., în sumă de 500 RON, față de faptul că munca îndeplinită de avocatul intimatei-pârâte SC G.S.C. SRL s-a rezumat numai la formularea întâmpinării în cauză, fără însă ca acesta să se prezinte în instanță la termenele de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC C.A.A. SRL împotriva deciziei nr. 43/Ap din 13 aprilie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Obligă pe recurenta-reclamantă la 500 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC G.S.C. SRL, reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2011.