ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 96/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Vâlcea, secția

comercială, prin sentința nr. 364 din 18 iunie 1999 a admis în parte acțiunea

reclamantei SC M. SRL Vâlcea, a dispus rezilierea contractului de executare de

lucrări și a obligat pârâta SC F. SRL Vâlcea la plata sumei de 21.909.971 lei

(contravaloare lucrări de remediere executate necorespunzător).

A fost admisă și cererea

reconvențională formulată de pârâtă și obligată reclamanta la plata sumei de

79.453.833 lei, contravaloare lucrări executate.

Împotriva sentinței menționate au

declarat apel ambele părți.

Prin decizia Curții de Apel Pitești nr.

67 din 11 februarie 2000, apelul reclamantei a fost admis, sentința atacată

fiind casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar apelul pârâtei a fost

anulat ca netimbrat.

În rejudecare, Tribunalul Vâlcea, secția

comercială, prin sentința nr. 1999 din 18 decembrie 2003 a admis în parte

acțiunea principală, a dispus rezilierea contractului de executare de lucrări

din 6 februarie 1996 și a obligat pârâta la plata sumei de 21.909.892 lei,

contravaloarea lucrărilor de remediere executate necorespunzător, cu dobânzi

legale de la 1 mai 1999 până în ziua plății, la plata sumei de 74.616.400 lei,

penalități de întârziere, cu 8.080.384 lei cheltuieli de judecată.

A fost admisă cererea

reconvențională în sensul obligării reclamantei la plata sumei de 222.414.113

lei contravaloare lucrări executate și nedecontate, cu 9.849.000 lei cheltuieli

de judecată.

În pronunțarea acestei hotărâri s-a

reținut că reclamanta este îndreptățită la contravaloarea lucrărilor de

remediere pentru viciile calitative, evaluate de expertizele tehnice la suma de

21.909.892 lei, la nivelul datei de 1 mai 1999, despăgubirile urmând să fie

reactualizate la executarea hotărârii.

În ce privesc penalitățile de

întârziere în executare, la care s-a obligat constructorul prin minuta din 14

iulie 1996, instanța a reținut că acestea se datorează până la 13 august 1996,

data executării lucrărilor.

În ce privește cererea

reconvențională, instanța a reținut că reclamanta datorează prețul lucrărilor

așa cum rezultă din situațiile de lucrări confirmate de aceasta.

Împotriva hotărârii instanței de

fond reclamanta a declarat apel, admis de Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și contencios administrativ, prin decizia nr. 108 din 25 martie

2004, sentința atacată fiind schimbată în parte în sensul obligării pârâtei SC

F. SRL să plătească reclamantei suma de 21.909.892 lei contravaloare remedieri,

ce vor fi actualizate la data plății, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Instanța de apel a reținut că

valoarea remedierilor de 21.909.971 lei a fost stabilită la 1 mai 1999, astfel

că reactualizarea se va face la data plății de executorul judecătoresc, în

temeiul art. 371 alin. (3) C. proc. civ.

Împotriva acestei ultime hotărâri

reclamanta a declarat recurs în temeiul art. 6-9 C. proc. civ., formulând

următoarele critici:

- actualizarea cu indicele de

inflație acordată în apel, trebuia să fie acceptată și pentru actualizarea

penalităților de întârziere;

- greșit s-a menținut soluția de

admitere a cererii reconvenționale, întrucât lucrarea nu este terminată și ca

urmare, s-a dispus rezilierea contractului din culpa pârâtei.

Recursul este nefondat.

Cu privire la penalitățile de

întârziere în executarea lucrărilor, se reține că acestea au fost acordate de

instanța de fond până la data executării lucrărilor, 13 august 1996 și, față de

faptul stabilirii acestora în cursul soluționării, nu era cazul reactualizării

acestora.

Nu sunt întemeiate nici criticile

recurentei privind greșita admitere a cererii reconvenționale și obligării la

plata sumei de 222.414.113 lei, contravaloarea lucrărilor executate.

Din probele dosarului, rezultă că

pârâta a executat lucrări în valoare de 222.414.113 lei, conform situațiilor de

lucrări, reținute și de proba cu expertiza tehnică. Este adevărat că lucrările

nu au fost finalizate, că parte au fost de calitate necorespunzătoare, ceea ce

a determinat și rezilierea contractului, dar refuzul plății de către

beneficiară a lucrărilor executate, este neîntemeiat, astfel că soluția de

admitere a cererii reconvenționale este legală.

Astfel fiind, hotărârea atacată

fiind legală și temeinică, recursul urmează să fie respins cu obligarea

recurentei la plata sumei de 800 RON, cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă,

reprezentând onorariu de avocat, cheltuieli de transport, conform dovezilor

depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC M. SRL Vâlcea, împotriva deciziei nr. 108/A/COM din 25 martie

2004 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Obligă recurenta la 800 RON

cheltuieli de judecată intimatei pârâte.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 17 ianuarie 2006.