ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 787/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 787/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 68/S/2009

a Tribunalului Brașov a fost admisă în parte acțiunea

formulată de reclamanta SN I.P. SA, în contradictoriu cu pârâții SC G.D.

SRL, SC P.R. SRL și O.C.P.I. Brașov.

S-a constatat

nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare din 11 iulie

2008 de către B.N.P.A. L.M. și H.M. încheiat între pârâtele SC G.D.

SR. și SC P.R. SRL.

S-a constatat că

reclamanta este titulara dreptului de proprietate asupra imobilelor situate în

Brașov, înscrise în CF 11510 Brașov, nr. top 2136/1/1, nr. top

2136/1/3 și CF 39056 Brașov nr. top 2133/3.

Au fost obligate

pârâtele SC G.D. SRL și SC P.R. SRL să lase reclamantei în

deplină proprietate imobilele menționate anterior.

S-a constatat

nevalabilitatea intabulării dreptului de proprietate în favoarea pârâtei

SC P.R. SRL asupra imobilelor menționate anterior și a dispus

radierea acestui drept din cartea funciară.

S-a dispus

intabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilelor

menționate anterior.

S-a respins restul

cererilor.

Pârâtele SC G.D. SRL

și SC P.R. SRL au fost obligate să plătească reclamantei

suma de 15802 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a

pronunța această sentință prima instanță a

reținut că prin contractul de vânzare - cumpărare din 25 martie 2005

de către BNPA C. (filele 11-14) încheiat între B.G.I. în calitate de

vânzător și SC G.D. SRL în calitate de cumpărătoare,

aceasta din urma a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilul situat în

Brașov, înscris în CF 11510 Brașov nr. top 2136/1/1-grădina de

13.772,60 mp și nr. top 2136/1/3 - drum de 420 mp.

Prin contractul de

vânzare-cumpărare din 21 februarie 2006 de BNPA I. (filele 17-19) încheiat

între B.G.I. în calitate de vânzător și G.D. SRL în calitate de

cumpărătoare, aceasta din urma a dobândit dreptul de proprietate

asupra imobilului situat în Brașov, înscris în CF 11510 Brașov nr. top

2133/3 - grădină de 25,2 mp.

În baza acestui

contract pârâta SC G.D. SRL și-a intabulat dreptul de proprietate în

cartea funciară individuală nr. 39056 Brașov cu titlu de drept

cumpărare.

Prin Decizia nr. 234

din 27 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia a fost

admis recursul declarat de reclamanta SN I.P. SA București împotriva

Deciziei nr. 1231/Ap/2001 pronunțată de Curtea de Apel Brașov

și a sentinței civile nr. 5759 pronunțată de

Judecătoria Brașov care au fost modificate în tot și s-a

constatat exercitat și intervenit retractul litigios opus de

reclamantă în contra SC G.D. SRL care SN I.P. SA dobândește de la

data pronunțării hotărârii drepturile ce fac obiectul

contractelor de vânzare-cumpărare din 25 martie 2005 autentificat de

către BNPA C. și nr. 669 din 21 februarie 2006 autentificat de

către BNPA I., reclamanta fiind obligată la plata către

retractatul cesionar SC G.D. SRL a sumei de 1.382.315 lei reprezentând

prețul real al cesiunii cu dobânzile aferente din ziua plății si

a cheltuielilor de cesionar.

În urma

pronunțării acestei hotărâri reclamanta s-a adresat Oficiului de

cadastru și Publicitate Imobiliara Brașov (fila 12) solicitând

notarea cererii în cartea funciară și să nu mai fie efectuate

nici un fel de operații de carte funciară în cartea funciară nr.

11510 privind imobilele cu nr. cadastrale 2136/1/1, 2136/1/3, 2133.

Prin încheierea nr.

57051 din 10 iulie 2008 data de O.C.P.I. Brașov (fila 25) s-a dispus

admiterea cererii reclamantei privind notarea în cartea funciară a

dispozițiilor Deciziei nr. 234 din 27 iunie 2008 pronunțată de

Curtea de Apel Alba Iulia și s-a respins solicitarea privind neefectuarea

niciunei operațiuni de carte funciară.

Prin contractul de

vânzare-cumpărare din 11 iulie 2008 de B.N.P.A. L.M. și H.M. încheiat

între pârâtele SC G.D. în calitate de vânzător și SC P.R. SRL în

calitate de cumpărător s-a transmis dreptul de proprietate asupra

imobilelor situate în Brașov, înscrise 11510 Brașov nr. top 2136/1/1,

nr. top 2136/1/3 si CF 39056 Brașov nr. top 2133/3.

