ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5658/2012

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov sub nr. 4790/197/2008, reclamanta SC C.A.A. SRL Brașov a solicitat, în contradictoriu cu paratele SC F.Z.B.O.D. SA și SC G.S.C. SRL Pașcani, să se constate nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat din 16 noiembrie 2006 și radierea din CF a acestui antecontract în privința imobilelor cu nr. top. x și nr. y, teren în suprafața de 1.925 mp și respectiv, 575 mp. Prin sentința civilă nr. 297/2009, Tribunalul Brașov a admis în parte acțiunea, a dispus radierea din CF Brașov a imobilelor A+25 - teren în suprafață de 1925 mp și A+53 - teren în suprafață de 575 mp, proprietatea reclamantei de sub B55, a notării antecontractului de vânzare - cumpărare autentificat din 16 noiembrie 2006 de B.N.P.

– M., M.M., M.I.T.; a respins restul pretențiilor ca nefondate; a respins cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată și a fost obligată reclamanta la plata către pârâta SC G.S.C. SRL a sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 43/ AP din 13 aprilie 2010, a admis apelul declarat de pârâta SC G.S.C. SRL Pașcani împotriva sentinței tribunalului pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins în totalitate acțiunea, a păstrat celelalte dispoziții ale sentinței și a obligat-o pe intimata reclamantă la plata sumei de 115.411 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 5 lei neachitate la instanța de fond, și la plata către apelanta pârâtă a sumei de 1.504,15 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut, în esență, următoarele: Radierea notării din CF se dispune în temeiul actelor doveditoare care atestă stingerea împrejurării care a determinat înscrierea notării, respectiv, aceasta are loc când au încetat efectele notării. Prin urmare, aceleași formalități care au stat la baza notării, trebuie să existe și la data radierii, ambele operații de carte funciară efectuându-se cu acordul tuturor părților, respectiv, în speță, cu acordul vânzătorului și al cumpărătorului. În cauză, lipsește acordul cumpărătorului promitent, așa cum în mod corect s-a reținut prin încheierea de CF din 02 aprilie 2007, prin care s-a respins cererea de radiere a antecontractului de vânzare cumpărare.

De asemenea, s-a mai reținut că nu se impune radierea notării antecontractului de vânzare cumpărare, întrucât, potrivit situației de fapt și de drept reținută corect de prima instanță, cu privire la considerentele pentru care aceasta a respins petitul privind constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare cumpărare, nu au încetat efectele notării. Tot astfel, instanța de apel a apreciat că motivarea instanței de fond, în sensul că notarea antecontractului de vânzare cumpărare grevează imobilul proprietarului actual, nu este de să impună radierea notării și înlăturarea efectelor antecontractului de vânzare cumpărare care nu a fost desființat. Reținându-se culpa procesuală în sarcina intimatei reclamante, în baza art. 274 C. proc.

civ., aceasta a fost obligată la plata sumei de 1.504,15 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel, către apelanta pârâtă. Totodată, constatându-se că reclamanta nu a achitat corespunzător la fond taxele judiciare de timbru, în baza art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997, aceasta a fost obligată la plata sumei de 115.411 lei, taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC C.A.A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Printr-o primă critică, recurenta-reclamantă a susținut că decizia recurată a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 39 și 40 din Legea nr. 7/1996, în ceea ce privește respingerea cererii de radiere a notării de sub B + 49 din CF 13808 Brașov, a antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat din 16 noiembrie 2006 de B.N.P.

- I.M., M.M. și M.I.T., încheiat între pârâta SC F.Z.B.O.D. SA și SC G.S.C. SRL Pașcani, sub numerele de ordine A + 52 și A + 53, deși atât reclamanta cât și pârâta SC F. Z.B.O.D. SA au fost de acord pentru radierea notării antecontractului, încheind o convenție în acest sens. Printr-o altă critică recureta reclamantă a reproșat instanței de apel că în mod greșit a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a suplimenta taxa de timbru și timbrul judiciar în situația în care aceasta a achitat taxele judiciare în cuantum fix, determinate potrivit dispozițiilor art. 3 lit. a) 1 din Legea nr. 146/1997 Prin decizia nr. 5052 din 9 iunie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins ca nefondat recursul și a obligat-o pe recurenta reclamantă la 500 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut, în ceea ce privește prima critică redată mai sus, faptul că deși reclamanta și pârâta SC F.Z. B.O.D. SA au fost de acord pentru radierea notării antecontractului, încheind o convenție în acest sens, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile legale sus-menționate, deoarece, pe de o parte, atât din încheierea care a ordonat înscrierea, din 20 noiembrie 2006 emisă de Oficiul de cadastru și publicitate Brașov, cât și în înscriere nu au fost arătate anul, luna și ziua în care notarea își pierde efectul, iar pe de altă parte, nici recurenta-reclamantă nu a formulat susțineri în acest sens, prin cererea sa de recurs.

