ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1553/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 5976 din 29 aprilie 2008

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis în parte acțiunea

formulată de reclamanta

SC

F.C. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC M.B.C.C. SRL și a dispus rezilierea

contractului de subantrepriză din 21 august 2006 încheiat între părți,

respingându-se capetele de cere privind obligarea pârâtei la restituirea filei

CEC și la plata daunelor cominatorii.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că potrivit art. 19.1 din contractul de antrepriză din

21 august 2006, pârâta (antreprenor general) avea abia să plătească reclamantei

un avans de 15 % din valoarea pasajului subteran de la Km 10 + 677, înainte de

începerea lucrărilor.

S-a avut în vedre că

pârâta nu a făcut dovada contrară celor susținute de reclamantă, în sensul că

nu și-ar fi îndeplinit această obligație, ba mai mult, a afirmat că a plătit

avansul din care a scăzut valoarea unor prefabricate ceea ce denotă încălcarea

obligațiilor contractuale.

De asemenea, instanța

a apreciat ca neîntemeiate susținerile pârâtei privind denunțarea unilaterală a

contractului de antrepriză de către antreprenorul general, neexistând o clauză

care să conțină un pact comisoriu de ultim grad sau care să prevadă

posibilitatea denunțării unilaterale.

Cu privire la cererea

de restituire a filei CEC de către pârâtă s-a constatat că pârâta are dreptul

să emită pretenții asupra garanției de bună execuție pentru acoperirea

eventualelor prejudicii.

Apelul

declarat de reclamantă împotriva sentinței a fost admis ca fondat prin Decizia nr.

362 din 28 septembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială,

care a schimbat în parte sentința, în sensul că a dispus obligarea pârâtei la

restituirea către reclamantă a filei CEC, menținând celelalte dispoziții ale

sentinței atacate.

În

considerentele deciziei, instanța de apel a reținut aceeași situație de fapt ca

și prima instanță, în sensul că rezilierea contractului de subantrepriză s-a

datorat culpei exclusive a pârâtei care în calitatea sa de antreprenor general

nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, neachitând reclamantei

avansul integral conform art. 19.1 din contract, nu a asigurat fronturile de

lucru și a contractat o altă firmă pentru executarea aceleiași lucrări

contractate și cu reclamanta.

S-a

constatat că, reclamanta a restituit pârâtei partea din avans plătită, situație

reținută și prin sentința nr. 16625 din 12

decembrie 2008 a Judecătoriei Sectorului 1

București prin care s-a admis contestația la executare a

SC F.C. SRL împotriva

executării silite pornită de către pârâtă în baza titlului reprezentat de fila

CEC, motivat de faptul că debitul pretins nu există.

Cu privire la petitul privind restituirea

filei de CEC s-a considerat că prima instanță a reținut greșit predarea

acesteia către pârâtă pentru constituirea garanției de bună execuție conform art.

12.1, pentru că trebuia să verifice dacă reclamanta a restituit avansul plătit

de pârâtă pentru a fi îndreptățită la restituirea filei CEC.

Constatând că avansul

plătit a fost restituit integral, fapt rezultat din sentința anterior

menționată, instanța de apel a apreciat că se impune admiterea acestui petit.

În privința daunelor

cominatorii solicitate s-a reținut că reclamanta nu a probat un prejudiciu,

având la dispoziție executarea titlului cu aplicarea corespunzătoare a art. 580

1

- 580

5

C. proc. civ.

Împotriva deciziei,

reclamanta a formulat recurs prin care a invocat motivele de nelegalitate

reglementate de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a

susținut următoarele:

reținut că solicitarea daunelor cominatorii este neîntemeiată întrucât nu ar fi

probat un prejudiciu.

Consideră că daunele

cominatorii sunt mijloacele juridice prin care creditorul poate constrânge

debitorul să execute în natură obligațiile asumate prin contract, iar față de

reaua - credință a pârâtei este îndreptățită la plata acestora.

de pârâtă în dauna reclamantei constă în faptul că aceasta a introdus fila CEC

la plată, în ziua în care, s-a returnat avansul primit de la SC M.B.C.C. SRL

când, în mod evident nu mai avea disponibil în cont situație ce a dus

înscrierea sa la Centrala Incidentelor de Plăți, blocându-i-se activitatea

financiară pe o durată de 1 an.

De asemenea,

recurenta susține că un prejudiciu major i-a fost adus prin faptul că S.C. M.B.

Castor Construct S.R.L. a formulat cerere de executare silită împotriva sa și,

chiar dacă prin Sentința nr. 16625 din 12

decembrie 2008 s-a admis contestația la

executare și s-a dispus anularea formelor de executare și restituirea sumelor

poprite, nu se poate trece cu vederea că în perioada 21 martie 2007 - 12

decembrie 2008 conturile sale au fost blocate.

Analizând actele și lucrările de la dosar,

Înalta Curte urmează a constata că recursul este tardiv formulat.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 301 C.

proc. civ., „

Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii,

dacă legea nu dispune altfel”.

Rezultă, așadar, că, potrivit

acestui text de lege, recursul poate fi declarat în termen de 15 zile de la

data comunicării hotărârii, sancțiunea în caz de depășire a acestuia, ca termen

imperativ, fiind decăderea din dreptul de a se soluționa pe fond recursul.

În cauză, comunicarea hotărârii

s-a făcut la data de 16 octombrie 2009, potrivit mențiunilor făcute pe actul de

procedură aflat la fila 51 din Dosarul nr. 4220/2/2008 al Curții de Apel

București, secția a V-a comercială, încât, față de această dată, termenul de 15

zile, calculat conform art. 101 alin. (1) C. proc. civ., a fost depășit,

împlinindu-se anterior înregistrării cererii de recurs la această instanță.

Cum hotărârea ce face obiectul

recursului de față a fost comunicată la 16 octombrie 2009, iar cererea de

recurs a fost formulată la data de 03 noiembrie 2009 (situație ce rezultă din

rezoluția de înregistrare la registratura instanței care a pronunțat-o, cât și

din data poștei, înscrisă pe plicul de expediere a recursului - fila 61 dosar

recurs, și, respectiv, pe recipisa confirmării de primire - fila 80 dosar

recurs), este evident că recursul a fost declarat peste termenul de 15 zile de

la comunicare.

Așa fiind, cum neexercitarea

recursului în termenul prevăzut de lege atrage sancțiunea prevăzută de art. 103

alin. (1) C. proc. civ., care este decăderea, iar consecința este rămânerea

irevocabilă a hotărârii recurate pe data expirării termenului, aceasta nu mai

poate fi analizată.

Având în vedere

această situație, cât și dispozițiile art. 102 C. proc. civ., potrivit cărora,

neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, afară de

cazul când legea dispune altfel - ceea ce în cauză nu se poate reține, sau când

partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de

voința ei - ceea ce în cauză nu s-a susținut - respectiv, faptul că nu a

intervenit nici un caz de întrerupere a termenului de recurs, conform art. 285 -

286 C. proc. civ., aplicabile și în recurs, potrivit art. 316 C. proc. civ.,

instanța urmează a da eficiență textului de lege sus-evocat și va respinge

recursul, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

reclamanta SC F.C. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 362 din 28

septembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială

, ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi

5 mai 2010.