În contract s-a

prevăzut faptul că părțile au cunoștință de

notările din cartea funciară, inclusiv notarea privind admiterea

recursului declarat de reclamanta SN I.P. București împotriva Deciziei

civile nr. 1231/Ap/2001 pronunțată de Curtea de Apel Brașov a

sentinței civile nr. 5759/2004 pronunțată de Judecătoria

Brașov care au fost modificate în tot și s-a constatat exercitat

și intervenit retractul litigios opus de reclamantă în contra SC G.D.

SRL, prin care SN I.P. SA dobândește de la data pronunțării

hotărârii drepturile ce fac obiectul contractelor de

vânzare-cumpărare din 25 martie 2005 autentificat de către BNPA C. și

nr. 669 din 21 februarie 2006 autentificat de către BNPA I.

Prin încheierea nr.

61425 din 15 iulie 2008 data de O.C.P.I. Brașov (fila 45) s-a dispus

înființarea CF individuală 55819 Brașov pentru imobilul cu nr. top

2136/1/3 și CF individuală 55820 Brașov pentru imobilul cu nr. top

2136/1/3 și întabularea dreptului de proprietate cu titlu de drept

cumpărare în favoarea SC P.R. SRL Brașov asupra imobilelor

menționate anterior.

Prin încheierea nr.

61427 din 18 iulie 2008 data de O.C.P.I. Brașov (fila 46) s-a dispus

intabularea dreptului de proprietate cu titlu de drept cumpărare în

favoarea SC P.R. SRL Brașov asupra imobilului înscris în CF 39056

Brașov nr. top 2133/3.

Prin încheierile nr.

64635 din 24 iulie 2008 si nr. 64641 din 24 iulie 2008 date de O.C.P.I.

Brașov (filele 60, 64) s-a dispus înscrierea provizorie a dreptului de

proprietate asupra terenurilor înscrise in CF 55819, 55820, 39056 Brașov

cu nr. top 2136/1/1, 2136/1/3 si 2133/3 in favoarea lui SN I.P. SA

București în baza Deciziei civile nr. 234/2008 pronunțată de

Curtea de Apel Alba Iulia, notându-se totodată intabularea dreptului de

proprietate în favoarea Iui SN I.P. SA se va face numai după ce se va

depune dovada achitării integrale a prețului real al cesiunii și

la data prezentării hotărârii judecătorești definitive

și irevocabile prevăzută de Decizia civilă nr. 234/2008 a

Curții de apel Alba Iulia.

La data de 09

septembrie 2008 reclamanta SN I.P. SA a făcut paratei SC G.D. SRL oferta

reală de plată nr. 138/2008, depunând suma de 1414248 lei

reprezentând suma datorata potrivit deciziei civile nulitatea absoluta a contractului

de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2527 din 11 iulie 2008 de

către B.N.P.A. L.M. și H.M. încheiat între paratele SC G.D. SRL

și SC P.R. SRL.

Împotriva Deciziei

civile nr. 234 din 27 iunie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia parata SC G.D.

SRL a formulat revizuire ce formează obiectul Dosarului nr. 1104/57/2008

nefăcându-se dovada soluționării pană în prezent.

Față de

această situație de fapt, în ceea ce privește primul petit

referitor la constatarea nulității absolută a contractului de vânzare-cumpărare

din 11 iulie 2008 de către B.N.P.A. L.M. și H.M. încheiat intre

paratele SC G.D. și SC P.R. SRL, instanța a apreciat că acesta

este fondat.

După cum

rezultă din cuprinsul acestui contract de vânzare-cumpărare și

din evidențele de carte funciară, la momentul încheierii contractului

părțile aveau cunoștință de conținutul Deciziei

civile nr. 234/2008 a Curții de apel Alba Iulia prin care în mod expres

și explicit „s-a constatat exercitat și intervenit retractul litigios

opus de reclamantă în contra SC G.D. SRL, prin care SN I.P. SA

dobândește de la data pronunțării hotărârii drepturile ce

fac obiectul contractelor de vânzare-cumpărare din 25 martie 2005

autentificat de către B.N.P.A C. și nr. 669 din 21 februarie 2006

autentificat de către BNPA I.

Prin retractul

litigios intervenit, vânzarea dreptului litigios a fost desființată

față de retractant, acesta dobândind dreptul litigios

înstrăinat, și substituindu-se în toate drepturile

cumpărătorului, în speță SC P.R. SRL.

Deci, de la momentul

pronunțării acestei hotărâri, 27 iunie 2008 reclamanta a devenit

titulara dreptului de proprietate asupra imobilelor ce au făcut obiectul

contractelor de vânzare-cumpărare din 25 martie 2005 autentificat de

către B.N.P.A C. si nr. 669 din 21 februarie 2006 autentificat de

către B.N.P.A I.

