ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1716/2012

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei,

constată următoarele:

Prin

sentința arbitrală nr. 264 din 16 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de

Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a

României, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC T.P. SRL, obligând

pârâta SC O.M.V.P. SA să plătească suma de 245.729,55 lei penalități de

întârziere, precum și suma de 31.587,85 lei cu titlu de cheltuieli de

arbitrare.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul arbitral a făcut aplicarea clauzei înscrisă la art. 6.4 din

convenția părților, constatând îndeplinite cerințele răspunderii contractuale.

Împotriva acestei sentinței arbitrale a

formulat acțiune în anulare pârâta solicitând admiterea acțiunii și anularea în

întregime a sentinței, iar pe fond respingerea cererii de obligare a pârâtei la

plata sumei de 277.317,4 lei compusă din 245.729,55 lei cu titlu de penalități

de întârziere și 31.587,85 lei cheltuieli arbitrare, ca neîntemeiată;

Temeiul juridic invocat de către petentă îl

reprezintă dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ. coroborat cu art. 358 C.

proc. civ., în opinia petentei sentința arbitrală încălcând ordinea publică și

dispozițiile imperative ale legii, fiind pronunțată cu nerespectarea

principiilor contradictorialității, al dreptului la apărare și al egalității de

tratament, motive de nulitate prevăzute de art. 364 lit. i) coroborat cu art.

358 C. proc. civ.

Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială, prin sentința nr. 68 din 6 mai 2011, a respins ca nefondată

acțiunea în anulare, reținând, în esență, că, prin pronunțarea sentinței

arbitrale, instanța nu a încălcat dispoziții imperative ale legii, că nu s-a

făcut dovada niciunei vătămări care s-o îndreptățească pe reclamantă să se

formuleze o atare cerere.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs

reclamanta SC O.M.V.P. SA București, solicitând admiterea recursului și casarea

sentinței astfel atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată

privind anularea sentinței arbitrale și trimiterea cauzei Curții de Apel

București pentru soluționarea în fond a litigiului comercial, obligarea

intimatei SC T.P. SRL la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de

prezentul litigiu.

Recurenta-reclamantă își întemeiază în drept

recursul pe dispozițiile art. 299, art. 304 pct. 8 și 9, art. 3041, art. 312

alin. (3) și (5) C. proc. civ., art. 364 lit. i) coroborat cu art. 358 și art.

366 alin. (1) C. proc. civ. și formulează următoarele critici:

Sentința comercială nr. 68 din 06 mai 2011

pronunțată de Curtea de Apel București, prin care s-a respins acțiunea în

anulare este nelegală fiind pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor

art. 358 C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc.

civ., instanța de fond interpretând greșit actul juridic dedus judecății

respectiv - Anexa 1 la contract, încheiată de părți la data de 22 iunie 2006,

astfel:

Sentința arbitrală nr. 264 din 16 decembrie

2010 încalcă ordinea publică și dispozițiile imperative ale legii, fiind

pronunțată cu nerespectarea principiilor contradictorialității, al dreptului la

apărare și al egalității de tratament, motiv de nulitate a hotărârii arbitrale

prevăzut de art. 364 lit. i) coroborat cu art. 358 C. proc. civ., față de

împrejurarea că reclamanta T.P. S.R.L. a depus după închiderea dezbaterilor și

acordarea cuvântului asupra fondului, împreună cu concluziile scrise un înscris

care nu a fost prezentat în ședința arbitrală și despre conținutul căruia

pârâta O.M.V.P. S.A. nu a avut posibilitatea să ia la cunoștință, neputând

să-și formuleze apărarea cu privire la acest înscris și fiind deci în

imposibilitate de a propune o probă contrară, fiind astfel încălcat principiul

contradictorialității;

Soluția tribunalului arbitral se întemeiază

pe conținutul înscrisului care nu a fost administrat în ședință arbitrală, deci

cu nerespectarea principiului contradictorialității, al dreptului la apărare al

pârâtului, al egalității de tratament al părților, tribunalul arbitral reținând

în considerentele sentinței că evocatul înscris a complinit imperfecțiunile de

tehnică contractuală și a fost apreciat de tribunalul arbitral ca având

preeminență în aplicare față de datele speței.

Recurenta precizează că nu a susținut

niciodată faptul că anexa 1 ar fi un înscris nou, cum a reținut instanța de

fond, ci că administrarea probei cu înscrisuri s-a făcut cu încălcarea

dreptului la apărare și cu nerespectarea principiului contradictorialității,

întrucât nici în cursul dezbaterilor și nici prin concluziile orale asupra

fondului reclamanta nu a făcut nici un moment referire la acest înscris. Doar

ulterior închiderii dezbaterilor, în concluziile scrise reclamanta intimată

S.C. T.P. SRL a făcut referire la acest înscris - anexa 1 la contract - și a

depus o copie a acestuia.

