ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2375/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 8072 din 30

septembrie 2003, Judecătoria Brașov a admis acțiunea formulată de reclamantul

D.N., în contradictoriu cu pârâta Asociația de proprietari B. Brașov și a fost

obligată pârâta la recalcularea sumelor de bani datorate de reclamant cu titlu

de contribuție la cheltuielile comune de întreținere pentru perioada octombrie

2001–ianuarie 2002, prin diminuarea debitelor aferente acestei perioade,

conform raportului de expertiză efectuat de expertul tehnic P.V.

Pretenția reclamantului privind

obligarea pârâtei la plata sumei de câte 100.000 lei pentru fiecare zi de

întârziere a fost respinsă, iar pârâta a fost obligată să plătească

reclamantului suma de 3.263.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că pârâta, încălcând dispozițiile H.G. nr.

1275/2000, privitoare la modul de repartizare a cheltuielilor pentru consumul

de apă și pentru canalizare, greșit pentru reclamant a făcut calculul

consumului de apă în raport cu facturile emise de către RA C.A. și RA T. și nu

în sistem paușal.

Pe baza acestui calcul, s-a stabilit

obligația reclamantului de plată a sumei de 12.740.349 lei, cu mult peste

consumul efectiv stabilit de expert.

Se mai reține, că cererea privitoare

la daunele cominatorii nu este întemeiată, în raport cu art. 580

3

alin. (1) C. proc. civ.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia

civilă nr. 6 din 8 ianuarie 2004, a respins apelul declarat de pârâtă împotriva

acestei hotărâri, reținând, în esență, că la instanța de fond nu a fost

încălcat dreptul de apărare al pârâtei și că pentru stabilirea cuantumului

sumelor datorate de reclamant sunt aplicabile dispozițiile art. 71 alin. (2)

din H.G. nr. 1275/2000, care prevăd că se determină consumul în sistem paușal.

Reține instanța, că în lipsa unei

hotărâri a adunării generale care să stabilească modul de citire, repartizare,

defalcare, a consumurilor și modul de încasare și efectuare a plăților, nu sunt

aplicabile dispozițiile art. 75 din H.G. nr. 1275/2001, iar cererea pârâtei

apelante pentru obligarea intimatului la plata cheltuielilor de întreținere

restante este formulată direct în apel, cu încălcarea dispozițiilor art. 294 C.

proc. civ.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâta, care făcând ample referiri la unele contradicții din

hotărârea atacată, între consemnările de la pg. 5 și cele de la pg. 6, susține

că, deoarece la data de 2 noiembrie 2000 a fost adoptată hotărârea adunării

generale, reclamantul datorează suma stabilită de pârâtă, că expertul nu a

putut demonstra ilegalitatea contorizărilor și că reclamantul putea doar să

atace hotărârea Adunării generale a Asociației de proprietari B. Brașov.

Înalta Curte a invocat din oficiu

excepția inadmisibilității recursului, raportat la obiectul acțiunii și la

dispozițiile art. 282

1

C. proc. civ.

Art. 282

1

C. proc. civ.,

anterior modificării prin art. 1 pct. 4 din Legea nr. 195/2004, avea următorul

conținut „Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă

instanță în cererile introduse pe cale principială privind pensii de

întreținere, obligații de plată a unei sume de bani sau de predare a unui bun

mobil în valoare de până la 200 milioane lei inclusiv, acțiunile posesorii,

cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea

măsurilor asiguratorii, precum și în alte cazuri prevăzute de lege”.

Potrivit textului citat, hotărârile date în cererile privind obligația

de plată a unei sume de bani în valoare de până la 200 milioane lei inclusiv nu

erau supuse apelului, iar sintagma „cereri privind obligația de plată a unei

sume de bani” se referă la toate acțiunile privitoare la obligația de plată a

unei sume de bani, indiferent de modul de formulare a acțiunii și de partea

obligată la plată.

Or, în prezenta cauză, reclamantul,

nemulțumit de stabilirea cuantumului sumei care face obiectul obligației sale

de plată a cheltuielilor de întreținere, prin acțiunea formulată pe cale

principială a urmărit ca instanța să stabilească modul de calcul a sumei

datorate și să determine întinderea obligației sale de plată.

De aceea, acțiunea privind obligația

reclamantului de plată a sumei de bani datorată de acesta pârâtei cu titlu de

contribuție la cheltuielile comune de întreținere, obligație stabilită de

pârâtă pentru suma de 12.740.349 lei, iar de expert la suma de 1.368.929 lei,

se încadrează în cererile prevăzute de art. 282

1

C. proc. civ., iar

hotărârea pronunțată de instanța de fond era supusă numai recursului.

Greșeala curții de apel de a

califica drept apel calea de atac folosită de pârâtă, nu îi deschide acesteia

calea unui nou recurs, deoarece căile de atac sunt stabilite de lege și nu de

judecător, iar prin exercitarea de către curtea de apel a controlului judiciar

asupra hotărârii pronunțate de judecătorie, dreptul pârâtei la exercițiul

singurei căi de atac prevăzută de lege s-a stins, neputând fi declarat un nou

recurs doar pentru faptul calificării greșite a căii de atac folosite inițial.

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat de pârâtă va fi respins, fără a fi analizate criticile care

privesc fondul litigiului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de pârâta Asociația de Proprietari B. împotriva deciziei

civile nr. 6/Ap din 8 ianuarie 2004 a Curții de Apel Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2005.