ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 765/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 243 din 23

martie 1999 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, s-a respins excepția de tardivitate invocată de pârâta SC S.C.

SA Brașov, s-a admis acțiunea reclamantei SC C.A. SA Brașov și pârâta a fost

obligată să execute pe cheltuială proprie hidroizolația blocului de locuințe nr.

1 A str. D.C. Brașov, iar, în caz de refuz, reclamanta a fost autorizată să

execute hidroizolația pe cheltuiala pârâtei, pârâta a fost obligată la

4.388.540 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a reținut calitatea

necorespunzătoare a lucrărilor executate de constructor, având în vedere

raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză și procesul-verbal de recepție,

în raport și cu dispozițiile Legii nr. 10/1995 și a O.G. nr. 2/1994.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia nr.

378 din 23 septembrie 1999, a admis apelul declarat de pârâtă împotriva

sentinței tribunalului, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins

acțiunea reclamantei și a obligat-o la 3.857.540 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, s-a stabilit

că, prin contractul încheiat potrivit clauzelor speciale, beneficiarul și-a

asumat răspunderea în cazul revendicării calității proiectelor de construcții,

așa încât constructorul, care a respectat proiectul, nu are nici o culpă în

ceea ce privește remedierile ce se impun la hidroizolații.

S-a motivat că acțiunea reclamantei

nu este tardivă, întrucât termenele se calculează, potrivit Decretului nr. 167/1958,

de la data recepției finale, iar aceasta nu a avut loc.

Prin decizia nr. 2797 din 30 mai

2000 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, s-a admis recursul

declarat de reclamantă împotriva hotărârii instanței de apel, ce a fost casată

și cauza a fost trimisă, spre rejudecarea apelului, aceleiași instanțe.

Instanța a reținut că hotărârea

instanței de apel nu este motivată în fapt și în drept, conform art. 261 pct. 5

C. proc. civ.

Pe de altă parte, instanța nu a

înlăturat motivat o serie de probe esențiale cauzei, cum ar fi minuta din 13

mai 1995 încheiată de părți, prin care intimata-pârâtă, constatând, prin

propria comisie, existența infiltrațiilor, s-a obligat să execute remedierile,

obligație care nu a fost respectată.

Curtea de Apel Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 332 din 6 iunie

2001, a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului, ce a

fost schimbată în tot, în sensul că s-a respins acțiunea reclamantei și aceasta

a fost obligată la 3.857.540 lei cheltuieli de judecată.

Instanța a reținut că pârâta a

executat lucrările conform proiectului, așa cum rezultă din procesul-verbal de

recepție preliminară, iar soluția de izolare cu detaliu necorespunzător a fost

comandată de beneficiar constructorului, care avea obligația să execute aceste

lucrări, împrejurări ce rezultă din raportul de expertiză tehnică ale cărei

concluzii au fost însușite de instanță. Că mențiunile făcute în minuta

încheiată la 30 mai 1995 nu pot constitui un temei de apreciere a culpei

pârâtei.

Referitor la excepția de tardivitate

a formulării acțiunii, s-a reținut că aceasta nu poate fi primită, deoarece, în

speță, nu ne aflăm în situația unor obligații de execuție succesivă, ultimele

intervenții au fost efectuate în luna septembrie 1995, dată în raport cu care

acțiunea înregistrată la 9 ianuarie 1997 nu este prescrisă.

Împotriva acestei decizii,

reclamanta, SC C.A. SA cu sediul în Brașov, a declarat recurs în temeiul art. 304

pct. 9 C. proc. civ. și a susținut că este nelegală și netemeinică.

A arătat recurenta că instanța de

apel a încălcat principiul consensualismului dintre părți, prevăzut de art. 969

și 970 C. civ., în sensul că nu a ținut seama de minutele încheiate la 30 mai

și 1 septembrie 1995 și, respectiv, procesul-verbal de recepție preliminară și

punere în funcțiune din 15 decembrie 1993, încheiat fără obiecțiuni și prin

care pârâta s-a angajat la remedierea hidroizolației necondiționat, recunoscând

existența infiltrațiilor. Că a reclamat un drept de creanță ce rezultă din

minutele încheiate între părți fără nici o legătură cu răspunderea pentru vicii

a pârâtei.

Prin întâmpinare, intimata a

solicitat respingerea recursului, întrucât calitatea necorespunzătoare a

lucrărilor executate nu-i poate fi imputată, deoarece a realizat întocmai

detaliile prevăzute în proiectul nr. 20187/84.

