ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1326/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată,

la data de 8 aprilie 2004, reclamanta A.P.O. Râmnicu Vâlcea a chemat în judecată

pe pârâta SC S.S.M. SRL Râmnicu Vâlcea solicitând ca prin hotărârea ce se va

pronunța în cauză să se dispună refacerea lucrării ce a făcut obiectul

contractului nr. 13637 din 11 septembrie 2003, executată necorespunzător, în

caz contrar, să fie autorizată să o refacă pe cheltuiala pârâtei, să fie

obligată pârâta la plata contravalorii prejudiciului estimat la un milion lei

si a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că, prin contractul menționat, pârâta s-a obligat să

execute lucrarea, constând în înlocuirea a șapte coloane de încălzire, dar nu și-a

îndeplinit corespunzător obligația asumată. Deși, i s-a adus la cunoștință că instalația

nu funcționează, adresându-i rugămintea să remedieze defecțiunile, pârâta a

refuzat, susținând că nu are culpă în ceea ce privește situația ivită.

Judecătoria Râmnicu Vâlcea,

prin sentința nr.

2714 din 31 mai 2004, a

admis excepția de necompetență materială

invocată de părți și a dispus declinarea competenței în favoarea Tribunalului

Vâlcea, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe

rolul Tribunalului

Vâlcea, secția comercială, sub nr. 183/COM/2004, unde s-a administrat proba

cu interogatoriu și expertiză tehnică, mai puțin proba cu martori.

La termenul din data de 26

octombrie 2005, reclamanta a

depus cerere prin care a precizat că renunță la judecata capătului

doi al acțiunii, cu motivarea că s-ar întârzia soluționarea cererii de

remedierea defecțiunii, care este de maximă importanță pentru aceasta.

Prin

sentința nr. 637/ C din 2 noiembrie 2005,

Tribunalul Vâlcea, secția comercială, a respins acțiunea reclamantei.

Pentru a se pronunța în

acest sens, instanța de fond a reținut că, părțile au efectuat recepția

lucrării, așa cum rezultă din procesul verbal din 2 octombrie 2003, în care nu

s-au consemnat obiecțiuni calitative ori cantitative cu privire la lucrarea

efectuată, ceea ce nu justifică susținerea reclamantei.

Mai mult, expertiza tehnică

efectuată în cauză a concluzionat că nefuncționarea instalației s-a datorat

locatarilor care au intervenit ulterior pentru realizarea legăturilor

corpurilor de încălzire la coloanele tur și retur, la înlocuirea robineților de

dublu reglaj la intrarea fluidului în radiator, instabilității reglării

hidraulice între coloane și încărcării incorecte a instalației și aerisiri

necorespunzătoare.

Prin urmare, s-a considerat

că nu sunt îndeplinite condițiile art. 969 C. civ.

Împotriva acestei sentințe a

formulat apel reclamanta iar Curtea de Apel Pitești, prin decizia nr. 27 din 1

martie 2007, a admis apelul, a desființat sentința și a trimis cauza spre

rejudecare.

Această decizie a fost

casată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 723 din 15

februarie 2007 și cauza a fost trimisă spre rejudecare Curții de Apel Pitești.

Curtea de Apel Pitești,

rejudecând cauza, prin decizia nr. 128 din 7 noiembrie 2007, a admis apelul

reclamantei A.P.O. și a schimbat în tot sentința, în sensul că a obligat-o pe

pârâtă să se facă lucrarea ce a făcut obiectul contractului nr. 13637 din 11

septembrie 2003, iar în caz de refuz, a autorizat-o pe reclamantă să o execute,

pe cheltuiala pârâtei.

Instanța de apel a reținut,

în esență, că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin convenție întrucât

lucrarea executată de ea este necorespunzătoare calitativ, așa cum rezultă din

expertizele tehnice efectuate în cauză.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs, în termen, pârâta SC S.S.M. SRL Râmnicu Vâlcea, solicitând

admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei în sensul respingerii

apelului.

În dezvoltarea recursului

său, întemeiat în drept pe indicarea generică a pct. 7, 8 și 9 ale art. 304 C.

proc. civ., fără a face o încadrare în drept a fiecărui motiv, recurenta –

pârâtă invocă, în esență, următoarele motive:

315 C. proc. civ., prin aceea că nu respectă dispozițiile date de instanța de

recurs prin decizia nr. 723/2007 întrucât nu a analizat apelul în raport de

condițiile cerute pentru atragerea răspunderii contractuale (fapta, vinovăția,

prejudiciul patrimonial și legătura de cauzalitate), instanța a motivat decizia

doar pe susținerile reclamantei fără a arăta motivele pentru care sunt

înlăturate susținerile și probele pârâtei și fără a avea în vedere și

susținerile făcute de pârâtă în recurs în sensul că acțiunea este întemeiată pe

răspunderea contractuală și că nefuncționarea instanței are drept cauză culpa

locatarilor.

străine de natura pricinii, este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a

legii, instanța interpretând greșit și actul dedus judecății, contractul nr. 13637/2003.

