ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 903/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 4 aprilie 2000,

reclamanta SC T.B. SA Brașov a chemat în judecată pe pârâta A.N., comuna Vad,

pentru ca, prin hotărârea ce se pronunța, să fie obligată la plata sumei de

58.085.359 lei cu titlu de contravaloarea lucrări antrepriză, plus penalități

de întârziere, de 0,12 % pe zi întârziere, de la data scadenței și până la

achitarea integrală a datoriei.

Tribunalul Brașov, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1307 C din 2 noiembrie

2000, a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâtă la plata

sumei de 58.085.359 lei cu titlu de contravaloare lucrări, plus suma de

4.160.122 lei cheltuieli de judecată. A respins pretențiile privind obligarea

pârâtei la plata penalităților de întârziere.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de fond a reținut că:

Apelul declarat de pârâtă împotriva

acestei hotărâri, a fost anulat, ca insuficient timbrat, de Curtea de Apel

Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr.

167 Ap din 19 aprilie 2001.

Împotriva acestei ultime hotărâri a

declarat recurs, în termen legal, motivat și timbrat pârâta A.N. Vad,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că este

nemulțumită de decizia Tribunalului Brașov, întrucât instanța nu a luat în

considerare prevederile H.G. nr. 51/1996 și că lucrările nefiind executate de

reclamantă, nu s-a întocmit procesul-verbal de recepție și că a fost nevoită să

lucreze cu alt constructor pentru terminarea și recepția lucrărilor.

În consecință, fără a motiva în

drept, solicită o analiză și competentă soluționare a litigiului.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Din examinarea actelor de la dosar

prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei,

rezultă că instanța de apel, în mod corect, a anulat, ca insuficient timbrat,

apelul declarat de pârâta A.N., care, cu toate că, la termenul din 9 martie

2001, a luat la cunoștință și i s-a pus în vedere de către instanță să depună

diferența de 2.050.000 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și 28.500 lei

timbru judiciar, nu și-a îndeplinit această obligație.

Prin recursul pe care l-a declarat

împotriva acestei hotărâri, recurenta-pârâtă a reluat criticile din apel fără a

formula vreo critică cu privire la soluția adoptată de instanța de anulare a

apelului ca insuficient timbrat.

Față de o astfel de formulare,

Curtea se va rezuma a reține, ca legală și temeinică, atât soluția primei

instanțe, cât și cea a instanței de apel.

Pentru cele ce preced, Curtea, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtă ca

nefondat.

Curtea,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta A.N. Vad împotriva deciziei nr. 167 Ap din 19 aprilie 2001 a

Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 9 martie 2004.