ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 787/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 68/S/2009 a Tribunalului Brașov a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta SN I.P. SA, în contradictoriu cu pârâții SC G.D. SRL, SC P.R. SRL și O.C.P.I. Brașov. S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare din 11 iulie 2008 de către B.N.P.A. L.M. și H.M. încheiat între pârâtele SC G.D. SR. și SC P.R. SRL. S-a constatat că reclamanta este titulara dreptului de proprietate asupra imobilelor situate în Brașov, înscrise în CF 11510 Brașov, nr. top 2136/1/1, nr. top 2136/1/3 și CF 39056 Brașov nr. top 2133/3. Au fost obligate pârâtele SC G.D. SRL și SC P.R. SRL să lase reclamantei în deplină proprietate imobilele menționate anterior.

S-a constatat nevalabilitatea intabulării dreptului de proprietate în favoarea pârâtei SC P.R. SRL asupra imobilelor menționate anterior și a dispus radierea acestui drept din cartea funciară. S-a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilelor menționate anterior. S-a respins restul cererilor. Pârâtele SC G.D. SRL și SC P.R. SRL au fost obligate să plătească reclamantei suma de 15802 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin contractul de vânzare - cumpărare din 25 martie 2005 de către BNPA C. (filele 11-14) încheiat între B.G.I. în calitate de vânzător și SC G.D. SRL în calitate de cumpărătoare, aceasta din urma a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilul situat în Brașov, înscris în CF 11510 Brașov nr. top 2136/1/1-grădina de 13.772,60 mp și nr. top 2136/1/3 - drum de 420 mp.

Prin contractul de vânzare-cumpărare din 21 februarie 2006 de BNPA I. (filele 17-19) încheiat între B.G.I. în calitate de vânzător și G.D. SRL în calitate de cumpărătoare, aceasta din urma a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Brașov, înscris în CF 11510 Brașov nr. top 2133/3 - grădină de 25,2 mp. În baza acestui contract pârâta SC G.D. SRL și-a intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară individuală nr. 39056 Brașov cu titlu de drept cumpărare. Prin Decizia nr. 234 din 27 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia a fost admis recursul declarat de reclamanta SN I.P. SA București împotriva Deciziei nr. 1231/Ap/2001 pronunțată de Curtea de Apel Brașov și a sentinței civile nr. 5759 pronunțată de Judecătoria Brașov care au fost modificate în tot și s-a constatat exercitat și intervenit retractul litigios opus de reclamantă în contra SC G.D.

SRL care SN I.P. SA dobândește de la data pronunțării hotărârii drepturile ce fac obiectul contractelor de vânzare-cumpărare din 25 martie 2005 autentificat de către BNPA C. și nr. 669 din 21 februarie 2006 autentificat de către BNPA I., reclamanta fiind obligată la plata către retractatul cesionar SC G.D. SRL a sumei de 1.382.315 lei reprezentând prețul real al cesiunii cu dobânzile aferente din ziua plății si a cheltuielilor de cesionar. În urma pronunțării acestei hotărâri reclamanta s-a adresat Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliara Brașov (fila 12) solicitând notarea cererii în cartea funciară și să nu mai fie efectuate nici un fel de operații de carte funciară în cartea funciară nr. 11510 privind imobilele cu nr. cadastrale 2136/1/1, 2136/1/3, 2133. Prin încheierea nr. 57051 din 10 iulie 2008 data de O.C.P.I.

Brașov (fila 25) s-a dispus admiterea cererii reclamantei privind notarea în cartea funciară a dispozițiilor Deciziei nr. 234 din 27 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia și s-a respins solicitarea privind neefectuarea niciunei operațiuni de carte funciară. Prin contractul de vânzare-cumpărare din 11 iulie 2008 de B.N.P.A. L.M. și H.M. încheiat între pârâtele SC G.D. în calitate de vânzător și SC P.R. SRL în calitate de cumpărător s-a transmis dreptul de proprietate asupra imobilelor situate în Brașov, înscrise 11510 Brașov nr. top 2136/1/1, nr. top 2136/1/3 si CF 39056 Brașov nr. top 2133/3. În contract s-a prevăzut faptul că părțile au cunoștință de notările din cartea funciară, inclusiv notarea privind admiterea recursului declarat de reclamanta SN I.P.

