ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2051/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 292 din 26 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția civilă, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții S.N. și C.D. în contradictoriu cu pârâta. C.F.A. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță, a reținut, în esență următoarele: La data de 19 februarie 2008 reclamanții S.N. și C.D. au chemat în judecată pe pârâta C.F.A. solicitând instanței ca în urma probelor ce se vor administra, să pronunțe o sentință prin care să o oblige pe pârâtă să se prezinte la notar în scopul autentificării contractului de vânzare-cumpărare prin care să transmită proprietatea imobilului înscris în C.F.

nr. 32577 Brașov, sub nr.top.10431/1/1/3 în patrimoniul reclamanților, în cote egale de ½ părți, în caz de refuz, hotărârea judecătorească să țină loc de act autentic. Potrivit clauzelor contractuale prețul de vânzare al bunului imobil, ce constituie obiectul material al acestuia a fost stabilit de părți la suma de 550.000 EURO, din care, la data încheierii antecontractului au fost achitați 25000 EURO, diferența de preț urmând a fi achitată la data autentificării actului. Pârâta a invocat excepția de neexecutare de către reclamanți a obligației pe care și-au asumat-o prin antecontract și anume aceea de plată a diferenței de preț. Apelul declarat și nemotivat de reclamanți a fost respins prin decizia nr. 16/AP din 12 februarie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Împotriva acestei din urmă decizii au declarat recurs reclamanții S.N. și C.D. invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Dezvoltând criticile de nelegalitate recurenții au susținut în instanță, că au plătit suma de 25000 EURO în fața notarului urmând ca diferența să fie plătită până la 30 noiembrie 2007 când se va încheia contractul. În intervalul 12 iulie 2007 – 30 noiembrie 2007 nici pârâta și nici mandatarul acestora nu au făcut nimic de natura executării propriilor obligații. Au mai susținut că pârâta a achiesat la încheierea contractului, însă instanța nu a sesizat acest lucru. La termenul de judecată din data de 22 octombrie 2009, Înalta Curte a pus în vedere recurenților să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru de 10173,21 lei pentru recurs și 10173,21 lei pentru apel precum și timbrul judiciar aferent de 1,5 lei.

Cauza a fost amânată la 25 martie 2010 pentru satisfacerea taxelor judiciare de timbru. La acest din urmă termen recurenții-reclamanți nu au depus dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar, astfel încât Înalta Curte a invocat excepția netimbrării recursului. Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Întrucât recurenții-reclamanți nu au satisfăcut obligația de a achita taxa judiciară de timbru și timbru judiciar la data de 22 octombrie 2009, Înalta Curte a dispus amânarea cauzei la 25 martie 2010. Cum nici la acest din urmă termen recurenții-reclamanți nu au satisfăcut obligația de plată a taxelor judiciare, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, recursul va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanții S.N. și C.D. împotriva deciziei nr. 16 Ap din 12 februarie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2010.