ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2198/2011

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

cererea de arbitrare formulată, reclamanta SC P.L. SRL a chemat în judecată pe

pârâta SC H. SA București, solicitând tribunalului arbitrai să dispună

obligarea pârâtei la plata sumei de 298.965,00 lei reprezentând penalități de

întârziere pentru nerespectarea termenelor de execuție a lucrărilor

contractate, 140.529,48 lei contravaloare remediere lucrări și 100.000 lei

daune interese.

Prin

Hotărârea nr. 7 din 8 iunie 2010, Tribunalul Arbitrai de pe lângă Camera de

Comerț și Industrie Vâlcea a respins acțiunea arbitrală și potrivit

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., a respins și cererea reclamantei de

obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva

hotărârii arbitrale, reclamanta a promovat la data de 6 august 2010, acțiune în

anulare, solicitând instanței să dispună anularea hotărârii, potrivit

dispozițiilor art. 364 lit. g) și i) C. proc. civ.

Prin

sentința nr. 231/F-COM din 20 octombrie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea în

anulare, reținând în esență că, reclamanta a învestit Tribunalul arbitrai din

cadrul Camerei de Comerț și Industrie Vâlcea cu o cerere îndreptată împotriva

SC H. SA Sucursala Olt Superior, solicitând obligarea acesteia la plata sumei

de 298.965 lei - penalități de întârziere prevăzute în contract și calculate la

valoarea contractului de 569.413,91 lei, la plata sumei de 140.529,48 lei

contravaloare factură din 1 septembrie 2008, reprezentând contravaloare

remediere lucrări, și a sumei de 100.000 lei daune interese contractuale, cu

cheltuieli de arbitrare.

S-a

mai reținut că reclamanta a încheiat cu pârâta un contract pentru executare

lucrări, că recepția lucrărilor a avut loc la data de 15 noiembrie 2006, așa

încât reclamanta nu mai poate pretinde penalități. În plus, penalitățile nu pot

fi solicitate decât pentru perioada în care lucrările nu ar fi fost

executate/remediate, or, în speță, chiar reclamanta a precizat că lucrările au

fost remediate de către un terț în anul 2008, prin urmare, ele nu pot fi cerute

până la data concilierii și în continuare, până la data plății efective. De

altfel, reclamanta nu a dovedit că lucrările au fost remediate de către un

terț, așa cum pretinde, iar în ce privește daunele interese, tribunalul

arbitrai a reținut că reclamanta nu a făcut dovada faptului că a suferit un

prejudiciu real ca urmare a modului în care pârâta și-a executat obligațiile

contractuale.

S-a

mai reținut că hotărârea arbitrală conține în mod evident dispozitivul și

motivele, arată data și locul pronunțării și este semnată de toți arbitrii care

au participat la soluționarea acțiunii arbitrale, astfel încât nu sunt

incidente dispozițiile art. 364 lit. g) C. proc. civ.

În

ce privește încălcarea ordinii publice, a bunelor moravuri ori a unor

dispoziții imperative ale legii, instanța a constatat că nu se susțin criticile

reclamantei, întrucât prin invocarea nerespectării unor norme de drept material

și a unor principii generale de drept, reclamanta a criticat, de fapt,

temeinicia hotărârii arbitrale, or, dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ.

nu pot fi interpretate astfel.

Împotriva

sentinței nr. 231/F-COM din 20 octombrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs

reclamanta SC P.L. SRL, solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 304 C. proc.

civ., anularea hotărârii arbitrale.

În

argumentarea recursului său, recurenta a criticat sentința atacată pentru

nerespectarea exigențelor art. 6 paragraful 1 din C.E.D.O., având în vedere că

acțiunea a fost respinsă fără a cunoaște dacă soluția a vizat aspecte de

nelegalitate sau netemeinicie, în condițiile în care acțiunea în anulare a

vizat tocmai aspecte de ordine publică și încălcări ale dispozițiilor legale.

A

mai susținut recurenta că prin acțiunea în anulare a arătat că tribunalul

arbitrai a intervenit în acordul de voință al părților, cu referire la clauza

penală cuprinsă în art. 11.1 din contract, iar neexecutarea la timp a lucrării

atrage activarea clauzei penale, fiind astfel îndreptățită să primească

penalitățile convenite, în cuantum de 0,05% pe zi.

În

continuare, a susținut recurenta că tribunalul arbitrai nu a analizat și

interpretat probele administrate, reținând în mod eronat o altă stare de fapt

și de drept, astfel încât apreciază că hotărârea nu cuprinde motivele de fapt

și de drept care au format convingerea instanței precum și cele pentru care

s-au înlăturat cererile sale.

S-a

mai susținut că hotărârea atacată încalcă bunele moravuri, având în vedere că

dl. P.G., consilierul juridic al SC H. SA este și arbitru la acest tribunal și

în această calitate, ar fi putut influența decizia colegilor săi.

Recursul

este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Critica

potrivit căreia hotărârea recurată a fost dată cu nerespectarea de către instanță

a exigențelor art. 6 par. l din C.E.D.O., având în vedere că nu cuprinde

motivele de fapt și de drept pe care se sprijină este nefondată, deoarece în

mod corect, analizând

acțiunea în anulare,

curtea de apel a apreciat că raportat la temeiul

de drept invocat, art. 364

lit. g) și i) C. proc. civ., nu sunt

motive

ce ar putea conduce la anularea hotărârii arbitrale. În acest

sens, înalta

Curte constată că instanța, ținută fiind de cadrul procedural reglementat de

dispozițiile art. 364 C. proc. civ., a făcut o analiză amplă și aprofundată a susținerilor

formulate, cu referire la motivele ce pot

conduce la desființarea pe calea acțiunii în anulare a hotărârii arbitrale.

În ceea ce privește critica recurentei potrivit căreia

tribunalul arbitrai ar fi interpretat greșit clauza penală cuprinsă în

art. 11.1 din contract, înalta Curte constată de asemenea a fi nefondată, întrucât

fondul  litigiului a fost examinat de către tribunalul arbitrai și față de

dispozițiile art. 364 C. proc. civ., o reexaminare a clauzelor contractuale de

către curtea de apel excede motivelor limitativ prevăzute pentru acțiunea în

anulare.

Susținerea potrivit căreia hotărârea arbitrală

încalcă bunele moravuri, față de împrejurarea că reprezentantul pârâtei,

consilier juridic P.G., ar fi putut influența soluția pronunțată în

cauză, este de asemenea nefondată, fiind nu numai

lipsită de suport

legal, ci și

nesusținută prin nici un argument ce ar putea fi încadrat

în

dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ.

Așa

fiind, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul

declarat de reclamantă împotriva

sentinței

primei instanțe urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

nefondat recursul declarat

de reclamanta SC

P.L.

SRL împotriva sentinței nr. 231/F-COM din 20 octombrie 2010 pronunțată de Curtea

de Apel  Pitești - Secția Comercială, Contencios Administrativ și Fiscal.

Irevocabilă.

Pronun

țată în

ședință publică, astăzi 7 iunie 2011.