București împotriva Deciziei civile nr. 1231/Ap/2001 pronunțată de Curtea de Apel Brașov a sentinței civile nr. 5759/2004 pronunțată de Judecătoria Brașov care au fost modificate în tot și s-a constatat exercitat și intervenit retractul litigios opus de reclamantă în contra SC G.D. SRL, prin care SN I.P. SA dobândește de la data pronunțării hotărârii drepturile ce fac obiectul contractelor de vânzare-cumpărare din 25 martie 2005 autentificat de către BNPA C. și nr. 669 din 21 februarie 2006 autentificat de către BNPA I. Prin încheierea nr. 61425 din 15 iulie 2008 data de O.C.P.I. Brașov (fila 45) s-a dispus înființarea CF individuală 55819 Brașov pentru imobilul cu nr. top 2136/1/3 și CF individuală 55820 Brașov pentru imobilul cu nr. top 2136/1/3 și întabularea dreptului de proprietate cu titlu de drept cumpărare în favoarea SC P.R.

SRL Brașov asupra imobilelor menționate anterior. Prin încheierea nr. 61427 din 18 iulie 2008 data de O.C.P.I. Brașov (fila 46) s-a dispus intabularea dreptului de proprietate cu titlu de drept cumpărare în favoarea SC P.R. SRL Brașov asupra imobilului înscris în CF 39056 Brașov nr. top 2133/3. Prin încheierile nr. 64635 din 24 iulie 2008 si nr. 64641 din 24 iulie 2008 date de O.C.P.I. Brașov (filele 60, 64) s-a dispus înscrierea provizorie a dreptului de proprietate asupra terenurilor înscrise in CF 55819, 55820, 39056 Brașov cu nr. top 2136/1/1, 2136/1/3 si 2133/3 in favoarea lui SN I.P. SA București în baza Deciziei civile nr. 234/2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, notându-se totodată intabularea dreptului de proprietate în favoarea Iui SN I.P.

SA se va face numai după ce se va depune dovada achitării integrale a prețului real al cesiunii și la data prezentării hotărârii judecătorești definitive și irevocabile prevăzută de Decizia civilă nr. 234/2008 a Curții de apel Alba Iulia. La data de 09 septembrie 2008 reclamanta SN I.P. SA a făcut paratei SC G.D. SRL oferta reală de plată nr. 138/2008, depunând suma de 1414248 lei reprezentând suma datorata potrivit deciziei civile nulitatea absoluta a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2527 din 11 iulie 2008 de către B.N.P.A. L.M. și H.M. încheiat între paratele SC G.D. SRL și SC P.R. SRL. Împotriva Deciziei civile nr. 234 din 27 iunie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia parata SC G.D.

SRL a formulat revizuire ce formează obiectul Dosarului nr. 1104/57/2008 nefăcându-se dovada soluționării pană în prezent. Față de această situație de fapt, în ceea ce privește primul petit referitor la constatarea nulității absolută a contractului de vânzare-cumpărare din 11 iulie 2008 de către B.N.P.A. L.M. și H.M. încheiat intre paratele SC G.D. și SC P.R. SRL, instanța a apreciat că acesta este fondat. După cum rezultă din cuprinsul acestui contract de vânzare-cumpărare și din evidențele de carte funciară, la momentul încheierii contractului părțile aveau cunoștință de conținutul Deciziei civile nr. 234/2008 a Curții de apel Alba Iulia prin care în mod expres și explicit „s-a constatat exercitat și intervenit retractul litigios opus de reclamantă în contra SC G.D.

SRL, prin care SN I.P. SA dobândește de la data pronunțării hotărârii drepturile ce fac obiectul contractelor de vânzare-cumpărare din 25 martie 2005 autentificat de către B.N.P.A C. și nr. 669 din 21 februarie 2006 autentificat de către BNPA I. Prin retractul litigios intervenit, vânzarea dreptului litigios a fost desființată față de retractant, acesta dobândind dreptul litigios înstrăinat, și substituindu-se în toate drepturile cumpărătorului, în speță SC P.R. SRL. Deci, de la momentul pronunțării acestei hotărâri, 27 iunie 2008 reclamanta a devenit titulara dreptului de proprietate asupra imobilelor ce au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare din 25 martie 2005 autentificat de către B.N.P.A C. si nr. 669 din 21 februarie 2006 autentificat de către B.N.P.A I. Prin urmare la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare din 11 iulie 2008 de către B.N.P.A.