Aceeași instanța de recurs a reținut că deși în promovarea acestui petit al acțiunii, recurenta-reclamantă a invocat convenția intervenită între aceasta și pârâta SC F.Z.B.O.D. SA, în mod corect instanța de apel a motivat că, atâta vreme cât nu s-au depus acte doveditoare care să ateste stingerea împrejurării care a determinat înscrierea notării, cât și în lipsa acordului tuturor părților care au determinat notarea, nu se poate dispune radierea acesteia, considerent cuprins și în încheierea de CF din 2 aprilie 2007, prin care s-a respins cererea de radiere a antecontractului de vânzare-cumpărare.

În ceea ce privește cea de a doua critică formulată de recurenta-reclamantă, instanța de recurs a reținut că împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea nemulțumită poate face numai cerere de reexaminare, în condițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, republicată, ce constituie normă cu caracter special, astfel că nu se poate contesta modul de stabilire a cuantumului taxei de timbru și a timbrului judiciar pe calea recursului, sancțiunea fiind aceea a neanalizării criticilor formulate de reclamantă pe acest aspect. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, la data de 26 septembrie 2011 SC C.A.A.

SRL a formulat contestație în anulare împotriva deciziei pronunțate de instanța de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ. în motivarea contestației, se susține că instanța de recurs din eroare a considerat că nu poate analiza criticile vizând greșita stabilire de către instanța de apel în sarcina reclamantei a obligației de a suplimenta taxa de timbru și timbrul judiciar pe considerentul că împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea nemulțumită poate face numai cerere de reexaminare, în condițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997. A mai susținut că necercetarea acestui motiv este rezultatul unei greșeli, întrucât stabilirea taxei de timbru nu s-a făcut în condițiile art. 18 din Legea nr. 46/1997 în raport de care funcționa instituția cererii de reexaminare, ci în condițiile art. 20 din aceeași lege, în calea de atac a apelului.

Contestatoarea a mai susținut că instituția cererii de reexaminare nu mai este prevăzută de lege pentru situația în care taxa judiciară datorată la fond este stabilită într-o cale de atac, prin dispozitivul hotărârii care poate fi atacat doar printr-o cale de atac prevăzută de lege, în speță, recursul. Examinând hotărârea atacată pe calea contestației în anulare prin prisma dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 318 C. proc. civ., calea extraordinară a contestației în anulare specială se poate exercita numai împotriva hotărârilor pronunțate în recurs și are în vedere două situații distincte - când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare, această din urmă ipoteza fiind indicată de contestatoare.

Analizând decizia contestată în speță se constată că instanța de recurs a fost chemată să se pronunțe cu privire la două motive de recurs. Din cuprinsul deciziei atacate se constată că înalta Curte, analizând primul motiv de recurs prin care s-a susținut nelegalitatea deciziei atacate sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 39 și 40 din Legea nr. 7/1996 în ceea ce privește cererea de radiere a notării de sub B+49 în CF Brașov a antecontractului de vânzare cumpărare, autentificat din 16 noiembrie 2006, a constatat că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile legale menționate.

Referitor la motivul al doilea de recurs, care a vizat stabilirea în mod greșit în sarcina reclamantei a obligației de a suplimenta taxa de timbru și timbrul judiciar în situația în care aceasta a achitat taxele judiciare în cuantum fix, determinate potrivit dispozițiilor art. 3 lit. a) 1 din Legea nr. 146/1997, instanța, motivând că împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea nemulțumită poate face numai cerere de reexaminare, în condițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, astfel că, modul de stabilire a cuantumului taxei de timbru și a timbrului judiciar nu poate fi contestat pe calea recursului, situație în care recurenta reclamantă a fost sancționată cu neanalizarea criticilor pe acest aspect.

Față de cele reținute mai sus, Înalta Curte constată că instanța de recurs a analizat motivul de casare al cărui omisiune de cercetare se reclamă prin formularea contestației în anulare, în contextul art. 318 C. proc. civ., instanța învestită cu soluționarea prezentei căi extraordinare de atac de retractare nefiind în măsură să cenzureze legalitatea analizei realizate de instanța de recurs. În consecință, contestația în anulare formulată, neîntrunind condițiile prevăzute de art. 318 C. proc. civ., urmează să fie respinsă ca nefondată. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea SC C.A.A. SRL împotriva deciziei nr. 5052 din 9 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 septembrie 2012.