Prin urmare la

momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare din 11 iulie 2008 de

către B.N.P.A. L.M. si H.M. de către paratele SC G.D. SRL și SC

P.R. SRL, adevăratul proprietar al imobilelor situate in Brașov,

înscrise în CF 11510 Brașov, trecute în CF nr. 55819 și CF 55820, nr.

top 2136/1/1, nr. top 2136/1/3 și CF 39056 Brașov nr. top 2133/3, ce

au făcut obiectul contractului era reclamanta SN I.P. SA și nu pârâta

vânzătoare SC G.D. SRL, fapt cunoscut de către ambele parate din

prezenta cauză.

Cu privire la aceste

aspecte se impune precizarea că prin hotărârea irevocabilă

menționată anterior s-a constatat cu putere de lucru judecat

exercitat și intervenit retractul litigios, neexistând nici un temei sau

condiție care să afecteze producerea efectelor specifice operațiunii

retractului litigios.

Hotărârea

irevocabilă pronunțată în favoarea reclamantei nu poate fi

ignorată, bucurându-se de puterea lucrului judecat - prezumție

legală absolută și irefragabilă prevăzută de art.

1201 C. civ. - deoarece s-ar aduce atingere drepturilor sale recunoscute prin

respectiva hotărâre respectiv dreptului sau de proprietate, adică

unuia din drepturile garantate prin Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale, la care

și România este parte din anul 1994.

Terților care nu

au participat la judecată, dreptul de proprietate dobândit prin

hotărâri judecătorești le este opozabil și fără

înscriere în cartea funciară potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 7/1996.

De asemenea

exercitarea unei căi extraordinare de atac împotriva acestei hotărâri

irevocabile nu este de natură să amâne sau să

stăvilească producerea efectelor hotărârii dat fiind ca o cale

extraordinară nu se bucură de efect suspensiv.

Vânzarea-cumpărarea

imobilelor in litigiu, încheiată între pârâte în cunoștință

de cauză, adică cu știința că sunt proprietatea

reclamantei reprezintă o operațiune speculativă, efectuată

cu frauda drepturilor adevăratului proprietar, fondată pe o

cauză ilicită care atrage potrivit art. 948 C. civ. nulitatea

absolută a contractului astfel încheiat.

Pentru aceste motive,

instanța a constatat nulitatea absoluta a contractului de

vânzare-cumpărare în litigiu, a constatat că reclamanta este titulara

dreptului de proprietate asupra imobilelor situate în Brașov, înscrise în

CF 11510 Brașov, trecute în CF nr. 55819 si CF 55820, nr. top 2136/1/1, nr.

top 2136/1/3 și CF 39056 Brașov nr. top 2133/3 și în baza art. 480

C. civ. le-a obligat pe pârâtele SC G.D. SRL si SC P.R. SRL să lase reclamantei

în deplină proprietate imobilele menționate anterior.

Ca efect al

constatării nulității absolute a contractului de

vânzare-cumpărare din 11 iulie 2008 de către B.N.P.A. L.M. și H.M.

în baza căruia pârâta SC P.R. SRL și-a întabulat dreptul de proprietate

în cartea funciară, raportat la prevederile art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996

și din Decretul Lege nr. 115/1938 instanța a constatat

nevalabilitatea intabulării dreptului de proprietate în favoarea pârâtei

SC P.R. SRL asupra imobilelor menționate anterior și a dispus

radierea acestui drept din cartea funciară.

Totodată în baza

art. 20 din Legea nr. 7/1996 a dispus intabularea dreptului de proprietate al

reclamantei asupra imobilelor menționate anterior.

În ceea ce

privește petitele privind constatarea nevalabilității înscrierii

provizorii a dreptului de proprietate în favoarea reclamantei asupra imobilelor

în litigiu și radierea acestei înscrieri provizorii, instanța a

constatat că această înscriere provizorie nu mai produce efecte

juridice dat fiind că s-a dispus de către instanță

intabularea definitivă a dreptului de proprietate asupra imobilelor în

litigiu în favoarea reclamantei.

Pe de altă

parte, dacă reclamanta a apreciat, la momentul pronunțării

încheierii prin care s-a dispus intabularea provizorie a dreptului sau de

proprietate în cartea funciară că această măsură nu

este legală, avea deschisă calea plângerii împotriva încheierii de

carte funciară în termen de 15 zile de la comunicare, potrivit art. 50 din

Legea nr. 7/1996, însă aceasta nu a uzat de calea de atac respectivă

astfel încât în prezent nu mai pot fi puse în discuție motive de

legalitate ale înscrierii provizorii pentru motive preexistente și

cunoscute de reclamantă la momentul pronunțării încheierii respective.

Pentru aceste motive instanța

a respins aceste cereri formulate de reclamantă.

