ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2051/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2051/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor
cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 292 din 26 septembrie
2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția civilă, a fost respinsă cererea de
chemare în judecată formulată de reclamanții S.N. și C.D. în contradictoriu cu
pârâta. C.F.A.
Pentru a pronunța această sentință, prima
instanță, a reținut, în esență următoarele:
La data de 19 februarie 2008 reclamanții S.N.
și C.D. au chemat în judecată pe pârâta C.F.A. solicitând instanței ca în urma
probelor ce se vor administra, să pronunțe o sentință prin care să o oblige pe
pârâtă să se prezinte la notar în scopul autentificării contractului de
vânzare-cumpărare prin care să transmită proprietatea imobilului înscris în
C.F. nr. 32577 Brașov, sub nr.top.10431/1/1/3 în patrimoniul reclamanților, în
cote egale de ½ părți, în caz de refuz, hotărârea judecătorească să țină
loc de act autentic.
Potrivit clauzelor contractuale prețul de
vânzare al bunului imobil, ce constituie obiectul material al acestuia a fost
stabilit de părți la suma de 550.000 EURO, din care, la data încheierii
antecontractului au fost achitați 25000 EURO, diferența de preț urmând a fi
achitată la data autentificării actului.
Pârâta a invocat excepția de neexecutare
de către reclamanți a obligației pe care și-au asumat-o prin antecontract și
anume aceea de plată a diferenței de preț.
Apelul declarat și nemotivat de
reclamanți a fost respins prin decizia nr. 16/AP din 12 februarie 2009 a Curții
de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de
conflicte de muncă și asigurări sociale.
Împotriva acestei din urmă decizii au
declarat recurs reclamanții S.N. și C.D. invocând motivul prevăzut de art. 304
pct. 9 C. proc. civ.
Dezvoltând criticile de nelegalitate
recurenții au susținut în instanță, că au plătit suma de 25000 EURO în fața
notarului urmând ca diferența să fie plătită până la 30 noiembrie 2007 când se
va încheia contractul.
În intervalul 12 iulie 2007 – 30 noiembrie
2007 nici pârâta și nici mandatarul acestora nu au făcut nimic de natura
executării propriilor obligații.
Au mai susținut că pârâta a achiesat la
încheierea contractului, însă instanța nu a sesizat acest lucru.
La termenul de judecată din data de 22 octombrie
2009, Înalta Curte a pus în vedere recurenților să depună dovada achitării
taxei judiciare de timbru de 10173,21 lei pentru recurs și 10173,21 lei pentru
apel precum și timbrul judiciar aferent de 1,5 lei.
Cauza a fost amânată la 25 martie 2010 pentru
satisfacerea taxelor judiciare de timbru.
La acest din urmă termen
recurenții-reclamanți nu au depus dovada achitării taxei judiciare de timbru și
timbrului judiciar, astfel încât Înalta Curte a invocat excepția netimbrării
recursului.
Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997,
taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.
Întrucât recurenții-reclamanți nu au
satisfăcut obligația de a achita taxa judiciară de timbru și timbru judiciar la
data de 22 octombrie 2009, Înalta Curte a dispus amânarea cauzei la 25 martie
2010.
Cum nici la acest din urmă termen
recurenții-reclamanți nu au satisfăcut obligația de plată a taxelor judiciare,
în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, recursul va fi anulat ca
netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat
de reclamanții S.N. și C.D. împotriva deciziei nr. 16 Ap din 12 februarie 2009
a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și familie, de
conflicte de muncă și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2010.