ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4786/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: P.C.H., a chemat în judecată pe pârâta SC O.I.T. SRL cu sediul în Brașov și a solicitat că se constate existența contractului pentru realizarea rețelei de apă din localitate, neexecutarea parțială a contractului de către pârâtă, refuzul sistematic de a proceda la recepția lucrărilor, încasarea costului lucrării și să oblige la finalizarea acestora ori la recepția lucrării. La termenul din 17 aprilie 2002, reclamanta își precizează acțiunea, față de actul de cesiune al pârâtei prin care întreg capitalul social al acesteia și toate operațiunile financiare, comerciale și juridice sunt cesionate și SC O.I.T. SRL își schimbă denumirea în SC C.I.T.

SRL. Tribunalul Brașov, prin sentința civilă nr. 3208/ C din 16 octombrie 2002, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și a respins acțiunea. Curtea de Apel Brașov, prin decizia nr. 212/ R din 7 martie 2003 a admis recursul reclamantei, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare tribunalului, considerând că obiectul acțiunii își avea izvorul într-un contract încheiat de reclamantă și succesoarea în drepturi și obligații a pârâtei.

În rejudecare, Tribunalul Brașov, prin sentința civilă nr. 175/ S din 14 ianuarie 2004, a admis acțiunea precizată, a constatat existența raportului contractual între părți a neîndeplinirii parțiale a obligațiilor pârâtei, a refuzului acesteia de a încheia acte de recepție a lucrării, a obligat pe pârâți să restituie reclamantei sumele de 238.250.247 lei contravaloarea a 10 bucăți hidranți de incendiu subterani, 4.838.400 lei contravaloarea a 75,6 ml. conductă și 8.000.000 lei contravaloarea căminului executat de reclamantă. A obligat pe pârâtă să monteze bandă avertizoare, să remedieze 6 cămine de vane, să predea mufele de branșament și să recepționeze lucrarea precum și la plata sumei de 72.381.500 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a reținut, în esență, că părțile au încheiat un contract de executare a rețelelor de apă în comuna Hărman, pârâta încasând prețul lucrării, dar executând-o în parte necorespunzător, pentru lucrările stabilite de raportul de expertiză și refuzând recepția. Curtea de Apel Brașov, prin decizia nr. 160/ Ap din 22 iunie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă, considerând că prin expertiza tehnică și minuta din 23 iunie 1992 sunt dovedite lucrările neexecutate, iar recepția trebuia să respecte prevederile art. 6 din H.G. nr. 273/1994 chiar dacă o parte din lucrări au fost ocupate de către beneficiar. Lucrările de branșare ilegală nu au făcut obiectul acțiunii, iar instanța de fond a obligat pe pârâtă numai în limita contractului și minutei menționate.

Curtea a apreciat că acțiunea este în realizarea dreptului, iar prevederile art. 720 1 C. proc. civ., nu erau aplicabile la data introducerii acțiunii. Împotriva deciziei astfel pronunțate, pârâta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 10 C. proc. civ. Recurenta susține că deși în expertiză sunt determinate lucrările neexecutate instanțele au obligat-o și la montarea benzilor avertizoare și remedierea celor 6 cămine deși acele lucrări nu făceau parte din categoria lucrărilor neexecutate. În privința recepției lucrării, recurenta susține că dispozițiile H.G. nr. 273/1994 obligă pe beneficiar să convoace efectuarea recepției, așa încât culpa gravă revine reclamantei care a convocat tardiv părțile, la mai bine de 2 ani, pentru recepția lucrării; iar restituirea garanției de către beneficiar reprezintă o recunoaștere a bunei execuții a lucrării.

Pe de altă parte instanța nu a avut în vedere nici încercarea recurentei de a încheia o tranzacție cu reclamanta. Prin cererea din 26 aprilie 2005, lichidatorul judiciar al recurentei, SC L.C. SRL Brașov, a solicitat suspendarea judecății pricinii în temeiul dispozițiilor art. 42 din Legea nr. 64/1995, creditorul având posibilitatea să se înscrie la masa credală a pârâtei recurente. Cererea a fost respinsă. Legea nr. 64/1995 instituie procedura de executare concursuală, în situația existenței uneia sau mai multor creanțe certe și lichide, condiția exigibilității fiind dependentă de atitudinea debitorului care prin acțiunile sale tinde sau nu către determinarea prezumției de insolvență. Dispozițiile art. 42 din lege prevăd suspendarea oricărei acțiuni judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.

Însă, acțiunea prin care un creditor tinde să-și constituie un titlu pentru creanța sa incertă, nu este o acțiune în realizarea creanței. Prohibiția impusă de lege este, în aceste condiții, determinată chiar de scopul pentru care aceasta a fost elaborată: crearea unei proceduri de executare silită egalitară și concursuală. Iar creditorii, pentru a putea formula cereri trebuie să aibă una sau mai multe creanțe certe, lichide și exigibile (art. 36). Recursul este nefondat. Prin contractul de execuție din 16 ianuarie 1998, recurenta s-a obligat să execute o lucrare conform proiectului de execuție, subînțelese fiind și obligațiile impuse de actele normative aplicabile în domeniul obiectului contractului de care proiectul a ținut cont.

Astfel în proiectul de execuție sunt stabilite detalii privind lucrările pentru care și montarea de benzi avertizoare și turnarea căminelor pentru vane din beton monobloc, tencuite, echipate cu hame și capace, pe care expertiza tehnică le-a identificat, iar instanțele de fond, în mod judicios le-a analizat. Nu se poate susține, pertinent, nici atitudinea pasivă a reclamantei care nu a convocat efectuarea recepției. Termenul de finalizare a lucrărilor era 4 luni de la semnarea contractului, dată de la care, în condițiile în care acestea erau executate se putea convoca efectuarea recepției. Însă din situația părților și corespondența părților, începând cu adresa din 21 septembrie 2000, rezultă neîndeplinirea, în totalitate, a obligațiilor constructorului, așa încât acesta nu poate transfera culpa în convocarea recepției, beneficiarului cât timp lucrarea era neterminată.

Restituirea garanției de bună execuție nu este o dovadă a efectuării lucrărilor având în vedere corespondența părților, neefectuarea recepției lucrării și celelalte probe administrate. Încercările părților de a soluționa litigiul printr-o tranzacție sunt dependente de voința acestora, instanțele având numai rolul de a consfinți învoiala lor. Critica adresată hotărârilor pronunțate nefiind temeinică nici sub acest aspect. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr. 160/ Ap din 22 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC C.I.T. SRL Brașov, împotriva deciziei nr. 160/ Ap din 22 iunie 2004 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2005.