ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1131/2006

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 21 octombrie 2003, reclamanta M.C.S. Râmnicu Vâlcea a chemat în judecată pe pârâta SC P.A. SRL Rm. Vâlcea, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să respecte obligațiile asumate prin contractul de antrepriză din 17 septembrie 2002 și refacerea lucrărilor de hidroizolație la sediul administrativ și la stația de pompe din incinta unității reclamante și să fie de asemenea obligată pârâta la refacerea și suportarea cheltuielilor ocazionate de efectuarea zugrăvelii și pardoselii refăcute ca urmare a decopertării și izolației defectuoase executată de aceasta, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin contractul de antrepriză din 17 septembrie 2002, pârâta s-a angajat să refacă hidroizolația la sediul său administrativ precum și la stația de pompe din incinta unității, obligație care nu a fost îndeplinită corespunzător astfel că urmare a folosirii unor materiale improprii și a modului defectuos de lucru, apa de ploaie s-a infiltrat prin tavan, toate birourile reclamantei fiind inundate, s-a umflat parchetul și a căzut tencuiala, cauzându-se prejudicii. Reclamanta a mai arătat că deși pârâtei i-a fost adusă la cunoștință avarierea și cu toate că i-au fost achitate noi sume de bani pentru refacerea lucrărilor, obligația nu a fost îndeplinită nici până la promovarea acțiunii.

Judecătoria Râmnicu Vâlcea prin sentința civilă nr. 5541 din 7 noiembrie 2003 a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea reținând că aceasta este instanța competentă potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. Tribunalul Vâlcea, secția comercială, prin sentința nr. 832/ C din 20 iulie 2004 a admis acțiunea formulată de reclamanta M.C.S. în contradictoriu cu pârâta SC P.A. SRL Vâlcea. A obligat pârâta să refacă lucrările de hidroizolație la sediul administrativ și la stația pompe situate în incinta societății reclamante. A obligat pârâta la plata sumei de 4.176.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.

A dispus disjungerea cererii reconvenționale formulată de SC P.A. SRL Vâlcea și a fixat termen pentru soluționarea acestei cereri la data de 8 septembrie 2004. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că între părți s-a încheiat la data de 17 septembrie 2002 contractul având ca obiect refacerea hidroizolației de către pârâtă la sediul administrativ al reclamantei în termen de 14 zile de la semnarea contractului, valoarea estimativă a lucrărilor fiind de 257.920.000 lei. Reclamanta a achitat pârâtei suma de 130.000.000 lei urmând ca diferența să fie achitată după recepția lucrării. În urma unei adrese emisă la data de 15 ianuarie 2003 prin care reclamanta a adus la cunoștința pârâtei faptul că lucrarea de hidroizolație, acoperișul de la sediul central prezintă deficiențe grave, între părți s-a încheiat la data de 7 iulie 2003 un înscris denumit „minută” prin care pârâta s-a obligat să remedieze degradările produse.

Această obligație însă ea nu și-a îndeplinit-o. Instanța a administrat proba cu expertiză tehnică în baza căreia a concluzionat că datorită realizării defectuoase a hidroizolației s-au produs inundații și infiltrații masive în urma ploilor, care au degradat pardoselile din parchet și zugrăveală din toate încăperile etajului II și două încăperi ale etajului I, degradarea producându-se și la parterul sediului administrativ al reclamantei și la stația de pompe din incinta unității. Instanța a mai reținut că s-a formulat cerere reconvențională și că soluționarea acesteia împreună cu cererea principală ar conduce la o tergiversare a soluționării acesteia astfel că potrivit art. 165 C. proc. civ. se impune disjungerea acesteia.

Împotriva sentinței a declarat apel în termen legal pârâta SC P.A. SRL Vâlcea. Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 256/ A-C din 3 noiembrie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC P.A. SRL prin C.A.S.D. împotriva sentinței nr. 832/ C din 20 iulie 2004, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția comercială, în dosarul nr. 3024/COM/2004.

Pentru a pronunța această decizie Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ a reținut că: Pârâta în mod eronat a susținut că la data de 26 aprilie 2004 a depus concluzii scrise intitulate „Note de ședință” în care a invocat nulitatea actelor de procedură efectuate până la termenul din 6 aprilie 2004 și a celor efectuate pentru termenul din 13 aprilie 2004, iar această excepție nu a fost discutată de către instanță deoarece din conținutul încheierii de ședință din data de 26 aprilie 2004 reiese că excepția nulității actelor de procedură arătate a fost pusă în discuția ambelor părți reprezentate la acest termen, iar instanța a acordat un nou termen pentru ca pârâta să depună obiecțiuni la raportul de expertiză.