L.M. si H.M. de către paratele SC G.D. SRL și SC P.R. SRL, adevăratul proprietar al imobilelor situate in Brașov, înscrise în CF 11510 Brașov, trecute în CF nr. 55819 și CF 55820, nr. top 2136/1/1, nr. top 2136/1/3 și CF 39056 Brașov nr. top 2133/3, ce au făcut obiectul contractului era reclamanta SN I.P. SA și nu pârâta vânzătoare SC G.D. SRL, fapt cunoscut de către ambele parate din prezenta cauză. Cu privire la aceste aspecte se impune precizarea că prin hotărârea irevocabilă menționată anterior s-a constatat cu putere de lucru judecat exercitat și intervenit retractul litigios, neexistând nici un temei sau condiție care să afecteze producerea efectelor specifice operațiunii retractului litigios.

Hotărârea irevocabilă pronunțată în favoarea reclamantei nu poate fi ignorată, bucurându-se de puterea lucrului judecat - prezumție legală absolută și irefragabilă prevăzută de art. 1201 C. civ. - deoarece s-ar aduce atingere drepturilor sale recunoscute prin respectiva hotărâre respectiv dreptului sau de proprietate, adică unuia din drepturile garantate prin Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, la care și România este parte din anul 1994. Terților care nu au participat la judecată, dreptul de proprietate dobândit prin hotărâri judecătorești le este opozabil și fără înscriere în cartea funciară potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 7/1996. De asemenea exercitarea unei căi extraordinare de atac împotriva acestei hotărâri irevocabile nu este de natură să amâne sau să stăvilească producerea efectelor hotărârii dat fiind ca o cale extraordinară nu se bucură de efect suspensiv.

Vânzarea-cumpărarea imobilelor in litigiu, încheiată între pârâte în cunoștință de cauză, adică cu știința că sunt proprietatea reclamantei reprezintă o operațiune speculativă, efectuată cu frauda drepturilor adevăratului proprietar, fondată pe o cauză ilicită care atrage potrivit art. 948 C. civ. nulitatea absolută a contractului astfel încheiat. Pentru aceste motive, instanța a constatat nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumpărare în litigiu, a constatat că reclamanta este titulara dreptului de proprietate asupra imobilelor situate în Brașov, înscrise în CF 11510 Brașov, trecute în CF nr. 55819 si CF 55820, nr. top 2136/1/1, nr. top 2136/1/3 și CF 39056 Brașov nr. top 2133/3 și în baza art. 480 C. civ.

le-a obligat pe pârâtele SC G.D. SRL si SC P.R. SRL să lase reclamantei în deplină proprietate imobilele menționate anterior. Ca efect al constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare din 11 iulie 2008 de către B.N.P.A. L.M. și H.M. în baza căruia pârâta SC P.R. SRL și-a întabulat dreptul de proprietate în cartea funciară, raportat la prevederile art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996 și din Decretul Lege nr. 115/1938 instanța a constatat nevalabilitatea intabulării dreptului de proprietate în favoarea pârâtei SC P.R. SRL asupra imobilelor menționate anterior și a dispus radierea acestui drept din cartea funciară. Totodată în baza art. 20 din Legea nr. 7/1996 a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilelor menționate anterior.

În ceea ce privește petitele privind constatarea nevalabilității înscrierii provizorii a dreptului de proprietate în favoarea reclamantei asupra imobilelor în litigiu și radierea acestei înscrieri provizorii, instanța a constatat că această înscriere provizorie nu mai produce efecte juridice dat fiind că s-a dispus de către instanță intabularea definitivă a dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu în favoarea reclamantei.

Pe de altă parte, dacă reclamanta a apreciat, la momentul pronunțării încheierii prin care s-a dispus intabularea provizorie a dreptului sau de proprietate în cartea funciară că această măsură nu este legală, avea deschisă calea plângerii împotriva încheierii de carte funciară în termen de 15 zile de la comunicare, potrivit art. 50 din Legea nr. 7/1996, însă aceasta nu a uzat de calea de atac respectivă astfel încât în prezent nu mai pot fi puse în discuție motive de legalitate ale înscrierii provizorii pentru motive preexistente și cunoscute de reclamantă la momentul pronunțării încheierii respective. Pentru aceste motive instanța a respins aceste cereri formulate de reclamantă. În baza art. 274 C. proc.

civ. instanța Ie-a obligat pe pârâtele SC G.D. SRL și SC P.R. SRL să plătească reclamantei suma de 15802 lei reprezentând cheltuieli de judecata respectiv taxe judiciare de timbru. Prin Decizia civilă nr. 152 din 15 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Brașov au fost respinse apelurile promovate de pârâtele SC G.D. și SC P.R. împotriva sentinței civile nr. 68 din 5 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov ca neîntemeiate. Buna-credință, ridicată la rang de principiu și regulă de bază în desfășurarea raporturilor juridice, constituie elementul definitoriu, necesar să existe la momentul încheierii oricărui contract.

