ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 903/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 4 aprilie 2000, reclamanta SC T.B. SA Brașov a chemat în judecată pe pârâta A.N., comuna Vad, pentru ca, prin hotărârea ce se pronunța, să fie obligată la plata sumei de 58.085.359 lei cu titlu de contravaloarea lucrări antrepriză, plus penalități de întârziere, de 0,12 % pe zi întârziere, de la data scadenței și până la achitarea integrală a datoriei. Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1307 C din 2 noiembrie 2000, a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 58.085.359 lei cu titlu de contravaloare lucrări, plus suma de 4.160.122 lei cheltuieli de judecată.

A respins pretențiile privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că: Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei hotărâri, a fost anulat, ca insuficient timbrat, de Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 167 Ap din 19 aprilie 2001. Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat și timbrat pârâta A.N. Vad, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că este nemulțumită de decizia Tribunalului Brașov, întrucât instanța nu a luat în considerare prevederile H.G. nr. 51/1996 și că lucrările nefiind executate de reclamantă, nu s-a întocmit procesul-verbal de recepție și că a fost nevoită să lucreze cu alt constructor pentru terminarea și recepția lucrărilor.

În consecință, fără a motiva în drept, solicită o analiză și competentă soluționare a litigiului. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei, rezultă că instanța de apel, în mod corect, a anulat, ca insuficient timbrat, apelul declarat de pârâta A.N., care, cu toate că, la termenul din 9 martie 2001, a luat la cunoștință și i s-a pus în vedere de către instanță să depună diferența de 2.050.000 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și 28.500 lei timbru judiciar, nu și-a îndeplinit această obligație. Prin recursul pe care l-a declarat împotriva acestei hotărâri, recurenta-pârâtă a reluat criticile din apel fără a formula vreo critică cu privire la soluția adoptată de instanța de anulare a apelului ca insuficient timbrat.

Față de o astfel de formulare, Curtea se va rezuma a reține, ca legală și temeinică, atât soluția primei instanțe, cât și cea a instanței de apel. Pentru cele ce preced, Curtea, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtă ca nefondat. Curtea,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.N. Vad împotriva deciziei nr. 167 Ap din 19 aprilie 2001 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 9 martie 2004.