În baza art. 274 C.

proc. civ. instanța Ie-a obligat pe pârâtele SC G.D. SRL și SC P.R. SRL

să plătească reclamantei suma de 15802 lei reprezentând

cheltuieli de judecata respectiv taxe judiciare de timbru.

Prin Decizia civilă

nr. 152 din 15 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel

Brașov au fost respinse apelurile promovate de pârâtele SC G.D. și SC

P.R. împotriva sentinței civile nr. 68 din 5 martie 2009

pronunțată de Tribunalul Brașov ca neîntemeiate.

Buna-credință,

ridicată la rang de principiu și regulă de bază în

desfășurarea raporturilor juridice, constituie elementul definitoriu,

necesar să existe la momentul încheierii oricărui contract. Dacă

în cazul actelor cu titlu oneros se înfățișează și ca

o prezumție de valabilitate, nu mai puțin, se înscrie în ansamblul

stării de fapt și poate fi răsturnată prin orice mijloc de

probă, iar succesul în operațiune străbate întreaga stare de

drept, întrucât reaua - credință se înscrie în sfera ilicitului dat

de fraudarea intereselor părților contractante ori terților, sau

nesocotirea legii.

În sprijinul

afirmației sunt și dispozițiile art. 31 din Legea nr. 7/1996 – a

cadastrului și publicității imobiliare după care „cuprinsul

cărții funciare se consideră exact numai în folosul acelei

persoane care în virtutea unui act juridic cu titlu legal, a dobândit cu

bună – credință un drept real înscris în cartea funciară” (alin.

(1)). Legea (alin. (2)) statuează că dobânditorul este considerat de

bună – credință dacă la data înregistrării cererii de

înscriere a dreptului în folosul său, nu a fost notată nici o

acțiune prin care se contestă cuprinsul cărții funciare sau

dacă din titlul transmițătorului și din cuprinsul

cărții funciare nu reiese vreo neconcordanță între acesta

și situația juridică reală.

Normele arătate

sunt consacrate și de art. 33 din Decretul – Lege nr. 115/1938 încă

aplicabil până la terminarea lucrărilor de cadastru și în

consecință buna - credință este pusă sub semnul

întrebării dacă în cartea funciară era notată vreo

acțiune ori inexactitatea dintre situația din cartea funciară

și cea reală nu a fost cunoscută pe altă cale. Nu trebuie

omis că potrivit art. 30 din Decretul - Lege nr. 115/1938 notările

faptelor și raporturilor juridice în legătură cu drepturile

înscrise în cartea funciară au efect de opozabilitate și chiar

și notările din sistemul Legii nr. 7/1996, chiar dacă numai de

informare, pun în gardă părțile contractante atunci când, voit

sau nu, încearcă să fraudeze drepturile terților.

Din perspectiva

expusă, apelurile sunt vădit nefondate, buna - credință de

care pârâtele se prevalează fiind interpretată la modul personal, în

realitate starea de fapt, corect reținută de prima

instanță, denotând contrariul.

Cu privire la apelul

pârâtei SC G.D. SRL:

1.

Buna-credință estre exclusă din moment ce pârâta a fost parte în

procesul prin care s-a luat act de retractul litigios iar reclamantul a devenit

proprietar, încât în ce o privește nici nu era necesară vreo

înscriere în cartea funciară.

Hotărârea în

discuție, respectiv Decizia civilă nr. 234 din 27 iunie 2008 a

Curții de Apel Alba Iulia, îi este opozabilă în virtutea efectului pe

care orice hotărâre judecătorească îl produce între

părțile litigante, pârâta cunoscând neechivoc că de la data

pronunțării deciziei nu mai are calitatea de proprietar și

implicit cea de vânzător.

Privitor la efectul

de opozabilitate și ca o paranteză, referirea Ia art. 26 alin. (2)

din Legea nr. 7/1996 pe pârâtă nu o afectează din acest punct de

vedere întrucât textul vorbește de opozabilitatea față de

terți, or pârâta în proces a avut calitatea de parte, cu toate

consecințele ce decurg din aceasta, inclusiv opozabilitatea, relativitatea

și obligativitatea hotărârii.

Decizia curții

de apel a pus în discuție realitatea înscrierii dreptului de proprietate

al pârâtei în cartea funciară, încât o înstrăinare ulterioară la

cca. 30 de zile denotă o totală rea-credință, încercarea

evidentă de a frauda dreptul de proprietate al reclamantului.