Dacă în cazul actelor cu titlu oneros se înfățișează și ca o prezumție de valabilitate, nu mai puțin, se înscrie în ansamblul stării de fapt și poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă, iar succesul în operațiune străbate întreaga stare de drept, întrucât reaua - credință se înscrie în sfera ilicitului dat de fraudarea intereselor părților contractante ori terților, sau nesocotirea legii.

În sprijinul afirmației sunt și dispozițiile art. 31 din Legea nr. 7/1996 – a cadastrului și publicității imobiliare după care „cuprinsul cărții funciare se consideră exact numai în folosul acelei persoane care în virtutea unui act juridic cu titlu legal, a dobândit cu bună – credință un drept real înscris în cartea funciară” (alin. (1)). Legea (alin. (2)) statuează că dobânditorul este considerat de bună – credință dacă la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, nu a fost notată nici o acțiune prin care se contestă cuprinsul cărții funciare sau dacă din titlul transmițătorului și din cuprinsul cărții funciare nu reiese vreo neconcordanță între acesta și situația juridică reală.

Normele arătate sunt consacrate și de art. 33 din Decretul – Lege nr. 115/1938 încă aplicabil până la terminarea lucrărilor de cadastru și în consecință buna - credință este pusă sub semnul întrebării dacă în cartea funciară era notată vreo acțiune ori inexactitatea dintre situația din cartea funciară și cea reală nu a fost cunoscută pe altă cale. Nu trebuie omis că potrivit art. 30 din Decretul - Lege nr. 115/1938 notările faptelor și raporturilor juridice în legătură cu drepturile înscrise în cartea funciară au efect de opozabilitate și chiar și notările din sistemul Legii nr. 7/1996, chiar dacă numai de informare, pun în gardă părțile contractante atunci când, voit sau nu, încearcă să fraudeze drepturile terților.

Din perspectiva expusă, apelurile sunt vădit nefondate, buna - credință de care pârâtele se prevalează fiind interpretată la modul personal, în realitate starea de fapt, corect reținută de prima instanță, denotând contrariul. Cu privire la apelul pârâtei SC G.D. SRL: 1. Buna-credință estre exclusă din moment ce pârâta a fost parte în procesul prin care s-a luat act de retractul litigios iar reclamantul a devenit proprietar, încât în ce o privește nici nu era necesară vreo înscriere în cartea funciară. Hotărârea în discuție, respectiv Decizia civilă nr. 234 din 27 iunie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, îi este opozabilă în virtutea efectului pe care orice hotărâre judecătorească îl produce între părțile litigante, pârâta cunoscând neechivoc că de la data pronunțării deciziei nu mai are calitatea de proprietar și implicit cea de vânzător.

Privitor la efectul de opozabilitate și ca o paranteză, referirea Ia art. 26 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 pe pârâtă nu o afectează din acest punct de vedere întrucât textul vorbește de opozabilitatea față de terți, or pârâta în proces a avut calitatea de parte, cu toate consecințele ce decurg din aceasta, inclusiv opozabilitatea, relativitatea și obligativitatea hotărârii. Decizia curții de apel a pus în discuție realitatea înscrierii dreptului de proprietate al pârâtei în cartea funciară, încât o înstrăinare ulterioară la cca. 30 de zile denotă o totală rea-credință, încercarea evidentă de a frauda dreptul de proprietate al reclamantului. Susținerea că era ținută de executarea unui antecontract nu are nici o relevanță, raporturile obligaționale de creanță - de „a face” - fiind exterioare cadrului procesual în care se dezbate prezentul proces.