În ceea ce privește necitarea legală a pârâtei s-a constatat că aceasta nu a fost citată la termenele de judecată din datele de 16 februarie 2004, 2 martie 2004, 15 martie 2004. Dintre acestea, la termenele de judecată din 16 februarie 2004 și 15 martie 2004 cauza a fost amânată fără ca instanța să dispună efectuarea vreunui act de procedură, însă la termenul din data de 2 martie 2004 s-a discutat și instanța a încuviințat completarea obiectivelor raportului de expertiză dispus în cauză la un termen anterior, 6 ianuarie 2006 când procedura de citare cu pârâta a fost legal îndeplinită. Prin încheierea de ședință din data de 26 aprilie 2004, s-a acordat termen pentru ca pârâta să formuleze eventualele obiecțiuni la raportul de expertiză.

În cauză, pârâta a și formulat astfel de obiecțiuni la data de 4 mai 2004, iar instanța a încuviințat ca expertul cauzei să răspundă la acestea prin completarea raportului de expertiză. În acest fel vătămarea produsă pârâtei prin necitarea ei la termenul de judecată din data de 2 mai 2004 a fost înlăturată și nu operează sancțiunea nulității hotărârii judecătorești atacate prevăzute de dispozițiile art. 107 C. civ. La celelalte termene de judecată, pârâta a fost legal citată la adresa pe care ea a precizat-o în cererea intitulată „Note de ședință” depuse la data de 26 aprilie 2004. Au fost respectate dispozițiile art. 88 pct. 4 C. proc. civ., privind mențiunile pe care să le conțină citația referitoare la numele, domiciliul și calitatea celui citat, astfel că nu operează sancțiunea nulității prevăzută de alin. (2) al acestui articol așa cum a susținut pârâta.

În ceea ce privește expertiza tehnică s-a constatat că expertul a citat-o pe pârâtă la efectuarea acesteia la adresa pe care chiar ea și-a precizat-o prin cererea de la dosar. Însă în lipsa pârâtei de la această adresă, scrisoarea recomandată a fost înapoiată fără confirmare de primire, cu mențiunea că a expirat termenul de păstrare a ei de către oficiul poștal. Dacă pârâta și-a schimbat adresa sediului în timpul judecății cauzei, acest lucru trebuia adus la cunoștința primei instanțe, conform art. 98 C. proc. civ. sub sancțiunea prevăzută de acest text de lege a neluării în seamă a unei alte adrese a sediului decât cea cunoscută instanței. Motivul de apel invocat de pârâtă privind nelegala citare a sa la efectuarea raportului de expertiză tehnică nu este întemeiat deoarece, necitarea pârâtei la efectuarea expertizei conform art. 208 C. proc.

civ. atrage sancțiunea nulității relative, iar pârâta nu a invocat-o conform art. 108 alin. (3) C. proc. civ. până la prima zi de înfățișare ce a urmat după această neregularitate, în speță până la termenul de judecată din data de 6 aprilie 2004 când pârâta a fost legal citată. Neinvocarea neregularității procedurale ce atrage sancțiunea nulității relative în termenul legal determină sancțiunea decăderii părții de a o mai invoca ulterior. În cauză, invocarea neregularității abia la data de 26 aprilie 2004 este tardivă. Totodată sunt aplicabile și dispozițiile art. 108 alin. ultim C. proc. civ., conform căruia nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuită prin propriul său fapt, respectiv prin precizarea unei alte adrese de sediu decât cea la care putea fi găsită, pârâta a determinat ca scrisoarea recomandată prin care era invitată să participe la efectuarea expertizei tehnice să nu poarte confirmarea de primire.

Instanța a pus în discuția părților excepția nulității actelor de procedură la termenul de judecată din data de 26 aprilie 2004 și a încuviințat obiecțiunile formulate de pârâtă la raportul de expertiză în sensul că expertul să răspundă la ele. Pârâta în apel nu a criticat expertiza tehnică ci a formulat numai critici ce vizează neregularități procedurale de citare a sa la soluționarea cauzei sau la efectuarea expertizei, iar solicitarea acesteia de a se efectua o contraexpertiză în apel nu este întemeiată pentru cele arătate mai sus. Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs în termen legal, motivat și timbrat pârâta SC P.A. SRL Vâlcea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând în esență că: 1. Instanța de apel și-a întemeiat motivarea pe dispozițiile art. 295 alin. (1) C. proc.

civ. fără a analiza motivarea susținută de înscrisurile existente la dosarul cauzei. Nu a ținut cont că până la data de 6 aprilie 2004, pârâta SC P.A. SRL nu a fost citată conform normelor procedurale și din acest motiv la termenul din 26 aprilie 2004 când și-a angajat apărător a formulat întâmpinare (neacceptată de instanța de judecată și depusă la judecătorul de serviciu cu note de ședință) a invocat nulitatea actelor de procedură în temeiul art. 105 alin. (2) C. proc. civ. efectuate până la termenul din 6 aprilie 2004 și cele efectuate pentru termenul din 13 aprilie 2004, actele fiind îndeplinite cu neobservarea formelor legale și aducând pârâtei o gravă vătămare în derularea întregului proces comercial pe rolul instanțelor de judecată, fiind împiedicată sistematic să uzeze de mijloacele de apărare recunoscute de legislația comercială și civilă în vigoare.

