ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 552/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 3 septembrie 2004, reclamanta A.P. apartamente nr. 4 Brașov a chemat în judecată pe pârâta R.A. C.A.B., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia de a reface și repara lucrările necorespunzătoare la sistemul de canalizare, cu plata de daune cominatorii de 500.000 lei pe zi de întârziere și cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 282 din 27 martie 2006, Tribunalul Brașov a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâtă să refacă și să repare, în sensul aducerii în stare de funcționare a sistemului de canalizare la Blocul 7 situat în Brașov, prin intervenția corespunzătoare la tronsonul C.R.F.

– C.R.F. indicat în raportul de expertiză tehnică depus la dosar, în caz contrar lucrarea urmând a se face de reclamantă pe cheltuiala pârâtei, cu 512,1 Ron cheltuieli de judecată, respingând capătul de cerere privind daunele-cominatorii. Curtea de Apel Brașov, prin decizia civilă nr. 103 din 21 septembrie 2006, a respins apelurile reclamantei și a pârâtei, ca nefondate. Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, pârâta R.A. – C.A.B. a declarat recurs, solicitând, în esență, respingerea acțiunii reclamantei, întrucât nici expertul nu a ținut seamă de obiectele sale, iar rețeaua de canalizare în litigiu nu se află în administrarea și întreținerea sa, nefiind constructorul imobilului. Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea probatoriilor administrate în cauză, precum și a lucrărilor raportului de expertiză tehnică întocmit, se constată că susținerile pe care pârâta le reiterează prin recursul de față nu pot conduce la modificarea sau casarea hotărârii atacate, întrucât nu sunt îndeplinite niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. În speță, având în vedere dispozițiile art. 70 lit. c) din H.G. nr. 1591/2002 și ale Regulamentului C.A. R.A.B., care stabilesc obligația operatorului de a lua măsurile necesare pentru remedierea operativă a defecțiunilor din instalațiile sale, se constată că instanța de apel a făcut o corectă aplicațiune și a art. 47 alin. (3) din H.G. nr. 1591/2002.

Astfel că, reținând că „racordul de la cămin la rețea, inclusiv căminul de racord cu componentele sale” aparține „rețelei publice de canalizare, indiferent de modul de finanțare a realizării acesteia”, situație în care exploatarea, întreținerea și repararea sunt în sarcina operatorului de servicii. Cu alte cuvinte, având în vedere și constatările cuprinse în raportul de expertiză nu pot fi primite susținerile pârâtei care afirmă că rețeaua respectivă nu ar fi în administrarea sa, împrejurare în care corect instanțele au dispus angajarea răspunderii operatorului (pârâta) la refacerea și repararea respectivului sistem de canalizare, în vederea funcționării sale utile. Având în vedere cele de mai sus, recursul pârâtei se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

În acest caz, potrivit art. 274 C. proc. civ,. recurenta pârâtă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 107 Ron.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta R.A. C.A.B. împotriva deciziei nr. 103/ Ap din 21 septembrie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția comercială. Obligă pe recurentă la plata sumei de 107 Ron cheltuieli de judecată în favoarea intimatei A.P. nr. 4 Brașov. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2007.