Oricum executarea antecontractului nu se putea realiza din moment ce litigiul era pe rol, iar încheierea în această perioadă s-a făcut în orice caz pe riscul ambelor pârâte. 2. Motivul de apel nu a fost reținut, reclamantul nefiind obligat la rectificare, care oricum este o acțiune subsecventă alteia principale prin care se constată nevalabilitatea titlului pe baza căruia s-a făcut înscrierea. Or, în cauză tocmi acesta este scopul acțiunii, cum rezultă din petitele acțiunii, fiind absolut necesară cercetarea valabilității actului de vindere - cumpărare pentru a se stabili situația juridică normală în cartea funciară, concordantă cu cea reală. Cu privire la apelul pârâtei SC P.R. SRL: 1. Cum s-a reținut existența antecontractului de vânzare-cumpărare nu poate avea vreo influență în nesocotirea dreptului de proprietate al reclamantului, însă perfectarea în cursul unui litigiu reclamă asumarea riscului ca obligația pe care a generat-o să nu poată fi executată valabil.

Pârâta nu se poate prevala de acest act pentru a justifica buna-credință la încheierea actului translativ de proprietate din moment ce la data perfectării contractului în cartea funciară era notată exercitarea retractului litigios și mai mult chiar în cuprinsul actului autentic este inserată o clauză în acest sens. Rezultă că a cunoscut incertitudinea ce plana asupra calității de proprietar a pârâtei-vânzătoare, dar a acceptat să fraudeze drepturile reclamantului, fiind evidentă reaua-credință, răspunzându-se în acest mod și motivului 2 de apel. Prin „concluziile scrise” pârâta SC G.D. SRL, într-un final a ridicat problema nelegalei constituiri a completului de judecată din prima instanță. Cauza nu a fost repusă de curte pe rol întrucât s-a considerat lămurită în sensul art. 151 C. proc.

civ., iar concluziile scrise s-au depus la dosar după pronunțarea prezentei decizii în ședință publică. Pe de altă parte nelegala constituire a completului, în actualul sistem procesual, privește numărul minim de judecători, ori din examinarea hotărârii rezultă că normele în materie au fost respectate. Mai mult această chestiune nu a format motiv de apel și nici ridicată în fața curții ca motiv de ordine publică, fiind evidentă tendința de tergiversare nejustificată a procesului. Față de considerentele expuse, curtea a respins ambele apeluri, păstrând conform art. 296 C. proc. civ. hotărârea atacată ca fiind temeinică și legală. Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele SC P.R. SRL și SC G.D.

SRL criticând-o ca nelegală și netemeinică. Recursul SC P.R. vizează următoarele aspecte: Deși instanța de fond a admis acțiunea promovată de reclamantă și a reținut cauza ilicită, fără a face distincție între scopul imediat și cel mediat atâta timp cât doar acesta din urmă duce la nulitatea absolută a contractului instanța de apel s-a referit la frauda la lege, chestiune nepusă în discuția părților fără a arăta ce motive și temeiuri de drept au înlăturat motivarea temeiului juridic reținut de instanța de fond reținând faptul ilicit fără a arăta motivele pentru care a fost reținută frauda la lege și fără a motiva decizia sub acest aspect. Instanța greșit a aplicat legea și a interpretat dispozițiile art. 31 din Legea nr. 7/1996.

La momentul înscrierii în cartea funciară a dreptului său de proprietate, reclamanta nu avea înscris un astfel de drept în cartea funciară pentru a opune o veritabilă împiedicare de carte funciară. Dacă ar fi fost fraudă la lege, dreptul la proprietate al recurentei nu putea fi înscris în cartea funciară. Excepția retractului litigios a fost respinsă fără a-i fi comunicată, deși a dovedit existența unui drept litigios în înțelesul art. 1403 C. civ., procesul în curs și calitățile părților ce permiteau invocarea ei ca și declarația expresă vizând exercitarea lui. Motivează în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare și în subsidiar admiterea apelului și respingerea acțiunii.

Recursul promovat de pârâta SC G.D. SRL vizează în esență următoarele aspecte: Nealcătuirea instanței conform art. 304 pct. 1 C. proc. civ. și pronunțarea hotărârii cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Instanța nu a fost alcătuită conform dispozițiilor legale, deoarece părțile au calitatea de comercianți, actul de vânzare – cumpărare este comercial, bunul înstrăinat se află în patrimoniul unei societăți comerciale și prin urmare litigiul trebuie judecat de secția comercială. La încheierea contractului de vânzare – cumpărare din 11 iulie 2008 ambele părți au fost de bună credință cu privire la transmiterea dreptului de proprietate iar cauza contractului a fost licită.

