ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5658/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5658/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cauzei
civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe
rolul Judecătoriei Brașov sub nr. 4790/197/2008,
reclamanta SC C.A.A. SRL Brașov
a solicitat, în contradictoriu
cu paratele SC
F.Z.B.O.D.
SA și SC G.S.C. SRL Pașcani, să se constate
nulitatea absolută a antecontractului de
vânzare-cumpărare autentificat din
16 noiembrie 2006 și radierea din CF a acestui
antecontract în privința imobilelor cu
nr.
top. x și nr. y, teren în suprafața de 1.925 mp și respectiv, 575 mp.
Prin sentința civilă nr. 297/2009, Tribunalul Brașov
a admis în parte acțiunea,
a dispus
radierea din CF Brașov a imobilelor A+25 - teren în suprafață de 1925 mp și A+53
- teren în suprafață de 575 mp, proprietatea reclamantei de sub B55, a notării
antecontractului de vânzare - cumpărare autentificat din 16 noiembrie 2006 de
B.N.P. – M., M.M., M.I.T.; a respins restul
pretențiilor
ca nefondate; a respins
cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată
și a fost obligată reclamanta la plata către
pârâta SC G.S.C. SRL a
sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de
judecată.
Curtea
de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,
conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia
civilă nr. 43/ AP din 13 aprilie
2010, a
admis apelul declarat de pârâta SC G.S.C. SRL Pașcani
împotriva sentinței
tribunalului pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins în
totalitate acțiunea, a păstrat celelalte dispoziții ale sentinței și a
obligat-o pe intimata
reclamantă la plata sumei de 115.411 lei taxă judiciară de timbru și
timbru judiciar de 5
lei neachitate la
instanța de fond, și la plata către apelanta pârâtă a sumei de 1.504,15 lei
reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a
dispune astfel, instanța de apel a reținut, în esență, următoarele:
Radierea
notării din CF se dispune în temeiul actelor doveditoare care atestă
stingerea împrejurării care a determinat înscrierea
notării, respectiv, aceasta are loc când au încetat efectele notării.
Prin
urmare, aceleași formalități care au stat la baza notării, trebuie să existe și
la
data radierii, ambele operații de
carte funciară efectuându-se cu acordul tuturor
părților, respectiv, în speță, cu acordul vânzătorului și al
cumpărătorului.
În
cauză, lipsește acordul cumpărătorului promitent, așa cum în mod corect s-a
reținut prin încheierea de CF
din 02 aprilie 2007, prin care s-a respins cererea de
radiere a antecontractului de vânzare cumpărare.
De asemenea, s-a mai reținut
că nu se impune radierea notării antecontractului
de vânzare cumpărare, întrucât, potrivit situației de fapt și de drept
reținută corect de
prima instanță, cu
privire la considerentele pentru care aceasta a respins petitul privind
constatarea nulității absolute a antecontractului
de vânzare cumpărare, nu au încetat
efectele notării.
Tot
astfel, instanța de apel a apreciat că motivarea instanței de fond, în sensul că
notarea antecontractului de vânzare cumpărare grevează imobilul proprietarului
actual,
nu este de să impună radierea
notării și înlăturarea efectelor antecontractului de vânzare cumpărare care nu
a fost desființat.
Reținându-se
culpa procesuală în sarcina intimatei reclamante, în baza art. 274
C. proc. civ., aceasta a fost obligată la plata sumei
de 1.504,15 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel, către apelanta
pârâtă. Totodată, constatându-se că reclamanta nu a achitat corespunzător la
fond taxele judiciare de
timbru, în baza art.
20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997, aceasta a fost obligată la plata
sumei de 115.411 lei, taxă judiciară de timbru și
5 lei timbru judiciar.
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs reclamanta SC C.A.A.
SRL,
criticând-o
pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Printr-o
primă critică, recurenta-reclamantă a susținut că decizia recurată a fost dată
cu aplicarea greșită a prevederilor art. 39 și 40 din Legea nr. 7/1996, în ceea
ce privește respingerea cererii de radiere a notării de sub B + 49 din CF 13808
Brașov, a
antecontractului de
vânzare-cumpărare autentificat din 16 noiembrie 2006 de
B.N.P. - I.M., M.M. și M.I.T., încheiat între pârâta SC
F.Z.B.O.D.
SA și SC G.S.C. SRL Pașcani, sub
numerele de
ordine A + 52 și A + 53, deși atât reclamanta cât și pârâta SC F.
Z.B.O.D. SA au fost de acord pentru radierea
notării antecontractului, încheind o
convenție în acest sens.
Printr-o altă critică
recureta reclamantă a reproșat instanței de apel că în mod greșit a stabilit în
sarcina reclamantei obligația de a suplimenta taxa de timbru și
timbrul judiciar în situația în care aceasta a
achitat taxele judiciare în cuantum fix,
determinate potrivit dispozițiilor art. 3 lit. a)
1
din Legea
nr. 146/1997
Prin
decizia nr. 5052 din 9 iunie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
civilă și de proprietate
intelectuală, a respins ca nefondat recursul și a obligat-o pe
recurenta reclamantă la 500 lei cheltuieli de
judecată.
Pentru
a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut, în ceea ce privește
prima critică redată mai sus,
faptul că deși reclamanta și pârâta SC F.Z.
B.O.D. SA au fost de acord pentru radierea notării
antecontractului, încheind o convenție
în acest sens, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile
prevăzute de dispozițiile legale
sus-menționate,
deoarece, pe de o parte, atât din încheierea care a ordonat înscrierea,
din 20 noiembrie 2006 emisă de Oficiul de
cadastru și publicitate Brașov, cât și în
înscriere nu au fost arătate anul, luna și ziua în care notarea își
pierde efectul, iar pe de
altă
parte, nici recurenta-reclamantă nu a formulat susțineri în acest sens, prin
cererea
sa de recurs.