Susținerea

că era ținută de executarea unui antecontract nu are nici o

relevanță, raporturile obligaționale de creanță - de

„a face” - fiind exterioare cadrului procesual în care se dezbate prezentul

proces. Oricum executarea antecontractului nu se putea realiza din moment ce

litigiul era pe rol, iar încheierea în această perioadă s-a

făcut în orice caz pe riscul ambelor pârâte.

a fost reținut, reclamantul nefiind obligat la rectificare, care oricum

este o acțiune subsecventă alteia principale prin care se

constată nevalabilitatea titlului pe baza căruia s-a făcut

înscrierea. Or, în cauză tocmi acesta este scopul acțiunii, cum

rezultă din petitele acțiunii, fiind absolut necesară cercetarea

valabilității actului de vindere - cumpărare pentru a se stabili

situația juridică normală în cartea funciară,

concordantă cu cea reală.

Cu privire la apelul

pârâtei SC P.R. SRL:

reținut existența antecontractului de vânzare-cumpărare nu poate

avea vreo influență în nesocotirea dreptului de proprietate al

reclamantului, însă perfectarea în cursul unui litigiu reclamă

asumarea riscului ca obligația pe care a generat-o să nu poată

fi executată valabil.

Pârâta nu se poate

prevala de acest act pentru a justifica  buna-credință la încheierea

actului translativ de proprietate din moment ce la data perfectării

contractului în cartea funciară era notată exercitarea retractului litigios

și mai mult chiar în cuprinsul actului autentic este inserată o

clauză în acest sens. Rezultă că a cunoscut incertitudinea ce

plana asupra calității de proprietar a pârâtei-vânzătoare, dar a

acceptat să fraudeze drepturile reclamantului, fiind evidentă

reaua-credință, răspunzându-se în acest mod și motivului 2

de apel.

Prin „concluziile

scrise” pârâta SC G.D. SRL, într-un final a ridicat problema nelegalei

constituiri a completului de judecată din prima instanță.

Cauza nu a fost

repusă de curte pe rol întrucât s-a considerat lămurită în

sensul art. 151 C. proc. civ., iar concluziile scrise s-au depus la dosar

după pronunțarea prezentei decizii în ședință

publică.

Pe de altă parte

nelegala constituire a completului, în actualul sistem procesual, privește

numărul minim de judecători, ori din examinarea hotărârii

rezultă că normele în materie au fost respectate.

Mai mult această

chestiune nu a format motiv de apel și nici ridicată în fața

curții ca motiv de ordine publică, fiind evidentă tendința

de tergiversare nejustificată a procesului.

Față de

considerentele expuse, curtea a respins ambele apeluri, păstrând conform art.

296 C. proc. civ. hotărârea atacată ca fiind temeinică și

legală.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs pârâtele SC P.R. SRL și SC G.D. SRL criticând-o

ca nelegală și netemeinică.

Recursul SC P.R. vizează

următoarele aspecte:

Deși

instanța de fond a admis acțiunea promovată de reclamantă

și a reținut cauza ilicită, fără a face

distincție între scopul imediat și cel mediat atâta timp cât doar

acesta din urmă duce la nulitatea absolută a contractului

instanța de apel s-a referit la frauda la lege, chestiune nepusă în

discuția părților fără a arăta ce motive și

temeiuri de drept au înlăturat motivarea temeiului juridic reținut de

instanța de fond reținând faptul ilicit fără a arăta

motivele pentru care a fost reținută frauda la lege și

fără a motiva decizia sub acest aspect.

Instanța

greșit a aplicat legea și a interpretat dispozițiile art. 31 din

Legea nr. 7/1996.

La momentul înscrierii

în cartea funciară a dreptului său de proprietate, reclamanta nu avea

înscris un astfel de drept în cartea funciară pentru a opune o

veritabilă împiedicare de carte funciară.

Dacă ar fi fost

fraudă la lege, dreptul la proprietate al recurentei nu putea fi înscris

în cartea funciară.

Excepția

retractului litigios a fost respinsă fără a-i fi

comunicată, deși a dovedit existența unui drept litigios în

înțelesul art. 1403 C. civ., procesul în curs și calitățile

părților ce permiteau invocarea ei ca și declarația

expresă vizând exercitarea lui.

Motivează în

drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și

solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei

spre rejudecare și în subsidiar admiterea apelului și respingerea

acțiunii.

Recursul promovat de

pârâta SC G.D. SRL vizează în esență următoarele aspecte:

Nealcătuirea

instanței conform art. 304 pct. 1 C. proc. civ. și pronunțarea

hotărârii cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii

potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Instanța nu a

fost alcătuită conform dispozițiilor legale, deoarece

părțile au calitatea de comercianți, actul de vânzare –

cumpărare este comercial, bunul înstrăinat se află în

patrimoniul unei societăți comerciale și prin urmare litigiul

trebuie judecat de secția comercială.

La încheierea

contractului de vânzare – cumpărare din 11 iulie 2008 ambele

părți au fost de bună credință cu privire la

transmiterea dreptului de proprietate iar cauza contractului a fost

licită.