Dreptul său de proprietate era înscris valabil în cartea funciară iar dobândirea dreptului de proprietate al intimatei SN I.P. SA era afectat pe de o parte de soluționarea cererii de revizuire împotriva Deciziei civile nr. 234 din 27 iunie 2008 a Curții de Apel Alba iar pe de altă parte de îndeplinirea unei condiții suplimentare privind plata prețului, consecință a retractului litigios. La data încheierii contractului de vânzare – cumpărare, intimata nu era înscrisă în cartea funciară ca proprietară, înscriere care era afectată de condiția plății prețului, proprietarul fiind SC G.D. care era ținută de executarea antecontractului de vânzare – cumpărare cu clauză penală. Cumpărătoarea nu a fost parte în litigiul finalizat prin sentința civilă nr. 234 din 27 iunie 2008 a Curții de Apel Alba înscris valabil în cartea funciară și prin urmare a dobândit oneros și cu bună – credință imobilele.

Conform art. 22 și 24 din Legea nr. 7/1996 dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale se înscriu în cartea funciară în baza actului prin care acestea s-au transmis valabil și numai împotriva aceluia care la înregistrare cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează a fi făcută. Or, instanța care a luat act de retractul litigios a considerat că nu era realizată condiția plății prețului și nici nu se ceruse intabularea din moment ce original reclamanta nu avea decât dreptul de administrare directă. Instanța a încălcat atât dispozițiile legale referitoare la ocrotirea bunei – credințe și efectelor acestora din moment ce cu privire la înscrierile în cartea funciară legiuitorul a instituit procedura rectificării prevăzută de art. 351 și 36 din Legea nr. 7/1996 pe care reclamanta a evitat-o.

Motivarea subsidiarității acțiunii în rectificare față de cea promovată în prezenta cauză, este greșită ca de altfel și confuzia între momentul înscrierii în cartea funciară și momentul pronunțării hotărârii irevocabile, care este supus unor reguli diferite, rectificarea cărții funciare trebuind a fi calea juridică obligatorie și nu înscrierea dreptului său de proprietate ca urmare a radierii dreptului de proprietate al recurentei. Greșit a fost soluționată excepția retractului litigios. Greșit a fost motivată soluția în baza art. 33 și 30 din Decretul – Lege nr. 115/1938, din moment ce raporturile juridice dintre părți se află manifest sub dispozițiile Legii nr. 7/1996. Solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterii cauzei spre rejudecare și în subsidiar admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, admiterea apelurilor formulate de părți, schimbarea în tot a sentinței apelate și respingerea acțiunii.

Intimata a formulat concluzii scrise. Examinând recursurile părților instanța reține următoarele: Recursul formulat de pârâta SC G.D. SRL urmează a fi anulat ca netimbrat. Recurentei SC G.D. SRL i s-a fixat taxa judiciară de timbru în sumă de 7895,77 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei, fiind citată cu mențiunea satisfacerii obligației de a timbra recursul la suma fixată de instanță, pentru termenele din 16 aprilie 2010, 20 octombrie 2010 și 12 ianuarie 2011. La termenul din 12 ianuarie 2011 s-a pus în discuție excepția privind netimbrarea recursului de către pârâta SC G.D. SRL. Deoarece recurentul nu a executat obligația de plată a taxei judiciare de timbru sancțiunea aplicabilă este cea reglementată de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, referitoare la anularea ca netimbrat a recursului.

Cu privire la recursul pârâtei SC P.R., instanța reține următoarele: I. Excepția retractului litigios invocată de recurentul SC P.R. SRL nu este întemeiată, ca efect al nerealizării condiției impuse de art. 1402 C. civ. Conform textului citat, manifestarea de voință pentru exercitarea retractului litigios nu este suficientă în absența plății efective a prețului real al vânzării, al dobânzii și a cheltuielilor aferente, situație în care retractul litigios nu poate opera. În aceste condiții excepția invocată nu operează în cauză. Astfel, conform art. 1402 C. civ., pentru existența valabilă a unui retract litigios sunt necesare următoarele condiții: cererea să fie făcută în schimbul unui preț; retractul litigios să fie exercitat în fața instanței și manifestarea de voință pentru exercitarea retractului litigios să fie însoțită de faptul material al plății prețului real al cesiunii cu dobânzile aferente din ziua plății și a cheltuielilor făcute de cesionar.