Soluția de izolare cu detaliul

necorespunzător a fost comandată de beneficiar constructorului, iar intimata a

fost obligată să-l realizeze și nu are nici o culpă pentru apariția

infiltrațiilor și realizarea lucrărilor de refacere a hidroizolațiilor.

Recursul nu este fondat.

Prin contractul ferm nr. 341 A din 21

mai 1990, pentru execuție în acord global prin preluarea în antrepriză a

lucrărilor de construcții-montaj pentru obiectivul de investiții, pârâta, în

calitate de antreprenor general, s-a obligat să execute pentru reclamantă, în

calitate de beneficiar, în acord global, prin preluarea în antrepriză lucrările

de construcții-montaj pentru obiectivul de investiții „Locuințe de serviciu

pentru Întreprinderea nr. 2”, în conformitate cu prevederile proiectului de

execuție, detaliilor și devizelor de execuție aprobate și ale standardelor și

prescripțiilor tehnice în vigoare.

Prin procesul-verbal de recepție

preliminară, încheiat, la 15 decembrie 1993, de reprezentanții ambelor părți,

s-a constatat executarea integrală a lucrărilor de construcții și instalații

cuprinse în devizul general conform proiectului, iar remedierile necesare să

fie efectuate conform anexei 1 ce face parte integrantă din contract.

La anexa 3, intitulată „Clauze

speciale – completare” – art. 16 – s-a stipulat că eventualele prejudicii care

se produc datorită neverificării de către beneficiar a calității proiectelor de

construcții se suportă de acesta.

La art. 18 s-a prevăzut că, dacă nu

se efectuează recepția finală (ca în litigiul de față), beneficiarul se obligă

să urmărească efectuarea de către constructor a remedierilor, iar acesta din

urmă să le execute în baza proiectelor de execuție și cu materialele prevăzute

în proiecte.

Pentru clarificarea situației de

fapt și stabilirea raporturilor dintre părți, în cauză s-a dispus efectuarea

unei expertize tehnice ale cărei concluzii au fost în mod corect însușite de

instanță.

Expertul tehnic Z.C. a stabilit

calitatea necorespunzătoare a lucrărilor executate de constructor, care s-a

datorat nerespectării de către proiectant a normativului C.112-86 pct. 3.21.1,

care a permis infiltrarea apelor din precipitații.

Soluția de izolare cu detaliu

necorespunzător a fost comandată a fi realizată de beneficiar constructorului

potrivit clauzelor contractuale și pârâta a fost obligată să realizeze aceste

lucrări de refacere a hidroizolației.

Pe de altă parte, o altă cauză a

infiltrațiilor o constituie instalarea stâlpului de către T.V.S.H. cu

încălcarea normelor de întreținere a hidroizolațiilor din C.112-86 pct. 6.1.1,

așa cum rezultă din adresa nr. 1059 din 28 martie 1995, prin care reclamanta a

notificat această societate să se prezinte pentru constatarea acestor nereguli.

Susținerea recurentei că, prin

încheierea minutelor din 30 mai și, respectiv, 1 septembrie 1995 și, respectiv,

a procesului-verbal de recepție preliminară și punere în funcțiune din 15

decembrie 1993, intimata a recunoscut existența infiltrațiilor și s-a angajat

să le remedieze, nu înseamnă că aceasta a recunoscut și culpa sa în executarea

necorespunzătoare a lucrărilor executate.

Prin cele două acte încheiate între

părți, s-a constatat executarea de către intimată a lucrărilor de reparații de

hidroizolații, fără, însă, a se menționa cauza care a determinat efectuarea

lor.

Aceste probe trebuiesc coroborate cu

constatările raportului de expertiză tehnică în care s-a menționat drept cauză

a executării necorespunzătoare a lucrărilor pe de o parte nerespectarea de

către proiectant a normativului și stasului, iar pe de altă parte, instalarea

stâlpului de către T.V.S.H., cu încălcarea normelor de întreținere a

hidroizolațiilor din C.112-86 pct. 6.1.1.

Față de cele de mai sus, în mod

corect, instanța a reținut că intimata nu are nici o culpă în executarea

necorespunzătoare a acestor lucrări și a respectat prevederile contractuale în

condițiile art. 969 și 970 C. civ.

Așa fiind, răspunderea

intimatei-pârâte a fost examinată din punct de vedere contractual și nu al unei

răspunderi pentru vicii, așa cum recurenta a susținut.

Pentru toate aceste considerente,

urmează ca, potrivit dispoziției art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se

respingă, ca nefondat, recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, SC C.A.

SA Brașov, împotriva deciziei nr. 332 din 6 iunie 2001 a Curții de Apel Brașov,

secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 25 februarie 2004.