ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2956/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția comercială, la data de 6 decembrie 1999 și precizată ulterior, la data de 14 februarie 2000, reclamanta SC G.C. SA a chemat în judecată pe pârâtele SC D.C. SRL și SC D. SRL, solicitând obligarea acestora, în solidar, la plata următoarelor sume: 950.772.558 lei, reprezentând rest de plată la lucrări executate și neachitate, echivalentul sumei de 53.068,35 dolari S.U.A. conform cursului oficial din data de 29 noiembrie 1999 și 1.563.674.732 lei reprezentând penalități de întârziere calculate conform clauzelor contractuale, echivalentul sumei de 87.277 dolari S.U.A., conform cursului oficial de la aceeași dată.

Prin sentința civilă nr. 793 din 5 februarie 2001, pronunțată în dosarul nr. 8520/1999, Tribunalul București, secția comercială, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta SC D.C. SRL și, pe fondul cauzei, a admis acțiunea reclamantei, obligând pe pârâta SC D. SRL la plata următoarelor sume: 950.772.558 lei contravaloare lucrări executate și 1.563.654.732 lei penalități de întârziere, precum și la plata sumei de 49.849.272 lei cheltuieli de judecată. În pronunțarea acestei hotărâri, instanța a reținut că temeiul răspunderii pentru pretențiile în litigiu este contractul de subantrepriză încheiat între reclamanta SC G.C. SA, ca subanteprenor, și pârâta SC D. SRL Borșa, în calitate de antreprenor general, astfel că această pârâtă are obligația plății prețului și răspunde de întârzierea în plată, iar faptul că beneficiarul lucrării, SC D.C.

SRL București a semnat contractul, nu-i conferă calitate procesuală pasivă. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta și pârâta SC D. SRL Brașov. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 1318 din 19 octombrie 2001 a admis apelul reclamantei, a anulat sentința instanței de fond și a admis acțiunea, în sensul obligării ambelor pârâte, în solidar, la plata sumei de 950.772.558 lei, contravaloarea lucrărilor executate, la plata sumei de 1.563.654.732 lei, penalități de întârziere în plată, cu 49.849.272 lei cheltuieli de judecată. Intimatele pârâte au fost obligate, față de recurenta reclamantă, și la plata sumei de 24.926.136 lei, cheltuieli de judecată în apel.

Instanța a anulat, ca insuficient timbrat, apelul pârâtei SC D. SRL Brașov. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că pârâta, SC D.C. SRL București este parte în raportul contractual de subantrepriză, alături de pârâta SC D. SRL Brașov, întrucât a semnat contractul nr. 289/1996, fiind de acord cu clauzele contractului. Mai mult, a semnat și situațiile de lucrări și a efectuat plățile, și a recunoscut că mai are de achitat 53.068,35 dolari S.U.A.. Ca urmare, răspunde, în solidar, cu antreprenorul general, de plata prețului, precum și de întârzierea în plată, conform penalităților contractuale. Împotriva deciziei menționate, pârâta SC D.C. SRL a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., susținând că, netemeinic și nelegal, a fost obligată la plată, în lipsa unui raport obligațional cu reclamanta, astfel că nu are calitate procesuală pasivă. Lucrările în litigiu s-au contractat de SC D.C. SRL, ca beneficiar, cu pârâta D., ca antreprenor general, raporturile de subantrepriză sunt distincte, iar semnarea contractului de subantrepriză, are semnificația acordului pentru angajarea subantreprenorului și, nicidecum nu s-au legat raporturi contractuale cu acesta. Plățile făcute subantreprenorului s-au efectuat în numele antreprenorului general, iar nu în temeiul unei obligații directe. Recursul este întemeiat. Pretențiile reclamantei subantreprenor pentru plata prețului lucrărilor executate, se întemeiază pe contractul de subantrepriză nr. 289 din 4 iunie 1996, încheiat cu antreprenorul general SC D. SRL Brașov.

Pârâta SC D.C. SRL București este beneficiarul lucrărilor, raporturile sale contractuale fiind încheiate cu antreprenorul general. Clauzele contractului de subantrepriză, obligațiile privind termenele de executare, plata, clauza penală privind întârzierea plății, privesc numai părțile contractante, SC G.C. SA și SC D. SRL. Este adevărat că pe lângă semnătura celor două părți contractante, contractul de subantrepriză este semnat și de SC D.C. SRL, dar cu mențiunea de beneficiar, pentru că, în această calitate, era interesat de persoana subantreprenorului. Această semnătură pe contract nu constituie, nicidecum însușirea și preluarea obligațiilor din contractul de subantrepriză de către beneficiar.

Faptul că beneficiarul a achitat direct prețul lucrărilor către subantreprenor, a fost făcut în limitele și pentru stingerea obligațiilor antreprenorului general, pentru eficientizarea plăților, mai ales că beneficiarul, prin dirigintele de șantier, verifica stadiul lucrărilor și calitatea acestora. Nu se poate reține eliminarea antreprenorului general, mai ales că, potrivit probelor din dosar, acesta a semnat parte din situațiile de lucrări, alături de subantreprenor, (filele 23, 28 și 39 dosar fond). Ca urmare, hotărârea instanței de apel de angajare a răspunderii solidare a beneficiarului cu antreprenorul general este criticabilă, instanța ignorând faptul că, clauzele din contractul de subantrepriză, nu sunt aplicabile beneficiarului, prețul și clauza penală privind plata de penalități, operând numai între părțile contractante.

Atât timp cât raporturile contractuale nu au fost modificate, angajarea răspunderii contractuale a fost stabilită întemeiat de instanța de fond, față de antreprenorul general SC D. SRL. Față de cele de mai sus, recursul urmează să fie admis, decizia atacată să fie modificată în parte, în sensul respingerii apelului G.C. SA București împotriva sentinței nr. 793 din 5 februarie 2001 a Tribunalului București, secția comercială, urmând să fie menținute celelalte prevederi ale deciziei, adică anularea, ca insuficient timbrat, a apelului pârâtei SC D. SRL Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de pârâta SC D.C. SRL București, împotriva deciziei nr. 1318 din 19 octombrie 2001 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care o modifică în parte, în sensul că respinge apelul reclamantei SC G.C. SA București împotriva sentinței nr. 793 din 5 februarie 2001 a Tribunalului București, secția comercială. Menține celelalte dispoziții ale deciziei privind anularea, ca insuficient timbrat, a apelului pârâtei SC D. SRL Brașov. IREVOCABILĂ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2003.