ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1843/2003

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea sa, ce a format obiectul dosarului nr. 1011/COM

din 2000 al Tribunalului Vâlcea, reclamanta SC T.S. SRL Râmnicu Vâlcea a

acționat în judecată pe pârâta SC T.L. SA Râmnicu Vâlcea, pentru plata sumei de

220.000.000 lei, ulterior, prin precizare la acțiune, ajungându-se la suma de

513.334.236 lei, cu titlu de diferență de preț pentru lucrările neachitate,

inflație și dobânda legală aferentă de la data de 30 ianuarie 1999, la zi.

Aceste pretenții au fost raportate la faptul

nerespectării prevederilor contractului de subantepriză nr. 1203 din 28

septembrie 1998 de către pârâtă la capitalul privind plata lucrărilor efectuate

de reclamantă în perioada octombrie – decembrie 1998.

Tribunalul Vâlcea, prin sentința nr. 103/COM din 6

februarie 2001, a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâtă la

plata sumei de 156.312.351 lei, cu titlu de diferență de preț neachitată,

209.297.986 lei despăgubiri pentru neachitarea la timp a prețului, 5.118.349

lei dobânda aferentă garanției și 29.557.000 lei cheltuieli de judecată.

A fost respins capătul de cerere privind plata

dobânzii legale aferente prețului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond

a reținut că, în timpul execuției lucrărilor pentru combaterea coroziunii

solului, de comun acord, au renunțat la unele lucrări, astfel încât, din suma

totală, de 534.088.615 lei contravaloare lucrări efectiv executate, la data

scadenței, respectiv la data de 1 februarie 1999, era neachitată suma de

507.384.185 lei, din această sumă pârâta a achitat în trei tranșe 377.776.264

lei, rămânând neachitată o diferență de 156.312.351 lei, la care pârâta a fost,

în final, obligată la plata cu titlu de preț, fiind, de asemenea, obligată și

la restituirea garanției de bună execuție, în sumă de 29.557.000 lei.

Instanța de fond a reținut că, întrucât reclamanta a

solicitat atât reactualizarea prețului, cât și dobânzi, acestea nu pot fi

acordate cumulat, deoarece ar însemna depășirea limitelor prejudiciului și

îmbogățirea fără justă cauză.

Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond a

declarat recurs atât reclamanta, care a susținut că dobânda, la care a fost

obligată pârâta la prețul garanției, este în procent nejustificat de mic și, în

mod incorect, i-au fost respinse pretențiile referitoare la dobânda comercială,

cât și pârâta, nemulțumită de soluția instanței de fond, pentru obligarea sa la

plata sumei de 81.903.439 lei și a sumelor stabilite prin expertiza contabilă,

care a fost părtuitoare.

Prin decizia nr. 499/A-C din 17 septembrie 2001,

Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a

admis apelurile părților și, în consecință, a dispus schimbarea în parte a

sentinței fondului, în sensul că a stabilit obligarea pârâtei la plata prețului

neachitat de 75.312.351 lei, în loc de 156.312.351 lei, a despăgubirilor la

134.712.286 lei, în loc de 209.207.986 lei.

A fost admis și capătul de cerere privind dobânda

comercială și pârâta a fost obligată la 88.358.050 lei cu acest titlu, precum

și la cheltuielile de judecată corespunzătoare.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței

și s-au compensat cheltuielile de judecată în apel.

La pronunțarea deciziei de mai sus, instanța de apel

a avut în vedere concluziile suplimentare ale expertizei, pe care le-a ordonat

în prelungirea probatoriului și constatarea că prevederile art. 43 C. com. sunt

aplicabile în acest litigiu.

Părțile au declarat recurs împotriva acestei din urmă

hotărâri.

Cu privire la recursul reclamantei.

Prin critica vizând netemeinicia hotărârii instanței

de apel, reclamanta a susținut că aceasta cuprinde motive de apel

contradictorii, că pârâta trebuie obligată să îi restituie în totalitate

diferența de preț datorată, inflația și dobânda comercială la toate sumele

restante și cheltuieli de judecată în totalitate.

Acest recurs este întemeiat și se va admite.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă

că, în mod greșit, instanța de apel a înlăturat obligarea pârâtei la plata

sumei de 81.000.000 lei, reprezentând preț neachitat al serviciilor prestate de

reclamantă, ce a condus și la scăderea proporțională a despăgubirii și a

cheltuielilor de judecată, cum, de altfel, greșit a apreciat că această sumă nu

face obiectul contractului. La dosarul de apel se regăsește confirmarea că

pârâta și-a însușit integral devizul de lucrări întocmit de reclamantă, încât

prețul neachitat în final al lucrărilor este tot cel rezultat din raportul de

expertiză, respectiv, 156.312.351 lei.

La suma de mai sus, despăgubirile la rata inflației

reprezintă 209.207.987 lei, sumă la care pârâta, de asemenea, trebuie obligată

la plată.

Pârâta va fi obligată și la plata dobânzii aferente

garanției și la plata dobânzii comerciale, precum și la cheltuielilor de

judecată la fond și apel în baza art. 274 C. proc. civ., respingându-se apelul

pârâtei împotriva sentinței pronunțate de tribunal.

Cu privire la recursul pârâtei.

Prin recursul său, pârâta critică hotărârea instanței

de apel, susținând că, în mod greșit, s-a dispus, prin această hotărâre,

obligarea sa și la plata dobânzii comerciale.

În susținerea acestui, motiv de recurs, pârâta a

invocat prevederile art. 304 C. civ.

Recursul pârâtei este nefondat, în raport cu

prevederile art. 43 C. com., potrivit cu care datoriile lichide și plătibile în

bani produc dobândă de drept din ziua în care devin exigibile.

Prin urmare, în mod corect, instanța de apel a dispus

obligarea pârâtei la plata sumei de 88.358.050 lei cu acest titlu, reținând

corect că este nerelevantă împrejurarea că s-a acordat de instanța de fond și

suma rezultată din reevaluarea creanței în funcție de rata inflației.

Cum pârâta nu a invocat nici una dintre situațiile de

la pct. 1 – 10 ale art. 304 C. proc. civ., care să conducă la modificarea sau casarea

hotărârii recurate, urmează ca recursul acesteia să fie respins ca nefondat, ținând

cont de prevederile art. 313 C. proc. civ.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de reclamanta SC T.S. SRL Râmnicu Vâlcea, împotriva deciziei nr.

499 din 17 septembrie 2001 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de

contencios administrativ, pe care o modifică, în sensul că admite în tot apelul

reclamantei, împotriva sentinței nr. 103 C din 6 februarie 2001 a Tribunalului

Vâlcea și obligă pârâta la plata sumei de 156.312.351 lei, reprezentând

diferență preț, precum și la plata sumei de 209.207.987 lei despăgubiri la rata

inflației, 5.118.349 lei dobânzi aferente garanției și 88.358.349 lei dobândă

comercială; obligă pe pârâta SC T.L. SA Râmnicu Vâlcea la cheltuieli de

judecată la fond și în apel de 45.000.000 lei.

Respinge apelul pârâtei declarat împotriva aceleiași

sentințe a Tribunalului Vâlcea.

Respinge recursul pârâtei, ca nefondat, pe care l-a

declarat împotriva aceleiași decizii civile.

Obligă pârâta la cheltuieli de judecată în recurs de

42.000.000 lei.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 25 martie

2003.