Dreptul său de

proprietate era înscris valabil în cartea funciară iar dobândirea

dreptului de proprietate al intimatei SN I.P. SA era afectat pe de o parte de

soluționarea cererii de revizuire împotriva Deciziei civile nr. 234 din 27

iunie 2008 a Curții de Apel Alba iar pe de altă parte de îndeplinirea

unei condiții suplimentare privind plata prețului,

consecință a retractului litigios.

La data încheierii

contractului de vânzare – cumpărare, intimata nu era înscrisă în

cartea funciară ca proprietară, înscriere care era afectată de

condiția plății prețului, proprietarul fiind SC G.D. care

era ținută de executarea antecontractului de vânzare – cumpărare

cu clauză penală.

Cumpărătoarea

nu a fost parte în litigiul finalizat prin sentința civilă nr. 234

din 27 iunie 2008 a Curții de Apel Alba înscris valabil în cartea

funciară și prin urmare a dobândit oneros și cu bună –

credință imobilele.

Conform art. 22

și 24 din Legea nr. 7/1996 dreptul de proprietate și celelalte

drepturi reale se înscriu în cartea funciară în baza actului prin care

acestea s-au transmis valabil și numai împotriva aceluia care la

înregistrare cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra

căruia înscrierea urmează a fi făcută.

Or, instanța

care a luat act de retractul litigios a considerat că nu era

realizată condiția plății prețului și nici nu se

ceruse intabularea din moment ce original reclamanta nu avea decât dreptul de

administrare directă.

Instanța a

încălcat atât dispozițiile legale referitoare la ocrotirea bunei –

credințe și efectelor acestora din moment ce cu privire la

înscrierile în cartea funciară legiuitorul a instituit procedura

rectificării prevăzută de art. 351 și 36 din Legea nr. 7/1996

pe care reclamanta a evitat-o.

Motivarea

subsidiarității acțiunii în rectificare față de cea

promovată în prezenta cauză, este greșită ca de altfel

și confuzia între momentul înscrierii în cartea funciară și

momentul pronunțării hotărârii irevocabile, care este supus unor

reguli diferite, rectificarea cărții funciare trebuind a fi calea

juridică obligatorie și nu înscrierea dreptului său de

proprietate ca urmare a radierii dreptului de proprietate al recurentei.

Greșit a fost

soluționată excepția retractului litigios.

Greșit a fost

motivată soluția în baza art. 33 și 30 din Decretul – Lege nr. 115/1938,

din moment ce raporturile juridice dintre părți se află manifest

sub dispozițiile Legii nr. 7/1996.

Solicită

admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterii cauzei spre

rejudecare și în subsidiar admiterea recursului, modificarea în tot a

deciziei atacate, admiterea apelurilor formulate de părți, schimbarea

în tot a sentinței apelate și respingerea acțiunii.

Intimata a formulat

concluzii scrise.

Examinând recursurile

părților instanța reține următoarele:

Recursul formulat de

pârâta SC G.D. SRL urmează a fi anulat ca netimbrat.

Recurentei SC G.D. SRL

i s-a fixat taxa judiciară de timbru în sumă de 7895,77 lei și

timbru judiciar în valoare de 5 lei, fiind citată cu mențiunea

satisfacerii obligației de a timbra recursul la suma fixată de

instanță, pentru termenele din 16 aprilie 2010, 20 octombrie 2010

și 12 ianuarie 2011.

La termenul din 12

ianuarie 2011 s-a pus în discuție excepția privind netimbrarea

recursului de către pârâta SC G.D. SRL.

Deoarece recurentul

nu a executat obligația de plată a taxei judiciare de timbru

sancțiunea aplicabilă este cea reglementată de art. 20 alin. (3)

din Legea nr. 146/1997, referitoare la anularea ca netimbrat a recursului.

Cu privire la

recursul pârâtei SC P.R., instanța reține următoarele:

I. Excepția

retractului litigios invocată de recurentul SC P.R. SRL nu este

întemeiată, ca efect al nerealizării condiției impuse de art. 1402

C. civ.

Conform textului

citat, manifestarea de voință pentru exercitarea retractului litigios

nu este suficientă în absența plății efective a

prețului real al vânzării, al dobânzii și a cheltuielilor

aferente, situație în care retractul litigios nu poate opera.

În aceste

condiții excepția invocată nu operează în cauză.

Astfel, conform art. 1402

C. civ., pentru existența valabilă a unui retract litigios sunt

necesare următoarele condiții: cererea să fie făcută

în schimbul unui preț; retractul litigios să fie exercitat în

fața instanței și manifestarea de voință pentru

exercitarea retractului litigios să fie însoțită de faptul

material al plății prețului real al cesiunii cu dobânzile

aferente din ziua plății și a cheltuielilor făcute de

cesionar.

