ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 96/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Vâlcea, secția comercială, prin sentința nr. 364 din 18 iunie 1999 a admis în parte acțiunea reclamantei SC M. SRL Vâlcea, a dispus rezilierea contractului de executare de lucrări și a obligat pârâta SC F. SRL Vâlcea la plata sumei de 21.909.971 lei (contravaloare lucrări de remediere executate necorespunzător). A fost admisă și cererea reconvențională formulată de pârâtă și obligată reclamanta la plata sumei de 79.453.833 lei, contravaloare lucrări executate. Împotriva sentinței menționate au declarat apel ambele părți. Prin decizia Curții de Apel Pitești nr. 67 din 11 februarie 2000, apelul reclamantei a fost admis, sentința atacată fiind casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar apelul pârâtei a fost anulat ca netimbrat.

În rejudecare, Tribunalul Vâlcea, secția comercială, prin sentința nr. 1999 din 18 decembrie 2003 a admis în parte acțiunea principală, a dispus rezilierea contractului de executare de lucrări din 6 februarie 1996 și a obligat pârâta la plata sumei de 21.909.892 lei, contravaloarea lucrărilor de remediere executate necorespunzător, cu dobânzi legale de la 1 mai 1999 până în ziua plății, la plata sumei de 74.616.400 lei, penalități de întârziere, cu 8.080.384 lei cheltuieli de judecată. A fost admisă cererea reconvențională în sensul obligării reclamantei la plata sumei de 222.414.113 lei contravaloare lucrări executate și nedecontate, cu 9.849.000 lei cheltuieli de judecată.

În pronunțarea acestei hotărâri s-a reținut că reclamanta este îndreptățită la contravaloarea lucrărilor de remediere pentru viciile calitative, evaluate de expertizele tehnice la suma de 21.909.892 lei, la nivelul datei de 1 mai 1999, despăgubirile urmând să fie reactualizate la executarea hotărârii. În ce privesc penalitățile de întârziere în executare, la care s-a obligat constructorul prin minuta din 14 iulie 1996, instanța a reținut că acestea se datorează până la 13 august 1996, data executării lucrărilor. În ce privește cererea reconvențională, instanța a reținut că reclamanta datorează prețul lucrărilor așa cum rezultă din situațiile de lucrări confirmate de aceasta.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta a declarat apel, admis de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și contencios administrativ, prin decizia nr. 108 din 25 martie 2004, sentința atacată fiind schimbată în parte în sensul obligării pârâtei SC F. SRL să plătească reclamantei suma de 21.909.892 lei contravaloare remedieri, ce vor fi actualizate la data plății, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Instanța de apel a reținut că valoarea remedierilor de 21.909.971 lei a fost stabilită la 1 mai 1999, astfel că reactualizarea se va face la data plății de executorul judecătoresc, în temeiul art. 371 alin. (3) C. proc. civ. Împotriva acestei ultime hotărâri reclamanta a declarat recurs în temeiul art. 6-9 C. proc.

civ., formulând următoarele critici: - actualizarea cu indicele de inflație acordată în apel, trebuia să fie acceptată și pentru actualizarea penalităților de întârziere; - greșit s-a menținut soluția de admitere a cererii reconvenționale, întrucât lucrarea nu este terminată și ca urmare, s-a dispus rezilierea contractului din culpa pârâtei. Recursul este nefondat. Cu privire la penalitățile de întârziere în executarea lucrărilor, se reține că acestea au fost acordate de instanța de fond până la data executării lucrărilor, 13 august 1996 și, față de faptul stabilirii acestora în cursul soluționării, nu era cazul reactualizării acestora. Nu sunt întemeiate nici criticile recurentei privind greșita admitere a cererii reconvenționale și obligării la plata sumei de 222.414.113 lei, contravaloarea lucrărilor executate.

Din probele dosarului, rezultă că pârâta a executat lucrări în valoare de 222.414.113 lei, conform situațiilor de lucrări, reținute și de proba cu expertiza tehnică. Este adevărat că lucrările nu au fost finalizate, că parte au fost de calitate necorespunzătoare, ceea ce a determinat și rezilierea contractului, dar refuzul plății de către beneficiară a lucrărilor executate, este neîntemeiat, astfel că soluția de admitere a cererii reconvenționale este legală. Astfel fiind, hotărârea atacată fiind legală și temeinică, recursul urmează să fie respins cu obligarea recurentei la plata sumei de 800 RON, cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă, reprezentând onorariu de avocat, cheltuieli de transport, conform dovezilor depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC M. SRL Vâlcea, împotriva deciziei nr. 108/A/COM din 25 martie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Obligă recurenta la 800 RON cheltuieli de judecată intimatei pârâte. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2006.