Instanța nu a verificat

existența faptei, respectiv încălcarea obligațiilor asumate prin contract și a

obligat-o pe pârâtă la refacerea lucrării cu încălcarea art. 969 C. civ., iar

cu privire la îndeplinirea de către pârâtă a obligației asumate prin contract

hotărârea cuprinde și motive contradictorii.

În ceea ce privește

vinovăția, culpa nefuncționării instalației nu aparține pârâtei, așa cum

rezultă din concluziile expertizelor, ci locatarilor care au efectuat legături

defectuoase între coloane și propriile calorifere.

Instanța nu a verificat

îndeplinirea condiției privind prejudiciul patrimonial, în ce constă paguba și

cum a fost cuantificată iar între activitatea pârâtei și nefuncționarea instalației

nu există legătură de cauzalitate, expertiza dovedind că nefuncționarea

instalației este legată cauzal de acțiunile locatarilor.

Examinând recursul pârâtei

prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat.

În privința primului motiv

de recurs, ce poate fi încadrat în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., este de

arătat că acesta este nefondat întrucât instanța de apel, în concordanță cu

prevederile art. 315 C. proc. civ., a respectat îndrumările date de către

instanța de recurs, care a trimis cauza spre rejudecare. Astfel, a soluționat

acțiunea reclamantei având în vedere că este o acțiune în răspundere

contractuală, răspunzând, sintetic, criticilor formulate cu privire la situația

de fapt și motivarea în drept, având în vedere, implicit și susținerile pe care

pârâta le-a făcut în recurs și administrând probele propuse de părți.

Prin motivarea hotărârii

sale instanța de apel a răspuns, direct sau implicit, și susținerilor și

argumentelor pârâtei, examinând îndeplinirea condițiilor răspunderii

contractuale a pârâtei în raport cu obligațiile asumate de aceasta prin

contrat.

Nici cel de al doilea motiv

de recurs, ce cuprinde critici ce pot fi încadrate în pct. 7, 8 și 9 art. C.

proc. civ., nu este fondat. Examinarea deciziei atacate, prin prisma criticilor

aduse nu relevă nici motive străine de natura pricinii, toate argumentele

dezvoltate de instanță având o legătură directă cu acțiunea reclamantei, nici

interpretarea greșită a contractului dintre părți care a făcut obiectul

litigiului și nici încălcarea sau aplicarea greșită a legii de către instanța

de apel, care a soluționat cauza cu respectarea îndrumărilor date de instanța

de recurs cu ocazia casării și cu aplicarea corectă a prevederilor legale

specifice materiei.

Astfel, instanța a analizat,

în ansamblu, îndeplinirea condițiilor răspunderii contractuale a pârâtei iar

obligarea acesteia la refacerea lucrării este urmarea unei executări

necorespunzătoare a contractului de o asemenea natură încât echivalează cu o

neexecutare și corespunde obligației pârâtei de a executa lucrarea în

condițiile contractului, respectiv în condiții corespunzătoare, de natură a

asigura funcționarea instalației în parametrii normali.

Instanța de apel a reținut

corect în ceea ce privește culpa, că aceasta s-ar evidenția în sarcina

locatarilor numai dacă lucrarea ar fi fost executată corect or, din expertizele

efectuate, care se coroborează cu probele testimoniale administrate, rezultă că

lucrarea este necorespunzătoare. Or, competența de specialist a pârâtei în

asemenea lucrări, raportată la obiectivul, nu foarte complex, al lucrării

trebuia să asigure funcționalitatea instalației, funcționarea deficitară a

acesteia constituindu-se într-un prejudiciu pentru reclamantă, prejudiciu aflat

în legătură cauzală cu culpa pârâtei.

Față de cele de mai sus,

Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă

recursul, ca nefondat, iar în temeiul art. 274 C. proc. civ., să oblige pe

recurenta pârâtă să plătească intimatei reclamante cheltuielile de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC S.S.M. SRL Râmnicu Vâlcea împotriva deciziei nr. 128/ A-C din 07

noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta pârâtă să

plătească intimatei, reclamante suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 aprilie 2008.