ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 765/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 243 din 23 martie 1999 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, s-a respins excepția de tardivitate invocată de pârâta SC S.C. SA Brașov, s-a admis acțiunea reclamantei SC C.A. SA Brașov și pârâta a fost obligată să execute pe cheltuială proprie hidroizolația blocului de locuințe nr. 1 A str. D.C. Brașov, iar, în caz de refuz, reclamanta a fost autorizată să execute hidroizolația pe cheltuiala pârâtei, pârâta a fost obligată la 4.388.540 lei cheltuieli de judecată. Instanța de fond a reținut calitatea necorespunzătoare a lucrărilor executate de constructor, având în vedere raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză și procesul-verbal de recepție, în raport și cu dispozițiile Legii nr. 10/1995 și a O.G.

nr. 2/1994. Curtea de Apel Brașov, prin decizia nr. 378 din 23 septembrie 1999, a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins acțiunea reclamantei și a obligat-o la 3.857.540 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, s-a stabilit că, prin contractul încheiat potrivit clauzelor speciale, beneficiarul și-a asumat răspunderea în cazul revendicării calității proiectelor de construcții, așa încât constructorul, care a respectat proiectul, nu are nici o culpă în ceea ce privește remedierile ce se impun la hidroizolații. S-a motivat că acțiunea reclamantei nu este tardivă, întrucât termenele se calculează, potrivit Decretului nr. 167/1958, de la data recepției finale, iar aceasta nu a avut loc.

Prin decizia nr. 2797 din 30 mai 2000 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, s-a admis recursul declarat de reclamantă împotriva hotărârii instanței de apel, ce a fost casată și cauza a fost trimisă, spre rejudecarea apelului, aceleiași instanțe. Instanța a reținut că hotărârea instanței de apel nu este motivată în fapt și în drept, conform art. 261 pct. 5 C. proc. civ. Pe de altă parte, instanța nu a înlăturat motivat o serie de probe esențiale cauzei, cum ar fi minuta din 13 mai 1995 încheiată de părți, prin care intimata-pârâtă, constatând, prin propria comisie, existența infiltrațiilor, s-a obligat să execute remedierile, obligație care nu a fost respectată.

Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 332 din 6 iunie 2001, a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului, ce a fost schimbată în tot, în sensul că s-a respins acțiunea reclamantei și aceasta a fost obligată la 3.857.540 lei cheltuieli de judecată. Instanța a reținut că pârâta a executat lucrările conform proiectului, așa cum rezultă din procesul-verbal de recepție preliminară, iar soluția de izolare cu detaliu necorespunzător a fost comandată de beneficiar constructorului, care avea obligația să execute aceste lucrări, împrejurări ce rezultă din raportul de expertiză tehnică ale cărei concluzii au fost însușite de instanță.

Că mențiunile făcute în minuta încheiată la 30 mai 1995 nu pot constitui un temei de apreciere a culpei pârâtei. Referitor la excepția de tardivitate a formulării acțiunii, s-a reținut că aceasta nu poate fi primită, deoarece, în speță, nu ne aflăm în situația unor obligații de execuție succesivă, ultimele intervenții au fost efectuate în luna septembrie 1995, dată în raport cu care acțiunea înregistrată la 9 ianuarie 1997 nu este prescrisă. Împotriva acestei decizii, reclamanta, SC C.A. SA cu sediul în Brașov, a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut că este nelegală și netemeinică.

A arătat recurenta că instanța de apel a încălcat principiul consensualismului dintre părți, prevăzut de art. 969 și 970 C. civ., în sensul că nu a ținut seama de minutele încheiate la 30 mai și 1 septembrie 1995 și, respectiv, procesul-verbal de recepție preliminară și punere în funcțiune din 15 decembrie 1993, încheiat fără obiecțiuni și prin care pârâta s-a angajat la remedierea hidroizolației necondiționat, recunoscând existența infiltrațiilor. Că a reclamat un drept de creanță ce rezultă din minutele încheiate între părți fără nici o legătură cu răspunderea pentru vicii a pârâtei. Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului, întrucât calitatea necorespunzătoare a lucrărilor executate nu-i poate fi imputată, deoarece a realizat întocmai detaliile prevăzute în proiectul nr. 20187/84.