În cauză, nu este realizată condiția concomitenței plății prețului, lipsind faptul material, al plății prețului la momentul invocării retractului. II. Pentru a statua asupra nulității absolute a cauzei unei convenții, ca fiind încheiată în frauda unei terțe persoane (reclamanta) trebuie stabilite aprioric drepturile părților asupra bunului care a constituit subiectul convenției a cărei nulitate se cere a se constata, operațiune care constituie fundamentul juridic care amprentează analiza incidenței cauzei de nulitate invocate de reclamantă.

În cauză, reclamanta – intimată este, consecință a Deciziei civile nr. 234 din 27 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, titulara unei oferte de retract litigios, prin care constatându-se exercitat și intervenit retractul litigios opus de reclamantă pârâtului SC G.D., reclamanta a dobândit de la pârâtă drepturile care fac obiectul contractului de vânzare – cumpărare din 25 martie 2005 și nr. 669 din 21 octombrie 2006, sub condiția plății către pârâtă a sumei de 1.382.815 RON, ce reprezenta prețul real al cesiunii cu dobânzile aferente din ziua plății și a cheltuielilor făcute de cesionar. Prin urmare, reclamanta S.N. I.P. ca efect al acestei decizii nu a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor obiect al cesiunii litigioase, deoarece dispoziția de obligare a acesteia la plata prețului cesiunii, exclude existența unui retract veritabil, care însă poate deveni astfel odată cu executarea obligației de plată inserată în dispozitiv.

În consecință, până la achitarea prețului cesiunii a spezelor contractului și a dobânzii din ziua în care cesionarul a plătit prețul cesiunii, reclamantul nu este titularul unui retract litigios ci a unei oferte de retract, cu acest caracter, nefiind realizare condițiile stipulate în art. 1402 C. civ., care stipulează concomitența dintre invocarea retractului și efectivitatea plății prețului la momentul invocării retractului litigios. În aceste condiții, oferta de retract statuată prin Decizia nr. 234 din 27 iunie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, nu are efectul juridic al transmiterii dreptului de proprietate asupra bunurilor care constituie obiectul ei, retractul neputând opera juridic în absența plății prețului cesiunii și a efectelor secundare ei.

De altfel nici nu se poate concepe juridic ca o parte să dobândească deplin un drept asupra unui bun (constatarea retractului litigios) în absența executării obligației corelative (de plată a prețului cesiunii) efectele retractului producându-se doar la momentul plății prețului cesiunii. În consecință, până la executarea dispozitivului deciziei Curții de Apel Alba Iulia prin care s-a constatat intervenit retractul litigios, în partea sa privind plata prețului real al cesiunii cu dobânzile aferente din ziua plății și a cheltuielilor făcute de cesionar, retractul litigios constatat prin hotărârea judecătorească nu a produs efecte juridice în privința transmiterii dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile, obiect al contractelor de vânzare – cumpărare potrivit însăși dispozitivului deciziei.

Așa stând lucrurile, efectele juridice ale retractului litigios constatat prin Decizia civilă nr. 234 din 27 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, s-au produs la data executării efective a plății stipulate prin dispozitivul hotărârii, adică la data de 9 septembrie 2008, dată la care reclamanta debitoare S.N. I.P. S.A. a depus suma de 1.385.315 lei reprezentând suma datorată, potrivit dispozitivului Deciziei civile nr. 934 din 27 iunie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, suma de 28.934 lei reprezentând dobânda până la această dată, potrivit procesului – verbal încheiat la 9 septembrie 2008 de executorul judecătoresc (fila 56 Dosar nr. 6452/62/2008).

De aici rezultă că operațiunile juridice intervenite asupra bunurilor obiect al contractului de vânzare – cumpărare care au constituit obiectul ofertei de retract nu erau supuse niciunei restricții în privința înstrăinării lor, deoarece doar executarea obligației de plată a prețului cesiunii, adică executarea dispozitivului deciziei de constatare a retractului, definitiva juridic oferta de retract, dând eficiență juridică hotărârii judecătorești prin care a fost constatat. Tot astfel, desăvârșirea efectelor retractului litigios prin plată, strămută până la plată, riscul înstrăinării bunului asupra debitorului, de a cărui diligență în efectuarea plății, hotărârea judecătorească a legat momentul de la care retractul produce efecte juridice.

