ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1136/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 22 august 2000, reclamanta SC D.C. SRL București a chemat în judecată pe pârâta SC A.T. SRL București, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 90.000.000 lei, reprezentând contravaloare lucrări de montaj executate în baza contractului de antrepriză nr. 140 din 12 iulie 2000, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 479 din 14 noiembrie 2000, Tribunalul Giurgiu a admis acțiunea reclamantei, așa cum a fost precizată ulterior, și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 5.900 dolari S.U.A., plus dobânda legală de la data introducerii acțiunii (22 august 2000) până la achitarea integrală a sumei.

Curtea de Apel București, secția comercială, prin decizia civilă nr. 477 din 30 martie 2001, a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte sentința civilă de mai sus, în sensul că a obligat pe pârâtă la plata sumei de 2.795 de dolari S.U.A., reprezentând contravaloare lucrări neachitate, și la 4.524.500 lei cheltuieli de judecată, menținând restul dispozițiilor. În contra acestei soluții, pârâta a declarat recurs, solicitând, în esență, respingerea acțiunii reclamantei, întrucât aceasta nu a respectat termenul de predare a lucrărilor, nu a emis factura pe care trebuia să i-o plătească în 10 zile, iar potrivit contractului nu mai putea fi obligată la plată, dacă, înaintea terminării lucrărilor, executorul l-a denunțat unilateral.

Recursul pârâtei este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare. Din examinarea lucrărilor dosarului, în raport cu susținerile pe care pârâta le face prin recursul de față, se constată că acestea nu pot conduce la casarea hotărârii atacate, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile art. 304 C. proc. civ. În speță, raporturile comerciale dintre părțile în litigiu, s-au derulat în termenul contractului de antrepriză lucrări nr. 140 din 12 iulie 2000, în Zona Liberă Giurgiu. Așa cum rezultă din lucrările raportului de expertiză întocmit în cauză (dosar nr. 1904/2000) lucrările contractate au fost executate în proporție de 73%, ceea ce reprezintă o valoare de 4.745 de dolari S.U.A. din valoarea totală contractată, din care pârâta a achitat un avans necontestat de 1.950 de dolari S.U.A., situație în care corect a fost obligată la plata diferenței de 2.795 de dolari S.U.A.

Este de reținut că susținerile pârâtei-recurente, privind exonerarea sa totală de plată, nu pot fi primite, întrucât, în speță, nu s-a făcut dovada denunțării unilaterale a contractului din cauze ce nu sunt imputate beneficiarului, ci s-au executat din lucrările contractate o parte, pe care pârâta nu le contestă și pentru care datorează contravaloarea lor. Nerelevant este și faptul că reclamanta nu a executat toate lucrările și nu a emis factura, întrucât, pentru lucrările ce i-au fost executate pârâtei, aceasta datorează prețul lor, cum corect a reținut și prin hotărârea atacată. În consecință, recursul pârâtei se privește ca nefondat și va fi respins ca atare. Având în vedere această soluție, potrivit art. 274 C. proc.

civ., recurenta va fi obligată la cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC A.T. SRL București, împotriva deciziei nr. 477 din 30 martie 2001 a Curții de Apel București, secția comercială, ca nefondat. Obligă recurenta la 4.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimata, SC D.C. SRL București. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 25 februarie 2003.