Soluția de izolare cu detaliul necorespunzător a fost comandată de beneficiar constructorului, iar intimata a fost obligată să-l realizeze și nu are nici o culpă pentru apariția infiltrațiilor și realizarea lucrărilor de refacere a hidroizolațiilor. Recursul nu este fondat. Prin contractul ferm nr. 341 A din 21 mai 1990, pentru execuție în acord global prin preluarea în antrepriză a lucrărilor de construcții-montaj pentru obiectivul de investiții, pârâta, în calitate de antreprenor general, s-a obligat să execute pentru reclamantă, în calitate de beneficiar, în acord global, prin preluarea în antrepriză lucrările de construcții-montaj pentru obiectivul de investiții „Locuințe de serviciu pentru Întreprinderea nr. 2”, în conformitate cu prevederile proiectului de execuție, detaliilor și devizelor de execuție aprobate și ale standardelor și prescripțiilor tehnice în vigoare.

Prin procesul-verbal de recepție preliminară, încheiat, la 15 decembrie 1993, de reprezentanții ambelor părți, s-a constatat executarea integrală a lucrărilor de construcții și instalații cuprinse în devizul general conform proiectului, iar remedierile necesare să fie efectuate conform anexei 1 ce face parte integrantă din contract. La anexa 3, intitulată „Clauze speciale – completare” – art. 16 – s-a stipulat că eventualele prejudicii care se produc datorită neverificării de către beneficiar a calității proiectelor de construcții se suportă de acesta. La art. 18 s-a prevăzut că, dacă nu se efectuează recepția finală (ca în litigiul de față), beneficiarul se obligă să urmărească efectuarea de către constructor a remedierilor, iar acesta din urmă să le execute în baza proiectelor de execuție și cu materialele prevăzute în proiecte.

Pentru clarificarea situației de fapt și stabilirea raporturilor dintre părți, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice ale cărei concluzii au fost în mod corect însușite de instanță. Expertul tehnic Z.C. a stabilit calitatea necorespunzătoare a lucrărilor executate de constructor, care s-a datorat nerespectării de către proiectant a normativului C.112-86 pct. 3.21.1, care a permis infiltrarea apelor din precipitații. Soluția de izolare cu detaliu necorespunzător a fost comandată a fi realizată de beneficiar constructorului potrivit clauzelor contractuale și pârâta a fost obligată să realizeze aceste lucrări de refacere a hidroizolației. Pe de altă parte, o altă cauză a infiltrațiilor o constituie instalarea stâlpului de către T.V.S.H.

cu încălcarea normelor de întreținere a hidroizolațiilor din C.112-86 pct. 6.1.1, așa cum rezultă din adresa nr. 1059 din 28 martie 1995, prin care reclamanta a notificat această societate să se prezinte pentru constatarea acestor nereguli. Susținerea recurentei că, prin încheierea minutelor din 30 mai și, respectiv, 1 septembrie 1995 și, respectiv, a procesului-verbal de recepție preliminară și punere în funcțiune din 15 decembrie 1993, intimata a recunoscut existența infiltrațiilor și s-a angajat să le remedieze, nu înseamnă că aceasta a recunoscut și culpa sa în executarea necorespunzătoare a lucrărilor executate. Prin cele două acte încheiate între părți, s-a constatat executarea de către intimată a lucrărilor de reparații de hidroizolații, fără, însă, a se menționa cauza care a determinat efectuarea lor.

Aceste probe trebuiesc coroborate cu constatările raportului de expertiză tehnică în care s-a menționat drept cauză a executării necorespunzătoare a lucrărilor pe de o parte nerespectarea de către proiectant a normativului și stasului, iar pe de altă parte, instalarea stâlpului de către T.V.S.H., cu încălcarea normelor de întreținere a hidroizolațiilor din C.112-86 pct. 6.1.1. Față de cele de mai sus, în mod corect, instanța a reținut că intimata nu are nici o culpă în executarea necorespunzătoare a acestor lucrări și a respectat prevederile contractuale în condițiile art. 969 și 970 C. civ. Așa fiind, răspunderea intimatei-pârâte a fost examinată din punct de vedere contractual și nu al unei răspunderi pentru vicii, așa cum recurenta a susținut.

Pentru toate aceste considerente, urmează ca, potrivit dispoziției art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, SC C.A. SA Brașov, împotriva deciziei nr. 332 din 6 iunie 2001 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 25 februarie 2004.