Aceeași instanța de recurs a
reținut că deși în promovarea acestui petit al acțiunii, recurenta-reclamantă a
invocat convenția intervenită între aceasta și pârâta
SC F.Z.B.O.D. SA, în mod corect instanța de apel a motivat că, atâta
vreme
cât nu s-au depus acte doveditoare care să ateste stingerea
împrejurării care a
determinat înscrierea
notării, cât și în lipsa acordului tuturor părților care au determinat
notarea, nu se poate dispune radierea acesteia,
considerent cuprins și în încheierea de CF din 2 aprilie 2007, prin care s-a
respins cererea de radiere a antecontractului
de vânzare-cumpărare.
În ceea ce privește cea de a doua critică formulată
de recurenta-reclamantă, instanța de recurs a reținut că împotriva modului de
stabilire a taxei judiciare de timbru, partea nemulțumită poate face numai
cerere de reexaminare, în condițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997,
republicată, ce constituie normă cu caracter special,
astfel că nu se poate contesta modul de stabilire a cuantumului taxei
de timbru și a timbrului judiciar pe calea recursului, sancțiunea fiind aceea a
neanalizării criticilor
formulate de reclamantă pe acest aspect.
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de
Casație și Justiție, secția
civilă și de proprietate
intelectuală, la data de 26 septembrie 2011 SC C.A.A. SRL a formulat contestație
în anulare
împotriva
deciziei pronunțate de instanța de recurs,
întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ.
în
motivarea contestației, se susține că instanța de recurs din eroare a
considerat că nu poate analiza criticile vizând greșita stabilire de către
instanța de apel în sarcina
reclamantei
a obligației de a suplimenta taxa de timbru și timbrul judiciar pe
considerentul că împotriva modului de stabilire a
taxei judiciare de timbru, partea
nemulțumită
poate face numai cerere de reexaminare, în condițiile art. 18 alin. (2) din
Legea
nr. 146/1997.
A mai
susținut că necercetarea acestui motiv este rezultatul unei greșeli, întrucât
stabilirea taxei de timbru nu
s-a făcut în condițiile art. 18 din Legea nr. 46/1997 în raport
de care funcționa instituția cererii de reexaminare,
ci în condițiile art. 20 din aceeași
lege,
în calea de atac a apelului. Contestatoarea a mai susținut că instituția
cererii de
reexaminare nu mai este prevăzută de lege pentru situația în
care taxa judiciară
datorată la fond este
stabilită într-o cale de atac, prin dispozitivul hotărârii care poate fi atacat
doar printr-o cale de atac prevăzută de lege, în speță, recursul.
Examinând
hotărârea atacată pe calea contestației în anulare prin prisma
dispozițiilor art. 318 C. proc.
civ.,
Înalta Curte
reține următoarele:
Potrivit art. 318 C.
proc. civ., calea extraordinară a contestației în anulare specială se poate
exercita numai împotriva hotărârilor pronunțate în recurs și
are în vedere două situații distincte - când
dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli
materiale sau când
instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a
omis din greșeală să cerceteze vreunul din
motivele de modificare sau casare, această
din urmă ipoteza fiind
indicată de contestatoare.
Analizând decizia
contestată în speță se constată că instanța de recurs a fost chemată să se
pronunțe cu privire la două motive de recurs.
Din
cuprinsul deciziei atacate se constată că înalta Curte, analizând primul motiv
de recurs prin care s-a susținut nelegalitatea
deciziei atacate sub aspectul greșitei
aplicări
a dispozițiilor art. 39 și 40 din Legea nr. 7/1996 în ceea ce privește cererea
de
radiere a notării de sub B+49 în CF Brașov a antecontractului de
vânzare cumpărare, autentificat din 16 noiembrie 2006, a constatat că în speță
nu sunt
îndeplinite condițiile prevăzute de
dispozițiile legale menționate.
Referitor
la motivul al doilea de recurs, care a vizat stabilirea în mod greșit în
sarcina reclamantei a obligației de a suplimenta taxa de timbru și timbrul
judiciar în situația în care aceasta a achitat taxele judiciare în cuantum fix,
determinate potrivit
dispozițiilor art. 3
lit. a)
1
din Legea nr. 146/1997, instanța, motivând că împotriva
modului de stabilire a taxei judiciare de timbru,
partea nemulțumită poate face numai
cerere
de reexaminare, în condițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, astfel
că, modul
de stabilire a cuantumului taxei de timbru și a timbrului
judiciar nu poate fi contestat pe calea recursului, situație în care recurenta
reclamantă a fost sancționată cu neanalizarea criticilor pe acest aspect.
Față de cele reținute mai
sus, Înalta Curte constată că instanța de recurs a
analizat motivul de casare al cărui omisiune de cercetare se reclamă
prin formularea
contestației în
anulare, în contextul art. 318 C. proc. civ., instanța învestită cu
soluționarea
prezentei căi extraordinare de atac de retractare nefiind în măsură să
cenzureze legalitatea analizei realizate de instanța de recurs.
În
consecință, contestația în anulare formulată, neîntrunind condițiile prevăzute
de art. 318 C. proc. civ.,
urmează să fie respinsă ca nefondată.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondată
contestația în anulare formulată de contestatoarea SC
C.A.A. SRL împotriva deciziei nr. 5052 din 9 iunie 2011 a Înaltei Curți
de
Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică astăzi, 21 septembrie 2012.