În cauză, nu

este realizată condiția concomitenței plății

prețului, lipsind faptul material, al plății prețului la

momentul invocării retractului.

II. Pentru a statua

asupra nulității absolute a cauzei unei convenții, ca fiind

încheiată în frauda unei terțe persoane (reclamanta) trebuie

stabilite aprioric drepturile părților asupra bunului care a

constituit subiectul convenției a cărei nulitate se cere a se

constata, operațiune care constituie fundamentul juridic care

amprentează analiza incidenței cauzei de nulitate invocate de

reclamantă.

În cauză,

reclamanta – intimată este, consecință a Deciziei civile nr. 234

din 27 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, titulara

unei oferte de retract litigios, prin care constatându-se exercitat și

intervenit retractul litigios opus de reclamantă pârâtului SC G.D.,

reclamanta a dobândit de la pârâtă drepturile care fac obiectul

contractului de vânzare – cumpărare din 25 martie 2005 și nr. 669 din

21 octombrie 2006, sub condiția plății către pârâtă a

sumei de 1.382.815 RON, ce reprezenta prețul real al cesiunii cu dobânzile

aferente din ziua plății și a cheltuielilor făcute de

cesionar.

Prin urmare,

reclamanta S.N. I.P. ca efect al acestei decizii nu a dobândit dreptul de

proprietate asupra imobilelor obiect al cesiunii litigioase, deoarece

dispoziția de obligare a acesteia la plata prețului cesiunii, exclude

existența unui retract veritabil, care însă poate deveni astfel

odată cu executarea obligației de plată inserată în

dispozitiv.

În

consecință, până la achitarea prețului cesiunii a spezelor

contractului și a dobânzii din ziua în care cesionarul a plătit

prețul cesiunii, reclamantul nu este titularul unui retract litigios ci a

unei oferte de retract, cu acest caracter, nefiind realizare condițiile

stipulate în art. 1402 C. civ., care stipulează concomitența dintre

invocarea retractului și efectivitatea plății prețului la

momentul invocării retractului litigios.

În aceste

condiții, oferta de retract statuată prin Decizia nr. 234 din 27

iunie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, nu are efectul juridic al

transmiterii dreptului de proprietate asupra bunurilor care constituie obiectul

ei, retractul neputând opera juridic în absența plății

prețului cesiunii și a efectelor secundare ei.

De altfel nici nu se

poate concepe juridic ca o parte să dobândească deplin un drept

asupra unui bun (constatarea retractului litigios) în absența

executării obligației corelative (de plată a prețului

cesiunii) efectele retractului producându-se doar la momentul plății

prețului cesiunii.

În

consecință, până la executarea dispozitivului deciziei

Curții de Apel Alba Iulia prin care s-a constatat intervenit retractul

litigios, în partea sa privind plata prețului real al cesiunii cu

dobânzile aferente din ziua plății și a cheltuielilor

făcute de cesionar, retractul litigios constatat prin hotărârea

judecătorească nu a produs efecte juridice în privința

transmiterii dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile, obiect al

contractelor de vânzare – cumpărare potrivit însăși

dispozitivului deciziei.

Așa stând

lucrurile, efectele juridice ale retractului litigios constatat prin Decizia civilă

nr. 234 din 27 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia,

s-au produs la data executării efective a plății stipulate prin

dispozitivul hotărârii, adică la data de 9 septembrie 2008, dată

la care reclamanta debitoare S.N. I.P. S.A. a depus suma de 1.385.315 lei

reprezentând suma datorată, potrivit dispozitivului Deciziei civile nr. 934

din 27 iunie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, suma de 28.934 lei

reprezentând dobânda până la această dată, potrivit procesului –

verbal încheiat la 9 septembrie 2008 de executorul judecătoresc (fila 56

Dosar nr. 6452/62/2008).

De aici rezultă

că operațiunile juridice intervenite asupra bunurilor obiect al

contractului de vânzare – cumpărare care au constituit obiectul ofertei de

retract nu erau supuse niciunei restricții în privința

înstrăinării lor, deoarece doar executarea obligației de

plată a prețului cesiunii, adică executarea dispozitivului

deciziei de constatare a retractului, definitiva juridic oferta de retract,

dând eficiență juridică hotărârii judecătorești

prin care a fost constatat.

Tot astfel,

desăvârșirea efectelor retractului litigios prin plată,

strămută până la plată, riscul înstrăinării

bunului asupra debitorului, de a cărui diligență în efectuarea

plății, hotărârea judecătorească a legat momentul de

la care retractul produce efecte juridice.

