ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1326/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată, la data de 8 aprilie 2004, reclamanta A.P.O. Râmnicu Vâlcea a chemat în judecată pe pârâta SC S.S.M. SRL Râmnicu Vâlcea solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună refacerea lucrării ce a făcut obiectul contractului nr. 13637 din 11 septembrie 2003, executată necorespunzător, în caz contrar, să fie autorizată să o refacă pe cheltuiala pârâtei, să fie obligată pârâta la plata contravalorii prejudiciului estimat la un milion lei si a cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin contractul menționat, pârâta s-a obligat să execute lucrarea, constând în înlocuirea a șapte coloane de încălzire, dar nu și-a îndeplinit corespunzător obligația asumată.

Deși, i s-a adus la cunoștință că instalația nu funcționează, adresându-i rugămintea să remedieze defecțiunile, pârâta a refuzat, susținând că nu are culpă în ceea ce privește situația ivită. Judecătoria Râmnicu Vâlcea, prin sentința nr. 2714 din 31 mai 2004, a admis excepția de necompetență materială invocată de părți și a dispus declinarea competenței în favoarea Tribunalului Vâlcea, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția comercială, sub nr. 183/COM/2004, unde s-a administrat proba cu interogatoriu și expertiză tehnică, mai puțin proba cu martori. La termenul din data de 26 octombrie 2005, reclamanta a depus cerere prin care a precizat că renunță la judecata capătului doi al acțiunii, cu motivarea că s-ar întârzia soluționarea cererii de remedierea defecțiunii, care este de maximă importanță pentru aceasta.

Prin sentința nr. 637/ C din 2 noiembrie 2005, Tribunalul Vâlcea, secția comercială, a respins acțiunea reclamantei. Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că, părțile au efectuat recepția lucrării, așa cum rezultă din procesul verbal din 2 octombrie 2003, în care nu s-au consemnat obiecțiuni calitative ori cantitative cu privire la lucrarea efectuată, ceea ce nu justifică susținerea reclamantei. Mai mult, expertiza tehnică efectuată în cauză a concluzionat că nefuncționarea instalației s-a datorat locatarilor care au intervenit ulterior pentru realizarea legăturilor corpurilor de încălzire la coloanele tur și retur, la înlocuirea robineților de dublu reglaj la intrarea fluidului în radiator, instabilității reglării hidraulice între coloane și încărcării incorecte a instalației și aerisiri necorespunzătoare.

Prin urmare, s-a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 969 C. civ. Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta iar Curtea de Apel Pitești, prin decizia nr. 27 din 1 martie 2007, a admis apelul, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare. Această decizie a fost casată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 723 din 15 februarie 2007 și cauza a fost trimisă spre rejudecare Curții de Apel Pitești. Curtea de Apel Pitești, rejudecând cauza, prin decizia nr. 128 din 7 noiembrie 2007, a admis apelul reclamantei A.P.O. și a schimbat în tot sentința, în sensul că a obligat-o pe pârâtă să se facă lucrarea ce a făcut obiectul contractului nr. 13637 din 11 septembrie 2003, iar în caz de refuz, a autorizat-o pe reclamantă să o execute, pe cheltuiala pârâtei.

Instanța de apel a reținut, în esență, că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin convenție întrucât lucrarea executată de ea este necorespunzătoare calitativ, așa cum rezultă din expertizele tehnice efectuate în cauză. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, pârâta SC S.S.M. SRL Râmnicu Vâlcea, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei în sensul respingerii apelului. În dezvoltarea recursului său, întemeiat în drept pe indicarea generică a pct. 7, 8 și 9 ale art. 304 C. proc. civ., fără a face o încadrare în drept a fiecărui motiv, recurenta – pârâtă invocă, în esență, următoarele motive: 1. Decizia atacată încalcă art. 315 C. proc.

civ., prin aceea că nu respectă dispozițiile date de instanța de recurs prin decizia nr. 723/2007 întrucât nu a analizat apelul în raport de condițiile cerute pentru atragerea răspunderii contractuale (fapta, vinovăția, prejudiciul patrimonial și legătura de cauzalitate), instanța a motivat decizia doar pe susținerile reclamantei fără a arăta motivele pentru care sunt înlăturate susținerile și probele pârâtei și fără a avea în vedere și susținerile făcute de pârâtă în recurs în sensul că acțiunea este întemeiată pe răspunderea contractuală și că nefuncționarea instanței are drept cauză culpa locatarilor. 2. Decizia cuprinde motive străine de natura pricinii, este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, instanța interpretând greșit și actul dedus judecății, contractul nr. 13637/2003.