Prin urmare, contractul de vânzare – cumpărare încheiat de recurent la data de 17 iulie 2008 prin care s-a materializat executarea antecontractului de vânzare – cumpărare, încheiat între SC G.D. și SC P.R., la data de 4 iulie 2007, fiind anterior executării obligației de plată a prețului cesiunii, nu era supus niciunei restricții legale ori impedimente de carte funciară deoarece oferta de retract stipulată în dispozitivul deciziei notate în cartea funciară nu produce efecte juridice, din moment ce nu face parte din operațiunile juridice supuse notării. Astfel, conform Legii nr. 7/1996 sunt supuse notării raporturile juridice în legătură cu imobilele cuprinse în cartea funciară prevăzute în art. 19, art. 26 alin. (4) lit. c), art. 37 alin. (2), art. 38, art. 39, art. 40 și art. 54 alin. (3) din lege, fără ca notarea ofertei de retract să figureze printre acestea.

Prin urmare, faptul că reclamanta a notat litigiul în cartea funciară nu îi conferă acestei operațiuni efectele juridice ale unei notări și în niciun caz nu face aplicabile în cauză dispozițiile art. 31 din Legea nr. 7/1996, care se referă exclusiv la dobândirea unui drept real înscris în cartea funciară, niciuna dintre aceste două condiții nefiind îndeplinite în cauză. Or, la epoca notării, reclamanta nu era titulara unui astfel de drept, situație în care notarea efectuată de aceasta nu are nicio înrâurire asupra operațiunilor privitoare la bun fiind astfel inopozabilă pârâtului recurent. Acesta fiind cadrul juridic în privința drepturilor părților asupra bunurilor imobile în litigiu, nu există concurență în privința drepturilor invocate asupra aceluiași bun.

Astfel recurentul a dobândit bunul imobil în temeiul unui contract de vânzare – cumpărare înscris în CF, anterior intimatului SN I.P. SA, care și-a definitivat dreptul constatat prin retractul litigios ulterior, la data executării prețului cesiunii, intervalul de timp scurs de la data pronunțării deciziei de retract („drept neintabulat”) și până la executarea ei, operând în defavoarea și pe riscul intimatului, de a cărui diligență în executarea deciziei depindea desăvârșirea retractului constatat anterior.

În aceste condiții nu se poate reține cauza ilicită a contractului de vânzare – cumpărare încheiat între pârâtele recurente pe motiv că au înțeles să fraudeze drepturile adevăratului proprietar din moment ce însuși reclamantul nu și-a executat propria prestație rezultată din dispozitivul hotărârii judecătorești de retract pentru a-i putea invoca efectele, decât ulterior vânzării, incertitudinea în privința executării obligației părților existând în egală măsură și din partea reclamantului. Or, incertitudinea în executarea unei prestații (reclamantul – în plata prețului cesiunii pentru a putea invoca dreptul din retract; recurentul – în privința executării antecontractului prin care i s-a transmis un bun) nu poate fi asimilată cu o cauză ilicită, care implică frauda, neputându-se pune egal între incertitudinea dobândirii unui drept și frauda acestuia, pentru dovada căreia simpla notare a litigiului în raport cu un terț nu este suficientă.

Față de cele reținute, recursul pârâtului SC P.R. este întemeiat, dobândirea dreptului de proprietate asupra bunului obiect al contractului de vânzare – cumpărare (a cărui constatare absolută s-a solicitat pentru cauză ilicită), fiind făcută cu bună – credință, în temeiul unui act juridic oneros, instanța de apel și cea de fond reținând greșit existența unui drept de proprietate în patrimoniul reclamantului la epoca vânzării efectuate între părți și tot astfel reținând frauda în drepturile reclamantului cu temei de ilicitate a cauzei convenției prin trimitere argumentativă, la texte din Legea nr. 7/1996 care nu au incidență în cauză. În consecință, față de prevederile art. 312 C. proc. civ., urmează să se dispună admiterea recursului promovat de aceasta împotriva deciziei instanței de apel, modificarea în parte a deciziei, admiterea apelului său și schimbarea sentinței de fond în tot, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC G.D. SRL împotriva Deciziei nr. 152/ AP din 15 decembrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția civilă. Admite recursul declarat de pârâta SC P.R. SRL împotriva aceleiași decizii, pe care o modifică în parte. Admite apelul declarat de pârâta SC P.R. SRL împotriva sentinței civile nr. 68/ S din 5 martie 2009 a Tribunalului Brașov, secția civilă pe care o schimbă în tot în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul SN I.P. SA. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2011.