Conchide recurenta, sub acest aspect, că

tribunalul arbitral a pronunțat sentința arbitrală nr. 264 din 16 decembrie

2010 cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 358 C. proc. civ.,

întrucât recurenta nu a avut cunoștință de faptul că pretențiile reclamantei se

întemeiază pe acest înscris și asupra căruia, în calitatea sa de pârâtă, nu a

avut ocazia să își formuleze apărările, impunându-se astfel anularea sentinței

arbitrale nr. 264 din 16 decembrie 2010 în temeiul art. 364 lit. i) C. proc.

civ. și rejudecarea fondului litigiului comercial în temeiul art. 366 alin. (1)

C. proc. civ.

Într-o ultimă critică recurenta reproșează

instanței de fond că în mod eronat și nelegal, a reținut că recurenta nu a

făcut dovada niciunei vătămări care să o îndreptățească să obțină anularea

sentinței arbitrale, întrucât, se arată, vătămarea rezultă din însăși soluția

adoptată de tribunalul arbitrai care admițând acțiunea reclamantei intimate SC

T.P. SRL a obligat-o la plata sumei de 277.317.4 lei, întemeindu-se pe

înscrisul care nu a fost administrat în condiții de contradictorialitate,

conform art. 358 C. proc. civ.

În plus, arată recurenta, cauza de nulitate a

hotărârii arbitrale prevăzută de art. 358 C. proc. civ., nu este condiționată

de dovada vreunei vătămări, întrucât fiind o nulitate absolută, edictată în

scopul ocrotirii unui interes general, (apărarea unor principii fundamentale

care guvernează actul de justiție) vătămarea este prezumată.

Intimata - pârâtă SC T.P. SRL Suceava a

formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte, examinând sentința recurată din

perspectiva criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru

motivele ce se vor arăta.

În exercitarea controlului de legalitate

Înalta Curte va avea în vedere numai criticile de nelegalitate aduse sentinței

atacate, nu pe cele ce vizează atitudinea contractuală a intimatei - pârâte și

cele referitoare la hotărârea tribunalului arbitral care exced, în raport de

art. 299 alin. (1) și art. 304 punctele 1-9 C. proc. civ., limitele controlului

de legalitate specific prezentului stadiu procesual.

Acțiunea în anulare constituie o cale de

control judecătoresc asupra hotărârii arbitrale cu două obiective bine

determinate și anume verificarea conformității hotărârii arbitrale cu convenția

arbitrală precum și respectarea principiilor fundamentale ale procesului civil

astfel cum ele sunt enunțate de art. 358 C. proc. civ., niciunul dintre

motivele reglementate de art. 364 C. proc. civ. neprivind controlul legalității

și temeiniciei hotărârii arbitrale, această cale procedurală nefiind una cu

caracter devolutiv.

Deși își întemeiază criticile, în drept, pe

prevederile art. 304 punctele 8 și 9 C. proc. civ., recurenta – reclamantă, de

fapt, reiterează în întregime, argumentele aduse în susținerea acțiunii în

anulare, neindicând în ce constă nelegalitatea sentinței recurate prin care a

fost examinată legalitatea hotărârii arbitrale din perspectiva incidenței

motivelor de anulare prevăzute de art. 364 lit. i) C. proc. civ., tinzând

astfel la o nouă judecată pe fond a acțiunii în anulare.

În interpretarea art. 364 lit. i) C. proc.

civ. instanța de anulare a apreciat cu justețe că instanța arbitrală a

soluționat pricina cu respectarea dispozițiilor imperative ale legii atât sub

aspectul regulilor de interpretare a contractelor, cât și sub cel al aplicării

pincipiilor contradictorialității, al egalității de tratament, al respectării

dreptului la apărare, neputându-se reproșa instanței că nu și-a exercitat rolul

activ prevăzut în aflarea adevărului în sensul art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

în limitele de control impuse de art. 364 lit. i) C. proc. civ.

Așa fiind Înalta Curte, în temeiul art. 312

C. proc. civ., constatând că sentința atacată nu este susceptibilă de a fi

cenzurată din perspectiva criticilor formulate va respinge ca nefondat recursul

reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta -

petentă SC O.M.V.P. SA București împotriva sentinței nr. 68 din 6 mai 2011

pronunțată de Curtea de Apel București, secția VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27

martie 2012.