ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4786/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

P.C.H., a chemat în judecată pe

pârâta SC O.I.T. SRL cu sediul în Brașov și a solicitat că se constate

existența contractului pentru realizarea rețelei de apă din localitate,

neexecutarea parțială a contractului de către pârâtă, refuzul sistematic de a

proceda la recepția lucrărilor, încasarea costului lucrării și să oblige la

finalizarea acestora ori la recepția lucrării.

La termenul din 17 aprilie 2002,

reclamanta își precizează acțiunea, față de actul de cesiune al pârâtei prin

care întreg capitalul social al acesteia și toate operațiunile financiare,

comerciale și juridice sunt cesionate și SC O.I.T. SRL își schimbă denumirea în

SC C.I.T. SRL.

Tribunalul Brașov, prin sentința

civilă nr. 3208/ C din 16 octombrie 2002, a admis excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantei și a lipsei calității procesuale pasive a

pârâtei și a respins acțiunea.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia nr.

212/ R din 7 martie 2003 a admis recursul reclamantei, a casat sentința atacată

și a trimis cauza spre rejudecare tribunalului, considerând că obiectul

acțiunii își avea izvorul într-un contract încheiat de reclamantă și

succesoarea în drepturi și obligații a pârâtei.

În rejudecare, Tribunalul Brașov,

prin sentința civilă nr. 175/ S din 14 ianuarie 2004, a admis acțiunea

precizată, a constatat existența raportului contractual între părți a

neîndeplinirii parțiale a obligațiilor pârâtei, a refuzului acesteia de a

încheia acte de recepție a lucrării, a obligat pe pârâți să restituie

reclamantei sumele de 238.250.247 lei contravaloarea a 10 bucăți hidranți de

incendiu subterani, 4.838.400 lei contravaloarea a 75,6 ml. conductă și

8.000.000 lei contravaloarea căminului executat de reclamantă. A obligat pe

pârâtă să monteze bandă avertizoare, să remedieze 6 cămine de vane, să predea

mufele de branșament și să recepționeze lucrarea precum și la plata sumei de

72.381.500 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a reținut, în

esență, că părțile au încheiat un contract de executare a rețelelor de apă în

comuna Hărman, pârâta încasând prețul lucrării, dar executând-o în parte

necorespunzător, pentru lucrările stabilite de raportul de expertiză și

refuzând recepția.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia nr.

160/ Ap din 22 iunie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă,

considerând că prin expertiza tehnică și minuta din 23 iunie 1992 sunt dovedite

lucrările neexecutate, iar recepția trebuia să respecte prevederile art. 6 din

H.G. nr. 273/1994 chiar dacă o parte din lucrări au fost ocupate de către

beneficiar. Lucrările de branșare ilegală nu au făcut obiectul acțiunii, iar

instanța de fond a obligat pe pârâtă numai în limita contractului și minutei

menționate.

Curtea a apreciat că acțiunea este

în realizarea dreptului, iar prevederile art. 720

1

C. proc. civ., nu

erau aplicabile la data introducerii acțiunii.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, pârâta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8

și 10 C. proc. civ.

Recurenta susține că deși în

expertiză sunt determinate lucrările neexecutate instanțele au obligat-o și la

montarea benzilor avertizoare și remedierea celor 6 cămine deși acele lucrări

nu făceau parte din categoria lucrărilor neexecutate.

În privința recepției lucrării,

recurenta susține că dispozițiile H.G. nr. 273/1994 obligă pe beneficiar să

convoace efectuarea recepției, așa încât culpa gravă revine reclamantei care a

convocat tardiv părțile, la mai bine de 2 ani, pentru recepția lucrării; iar

restituirea garanției de către beneficiar reprezintă o recunoaștere a bunei

execuții a lucrării.

Pe de altă parte instanța nu a avut

în vedere nici încercarea recurentei de a încheia o tranzacție cu reclamanta.

Prin cererea din 26 aprilie 2005,

lichidatorul judiciar al recurentei, SC L.C. SRL Brașov, a solicitat

suspendarea judecății pricinii în temeiul dispozițiilor art. 42 din Legea nr.

64/1995, creditorul având posibilitatea să se înscrie la masa credală a pârâtei

recurente.

Cererea a fost respinsă.

Legea nr. 64/1995 instituie

procedura de executare concursuală, în situația existenței uneia sau mai multor

creanțe certe și lichide, condiția exigibilității fiind dependentă de

atitudinea debitorului care prin acțiunile sale tinde sau nu către determinarea

prezumției de insolvență. Dispozițiile art. 42 din lege prevăd suspendarea

oricărei acțiuni judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor

asupra debitorului sau bunurilor sale.

Însă, acțiunea prin care un creditor

tinde să-și constituie un titlu pentru creanța sa incertă, nu este o acțiune în

realizarea creanței.

Prohibiția impusă de lege este, în

aceste condiții, determinată chiar de scopul pentru care aceasta a fost

elaborată: crearea unei proceduri de executare silită egalitară și concursuală.

Iar creditorii, pentru a putea formula cereri trebuie să aibă una sau mai multe

creanțe certe, lichide și exigibile (art. 36).

Recursul este nefondat.

Prin contractul de execuție din 16

ianuarie 1998, recurenta s-a obligat să execute o lucrare conform proiectului

de execuție, subînțelese fiind și obligațiile impuse de actele normative

aplicabile în domeniul obiectului contractului de care proiectul a ținut cont.

Astfel în proiectul de execuție sunt

stabilite detalii privind lucrările pentru care și montarea de benzi

avertizoare și turnarea căminelor pentru vane din beton monobloc, tencuite,

echipate cu hame și capace, pe care expertiza tehnică le-a identificat, iar

instanțele de fond, în mod judicios le-a analizat.

Nu se poate susține, pertinent, nici

atitudinea pasivă a reclamantei care nu a convocat efectuarea recepției.

Termenul de finalizare a lucrărilor era 4 luni de la semnarea contractului,

dată de la care, în condițiile în care acestea erau executate se putea convoca

efectuarea recepției. Însă din situația părților și corespondența părților,

începând cu adresa din 21 septembrie 2000, rezultă neîndeplinirea, în

totalitate, a obligațiilor constructorului, așa încât acesta nu poate transfera

culpa în convocarea recepției, beneficiarului cât timp lucrarea era

neterminată.

Restituirea garanției de bună

execuție nu este o dovadă a efectuării lucrărilor având în vedere corespondența

părților, neefectuarea recepției lucrării și celelalte probe administrate.

Încercările părților de a soluționa

litigiul printr-o tranzacție sunt dependente de voința acestora, instanțele

având numai rolul de a consfinți învoiala lor. Critica adresată hotărârilor

pronunțate nefiind temeinică nici sub acest aspect.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art.

312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat

recursul declarat împotriva deciziei nr. 160/ Ap din 22 iunie 2004, pronunțată

de Curtea de Apel Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC C.I.T. SRL Brașov, împotriva deciziei nr. 160/ Ap din 22

iunie 2004 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 18 octombrie 2005.