Instanța nu a verificat existența faptei, respectiv încălcarea obligațiilor asumate prin contract și a obligat-o pe pârâtă la refacerea lucrării cu încălcarea art. 969 C. civ., iar cu privire la îndeplinirea de către pârâtă a obligației asumate prin contract hotărârea cuprinde și motive contradictorii. În ceea ce privește vinovăția, culpa nefuncționării instalației nu aparține pârâtei, așa cum rezultă din concluziile expertizelor, ci locatarilor care au efectuat legături defectuoase între coloane și propriile calorifere. Instanța nu a verificat îndeplinirea condiției privind prejudiciul patrimonial, în ce constă paguba și cum a fost cuantificată iar între activitatea pârâtei și nefuncționarea instalației nu există legătură de cauzalitate, expertiza dovedind că nefuncționarea instalației este legată cauzal de acțiunile locatarilor.

Examinând recursul pârâtei prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat. În privința primului motiv de recurs, ce poate fi încadrat în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., este de arătat că acesta este nefondat întrucât instanța de apel, în concordanță cu prevederile art. 315 C. proc. civ., a respectat îndrumările date de către instanța de recurs, care a trimis cauza spre rejudecare. Astfel, a soluționat acțiunea reclamantei având în vedere că este o acțiune în răspundere contractuală, răspunzând, sintetic, criticilor formulate cu privire la situația de fapt și motivarea în drept, având în vedere, implicit și susținerile pe care pârâta le-a făcut în recurs și administrând probele propuse de părți.

Prin motivarea hotărârii sale instanța de apel a răspuns, direct sau implicit, și susținerilor și argumentelor pârâtei, examinând îndeplinirea condițiilor răspunderii contractuale a pârâtei în raport cu obligațiile asumate de aceasta prin contrat. Nici cel de al doilea motiv de recurs, ce cuprinde critici ce pot fi încadrate în pct. 7, 8 și 9 art. C. proc. civ., nu este fondat. Examinarea deciziei atacate, prin prisma criticilor aduse nu relevă nici motive străine de natura pricinii, toate argumentele dezvoltate de instanță având o legătură directă cu acțiunea reclamantei, nici interpretarea greșită a contractului dintre părți care a făcut obiectul litigiului și nici încălcarea sau aplicarea greșită a legii de către instanța de apel, care a soluționat cauza cu respectarea îndrumărilor date de instanța de recurs cu ocazia casării și cu aplicarea corectă a prevederilor legale specifice materiei.

Astfel, instanța a analizat, în ansamblu, îndeplinirea condițiilor răspunderii contractuale a pârâtei iar obligarea acesteia la refacerea lucrării este urmarea unei executări necorespunzătoare a contractului de o asemenea natură încât echivalează cu o neexecutare și corespunde obligației pârâtei de a executa lucrarea în condițiile contractului, respectiv în condiții corespunzătoare, de natură a asigura funcționarea instalației în parametrii normali. Instanța de apel a reținut corect în ceea ce privește culpa, că aceasta s-ar evidenția în sarcina locatarilor numai dacă lucrarea ar fi fost executată corect or, din expertizele efectuate, care se coroborează cu probele testimoniale administrate, rezultă că lucrarea este necorespunzătoare.

Or, competența de specialist a pârâtei în asemenea lucrări, raportată la obiectivul, nu foarte complex, al lucrării trebuia să asigure funcționalitatea instalației, funcționarea deficitară a acesteia constituindu-se într-un prejudiciu pentru reclamantă, prejudiciu aflat în legătură cauzală cu culpa pârâtei. Față de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul, ca nefondat, iar în temeiul art. 274 C. proc. civ., să oblige pe recurenta pârâtă să plătească intimatei reclamante cheltuielile de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC S.S.M. SRL Râmnicu Vâlcea împotriva deciziei nr. 128/ A-C din 07 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta pârâtă să plătească intimatei, reclamante suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2008.