2. În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că la termenul din data de 2 decembrie 2003 s-a încuviințat completarea obiectivelor raportului de expertiză dispus în cauză la termenul din 6 ianuarie 2003, când s-a considerat procedura legal îndeplinită prin afișarea citației pe ușa locuinței destinatarului. Nu s-a luat în discuție excepția privind nulitatea raportului de expertiză, deoarece pârâta nu a fost legal citată și nu a fost prezentă la termenul de propunere și admitere a probelor solicitate, respectiv datele de 2 decembrie 2003 și 6 ianuarie 2003 când intimata reclamantă a solicitat efectuarea expertizei tehnice în discuție.

3. Instanța de judecată în mod greșit a consemnat în motivarea deciziei apelate că ar fi acordat o favoare prin faptul că a admis la termenul din 26 aprilie 2004 să formuleze obiecțiuni la raportul unei expertize la care nu a fost prezentă și nu și-a putut formula propriile obiective sau să fi putut discuta în fața instanței de judecată obiectivele propuse de intimata reclamantă în contradictoriu cu aceasta. 4. În mod eronat instanța de apel a reținut în motivare faptul că prima zi de înfățișare la care recurenta putea invoca conform art. 108 alin. (3) C. proc. civ. nulitatea raportului de expertiză conform art. 208 C. proc. civ. ca fiind data de 6 aprilie 2004 când pârâta a fost legal citată.

S-a reținut în mod greșit tardivitatea invocării neregularității procedurii de citare a recurentei abia la termenul din 26 aprilie 2004, deoarece într-adevăr numai la acest termen recurenta se afla în situația procedurală de a fi la prima zi de înfățișare. Recurenta apelantă pârâtă nu și-a schimbat adresa sediului în timpul judecății, aceasta fiind înmatriculată de la înființarea acesteia la adresa menționată ca sediu în preambulul motivelor de recurs și apel și dovedită cu certificatul de înmatriculare existent la dosarul fondului și apelului. În consecință, în temeiul art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc. civ., pârâta SC P.A. SRL Vâlcea a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru repunerea părților în situația anterioară viciilor procedurale.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: În ceea ce privește necitarea legală a pârâtei, s-a constatat că aceasta nu a fost citată la termenele de judecată din datele de 16 februarie 2004, 2 martie 2004, 15 martie 2004. La termenele de judecată din 16 februarie 2004 și 15 martie 2004 cauza a fost amânată fără ca instanța să dispună efectuarea vreunui act de procedură, însă la termenul din data de 2 martie 2004 s-a discutat și instanța a încuviințat completarea obiectivelor raportului de expertiză dispus în cauză la un termen anterior, 6 ianuarie 2004 când procedura cu pârâta a fost legal îndeplinită. Prin încheierea de ședință din data de 26 aprilie 2004 s-a acordat termen ca pârâta să formuleze eventuale obiecțiuni la raportul de expertiză.

În cauză pârâta a formulat obiecțiuni la data de 4 mai 2004, iar instanța a încuviințat ca expertul cauzei să răspundă la ele prin completarea raportului de expertiză. Pârâta nu a suferit astfel nici un fel de vătămare prin necitarea ei la termenul de judecată din data de 2 martie 2004 și nu operează sancțiunea nulității hotărârii judecătorești atacate prevăzute de art. 107 C. civ. Pârâta a fost legal citată la celelalte termene de judecată la adresa pe care chiar ea a precizat-o prin cererea intitulată „Note de ședință” depuse la data de 26 aprilie 2004. Au fost respectate dispozițiile art. 88 pct. 4 C. proc. civ., privind mențiunile pe care trebuie să le conțină citația și nu operează sancțiunea nulității prevăzute de alin. (2) din acest articol.

Expertul a citat-o pe pârâtă pentru efectuarea expertizei tehnice la adresa pe care chiar aceasta a precizat-o prin cererea de la dosar. Dacă pârâta și-a schimbat adresa sediului în timpul judecății cauzei, acest lucru trebuia adus la cunoștința instanței conform art. 98 C. proc. civ. sub sancțiunea prevăzută la acest text de lege a neluării în seamă a altei adrese a sediului decât cea cunoscută instanței. Necitarea pârâtei la efectuarea expertizei conform art. 208 C. proc. civ. atrage sancțiunea nulității relative, iar pârâta nu a invocat-o conform art. 108 alin. (3) C. proc. civ., până la prima zi de înfățișare, în speță până la termenul de judecată din data de 6 aprilie 2004 când pârâta a fost legal citată.

Prin precizarea unei alte adrese de sediu decât cea la care putea fi găsită, pârâta a determinat ca scrisoarea recomandată prin care era invitată să participe la efectuarea expertizei tehnice să nu poarte confirmarea de primire. Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei rezultă că atât instanța de fond, cât și instanța de apel au interpretat în mod corect actul juridic dedus judecății și probatoriile administrate în cauză. În consecință, Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul și va menține ca legală decizia atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC P.A. SRL Vâlcea, împotriva deciziei nr. 256/ AC din 3 noiembrie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 21 martie 2006.