Prin urmare,

contractul de vânzare – cumpărare încheiat de recurent la data de 17 iulie

2008 prin care s-a materializat executarea antecontractului de vânzare –

cumpărare, încheiat între SC G.D. și SC P.R., la data de 4 iulie

2007, fiind anterior executării obligației de plată a

prețului cesiunii, nu era supus niciunei restricții legale ori

impedimente de carte funciară deoarece oferta de retract stipulată în

dispozitivul deciziei notate în cartea funciară nu produce efecte

juridice, din moment ce nu face parte din operațiunile juridice supuse

notării.

Astfel, conform Legii

nr. 7/1996 sunt supuse notării raporturile juridice în legătură

cu imobilele cuprinse în cartea funciară prevăzute în art. 19, art. 26

alin. (4) lit. c), art. 37 alin. (2), art. 38, art. 39, art. 40 și art. 54

alin. (3) din lege, fără ca notarea ofertei de retract să

figureze printre acestea.

Prin urmare, faptul

că reclamanta a notat litigiul în cartea funciară nu îi conferă

acestei operațiuni efectele juridice ale unei notări și în

niciun caz nu face aplicabile în cauză dispozițiile art. 31 din Legea

nr. 7/1996, care se referă exclusiv la dobândirea unui drept real înscris

în cartea funciară, niciuna dintre aceste două condiții nefiind

îndeplinite în cauză. Or, la epoca notării, reclamanta nu era

titulara unui astfel de drept, situație în care notarea efectuată de

aceasta nu are nicio înrâurire asupra operațiunilor privitoare la bun

fiind astfel inopozabilă pârâtului recurent.

Acesta fiind cadrul

juridic în privința drepturilor părților asupra bunurilor

imobile în litigiu, nu există concurență în privința

drepturilor invocate asupra aceluiași bun. Astfel recurentul a dobândit

bunul imobil în temeiul unui contract de vânzare – cumpărare înscris în

CF, anterior intimatului SN I.P. SA, care și-a definitivat dreptul

constatat prin retractul litigios ulterior, la data executării

prețului cesiunii, intervalul de timp scurs de la data

pronunțării deciziei de retract („drept neintabulat”) și

până la executarea ei, operând în defavoarea și pe riscul intimatului,

de a cărui diligență în executarea deciziei depindea

desăvârșirea retractului constatat anterior.

În aceste

condiții nu se poate reține cauza ilicită a contractului de

vânzare – cumpărare încheiat între pârâtele recurente pe motiv că au

înțeles să fraudeze drepturile adevăratului proprietar din

moment ce însuși reclamantul nu și-a executat propria prestație

rezultată din dispozitivul hotărârii judecătorești de

retract pentru a-i putea invoca efectele, decât ulterior vânzării,

incertitudinea în privința executării obligației

părților existând în egală măsură și din partea

reclamantului. Or, incertitudinea în executarea unei prestații

(reclamantul – în plata prețului cesiunii pentru a putea invoca dreptul

din retract; recurentul – în privința executării antecontractului

prin care i s-a transmis un bun) nu poate fi asimilată cu o cauză

ilicită, care implică frauda, neputându-se pune egal între

incertitudinea dobândirii unui drept și frauda acestuia, pentru dovada

căreia simpla notare a litigiului în raport cu un terț nu este

suficientă.

Față de

cele reținute, recursul pârâtului SC P.R. este întemeiat, dobândirea

dreptului de proprietate asupra bunului obiect al contractului de vânzare –

cumpărare (a cărui constatare absolută s-a solicitat pentru

cauză ilicită), fiind făcută cu bună – credință,

în temeiul unui act juridic oneros, instanța de apel și cea de fond

reținând greșit existența unui drept de proprietate în

patrimoniul reclamantului la epoca vânzării efectuate între

părți și tot astfel reținând frauda în drepturile

reclamantului cu temei de ilicitate a cauzei convenției prin trimitere

argumentativă, la texte din Legea nr. 7/1996 care nu au

incidență în cauză.

În

consecință, față de prevederile art. 312 C. proc. civ.,

urmează să se dispună admiterea recursului promovat de aceasta

împotriva deciziei instanței de apel, modificarea în parte a deciziei,

admiterea apelului său și schimbarea sentinței de fond în tot,

în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca

netimbrat recursul declarat de pârâta SC G.D. SRL împotriva Deciziei nr. 152/

AP din 15 decembrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția

civilă.

Admite recursul

declarat de pârâta SC P.R. SRL împotriva aceleiași decizii, pe care o

modifică în parte.

Admite apelul

declarat de pârâta SC P.R. SRL împotriva sentinței civile nr. 68/ S din 5

martie 2009 a Tribunalului Brașov, secția civilă pe care o

schimbă în tot în sensul respingerii acțiunii formulate de

reclamantul SN I.P. SA.

Menține

celelalte dispoziții ale deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 2 februarie 2011.