ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2198/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea de arbitrare formulată, reclamanta SC P.L. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC H. SA București, solicitând tribunalului arbitrai să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 298.965,00 lei reprezentând penalități de întârziere pentru nerespectarea termenelor de execuție a lucrărilor contractate, 140.529,48 lei contravaloare remediere lucrări și 100.000 lei daune interese. Prin Hotărârea nr. 7 din 8 iunie 2010, Tribunalul Arbitrai de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Vâlcea a respins acțiunea arbitrală și potrivit dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., a respins și cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva hotărârii arbitrale, reclamanta a promovat la data de 6 august 2010, acțiune în anulare, solicitând instanței să dispună anularea hotărârii, potrivit dispozițiilor art. 364 lit. g) și i) C. proc. civ. Prin sentința nr. 231/F-COM din 20 octombrie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea în anulare, reținând în esență că, reclamanta a învestit Tribunalul arbitrai din cadrul Camerei de Comerț și Industrie Vâlcea cu o cerere îndreptată împotriva SC H. SA Sucursala Olt Superior, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 298.965 lei - penalități de întârziere prevăzute în contract și calculate la valoarea contractului de 569.413,91 lei, la plata sumei de 140.529,48 lei contravaloare factură din 1 septembrie 2008, reprezentând contravaloare remediere lucrări, și a sumei de 100.000 lei daune interese contractuale, cu cheltuieli de arbitrare.

S-a mai reținut că reclamanta a încheiat cu pârâta un contract pentru executare lucrări, că recepția lucrărilor a avut loc la data de 15 noiembrie 2006, așa încât reclamanta nu mai poate pretinde penalități. În plus, penalitățile nu pot fi solicitate decât pentru perioada în care lucrările nu ar fi fost executate/remediate, or, în speță, chiar reclamanta a precizat că lucrările au fost remediate de către un terț în anul 2008, prin urmare, ele nu pot fi cerute până la data concilierii și în continuare, până la data plății efective. De altfel, reclamanta nu a dovedit că lucrările au fost remediate de către un terț, așa cum pretinde, iar în ce privește daunele interese, tribunalul arbitrai a reținut că reclamanta nu a făcut dovada faptului că a suferit un prejudiciu real ca urmare a modului în care pârâta și-a executat obligațiile contractuale.

S-a mai reținut că hotărârea arbitrală conține în mod evident dispozitivul și motivele, arată data și locul pronunțării și este semnată de toți arbitrii care au participat la soluționarea acțiunii arbitrale, astfel încât nu sunt incidente dispozițiile art. 364 lit. g) C. proc. civ. În ce privește încălcarea ordinii publice, a bunelor moravuri ori a unor dispoziții imperative ale legii, instanța a constatat că nu se susțin criticile reclamantei, întrucât prin invocarea nerespectării unor norme de drept material și a unor principii generale de drept, reclamanta a criticat, de fapt, temeinicia hotărârii arbitrale, or, dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ. nu pot fi interpretate astfel. Împotriva sentinței nr. 231/F-COM din 20 octombrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC P.L.

SRL, solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., anularea hotărârii arbitrale. În argumentarea recursului său, recurenta a criticat sentința atacată pentru nerespectarea exigențelor art. 6 paragraful 1 din C.E.D.O., având în vedere că acțiunea a fost respinsă fără a cunoaște dacă soluția a vizat aspecte de nelegalitate sau netemeinicie, în condițiile în care acțiunea în anulare a vizat tocmai aspecte de ordine publică și încălcări ale dispozițiilor legale. A mai susținut recurenta că prin acțiunea în anulare a arătat că tribunalul arbitrai a intervenit în acordul de voință al părților, cu referire la clauza penală cuprinsă în art. 11.1 din contract, iar neexecutarea la timp a lucrării atrage activarea clauzei penale, fiind astfel îndreptățită să primească penalitățile convenite, în cuantum de 0,05% pe zi.

În continuare, a susținut recurenta că tribunalul arbitrai nu a analizat și interpretat probele administrate, reținând în mod eronat o altă stare de fapt și de drept, astfel încât apreciază că hotărârea nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile sale. S-a mai susținut că hotărârea atacată încalcă bunele moravuri, având în vedere că dl. P.G., consilierul juridic al SC H. SA este și arbitru la acest tribunal și în această calitate, ar fi putut influența decizia colegilor săi.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: Critica potrivit căreia hotărârea recurată a fost dată cu nerespectarea de către instanță a exigențelor art. 6 par. l din C.E.D.O., având în vedere că nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină este nefondată, deoarece în mod corect, analizând acțiunea în anulare, curtea de apel a apreciat că raportat la temeiul de drept invocat, art. 364 lit. g) și i) C. proc. civ., nu sunt motive ce ar putea conduce la anularea hotărârii arbitrale. În acest sens, înalta Curte constată că instanța, ținută fiind de cadrul procedural reglementat de dispozițiile art. 364 C. proc. civ., a făcut o analiză amplă și aprofundată a susținerilor formulate, cu referire la motivele ce pot conduce la desființarea pe calea acțiunii în anulare a hotărârii arbitrale.

În ceea ce privește critica recurentei potrivit căreia tribunalul arbitrai ar fi interpretat greșit clauza penală cuprinsă în art. 11.1 din contract, înalta Curte constată de asemenea a fi nefondată, întrucât fondul litigiului a fost examinat de către tribunalul arbitrai și față de dispozițiile art. 364 C. proc. civ., o reexaminare a clauzelor contractuale de către curtea de apel excede motivelor limitativ prevăzute pentru acțiunea în anulare. Susținerea potrivit căreia hotărârea arbitrală încalcă bunele moravuri, față de împrejurarea că reprezentantul pârâtei, consilier juridic P.G., ar fi putut influența soluția pronunțată în cauză, este de asemenea nefondată, fiind nu numai lipsită de suport legal, ci și nesusținută prin nici un argument ce ar putea fi încadrat în dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc.

civ. Așa fiind, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței primei instanțe urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC P.L. SRL împotriva sentinței nr. 231/F-COM din 20 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Pitești - Secția Comercială, Contencios Administrativ și Fiscal. Irevocabilă. Pronun țată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2011.