ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3774/2005

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 20 martie 2003, cu modificările ulterioare, reclamanta SC C. SA Horezu, prin lichidator SC E. SRL Rm. Vâlcea, a chemat în judecată pârâta SC M.C. SRL Slatina, pentru obligarea la plata sumei de 822.054.423 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate în calitate de subantreprenor, reactualizate cu indice de inflație și penalități de întârziere. Tribunalul Vâlcea, secția comercială, prin sentința nr. 616 din 27 mai 2004, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 127.591.300 lei, contravaloarea lucrărilor executate și neachitate și la plata sumei de 217.905.527 lei, reactualizare cu indice inflație și penalități, cu 17.835.000 lei cheltuieli de judecată.

În pronunțarea acestei hotărâri s-a reținut că între părți s-a încheiat contractul de subantrepriză nr. 38/2000, prin care reclamanta, subantreprenoare s-a obligat să execute lucrările de betonare pentru Spătaru - Otești - Albești, pârâta urmând să-i plătească 21 % din valoarea lucrărilor de antrepriză contractate cu S.N.P. P. SA, sucursala Pitești. Lucrările s-au efectuat în 2000 dar și în 2001 și, conform probelor dispuse, expertiza tehnică și contabilă, rezultă că reclamanta le-a executat. S-a mai reținut că lucrările au depășit valoric cota de 21 % stabilită prin contract, dar față de convenția părților, instanța nu poate acorda o cotă mai mare, astfel că pârâta datorează, în această limită, prețul lucrărilor neachitate.

Apelurile declarate de ambele părți împotriva sentinței menționate au fost respinse de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și contencios administrativ, prin decizia nr. 234 din 29 septembrie 2004, ca nefondate. În esență, privitor la apelul reclamantei s-a reținut că raporturile contractuale s-au prelungit și în anul 2001, iar clauzele contractului privind clauza penală și plata lucrărilor în limita a 21 % din valoarea celor din contractul de antrepriză, sunt obligatorii. În ce privește apelul pârâtei s-a reținut ca neîntemeiată critica privind existența autorității lucrului judecat, întrucât hotărârile invocate au privit somația de plată, ce nu are putere de lucru judecat. S-a mai reținut valabilitatea contractului și netemeinicia criticilor privind expertiza tehnică, efectuată pe baza documentației depusă de părți.

Împotriva acestei ultime hotărâri, ambele părți au declarat recurs. Recurenta reclamantă și-a întemeiat recursul pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. S-a susținut că, pe lângă suma acordată de 345.496.287 lei, în temeiul contractului conform cotei convenite i se datora, în raport de valoarea lucrărilor executate arătate în expertiză, și suma de 476.538.136 lei, lucrări executate extracontractual, care reprezintă pentru pârâtă o îmbogățire fără just temei. Aceste lucrări se găsesc în devizul lucrărilor și au fost încasate de pârâtă de la beneficiarul S.N.P. P. SA, sucursala Pitești. Recurenta pârâtă a susținut că hotărârile pronunțate sunt netemeinice și nelegale, astfel că a cerut modificarea acestora și respingerea acțiunii, iar, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare.

Au fost formulate următoarele critici: - încălcarea dreptului la apărare, prin respingerea cererii formulată la primul termen de judecată în apel, 22 septembrie 2004, de a i se acorda un termen pentru angajare apărător și completarea motivelor de apel; - greșit instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepției autorității de lucru judecat ci a unit-o cu fondul; - contractul din 22 iunie 2000 nu este valabil, fiind încheiat după 20 aprilie 2000, când reclamanta a intrat în procedura Legii 64/1995; - situația de fapt reținută nu este cea reală, reclamanta neavând dovezi (situații de lucrări, situații de plată, etc.) privind lucrările a căror plată o pretinde; - greșit a fost obligată la plata de penalități, contractul nefiind prelungit după 31 decembrie 2000, iar lucrările nu au fost executate.

Expertiza tehnică nu s-a întemeiat pe documente întocmite de reclamantă, astfel că a fost contestată și nu putea fi luată în considerare. Recursurile sunt nefondate și urmează să fie respinse. Privitor la recursul reclamantei: Prin contractul din 22 iunie 2000, în art. VI.1, s-a prevăzut că valoarea lucrărilor este de 21 % din valoarea contractului pe care l-a încheiat antreprenorul cu beneficiarul (S.N.P. P. SA). Susținerea recurentei în sensul că greșit nu i s-a acordat și prețul lucrărilor efectuate peste această cotă, nu poate fi primită, întrucât, ar însemna ca instanța să intervină și să modifice acordul părților. Executarea de către reclamantă a unor lucrări ce au depășit prețul contractat, fără să existe o convenție cu pârâta în acest sens, s-a făcut pe riscul acesteia, astfel că întemeiat instanțele au reținut că refuzul plății a fost întemeiat sub acest aspect.

Privitor la recursul pârâtei: Critica privind nerespectarea dreptului la apărare nu se încadrează în art. 304 C. proc. civ. și este fără temei întrucât apelul a fost declarat la 29 iulie 2004, apelanta a fost citată la 9 septembrie 2004, astfel că avea tot timpul pentru a-și asigura un apărător. Nu s-a prezentat în ședința de judecată, dar instanța, pentru a nu o prejudicia, a amânat pronunțarea hotărârii la 29 septembrie 2004. Instanța de apel a fost îndreptățită să aprecieze că față de probatoriul existent, dosarul este în stare de judecată, iar reclamanta fiind în procedura falimentului, se impunea soluționarea cu celeritate. În ce privește excepția autorității de lucru judecat, se reține că invocarea s-a făcut fără temei, dat fiind faptul că litigiul inițial dintre părți s-a întemeiat pe procedura somației de plată, în care hotărârile nu au autoritate de lucru judecat.

Din cuprinsul hotărârilor aflate la dosar rezultă că reclamanta a încercat încasarea prețului pe temeiul O.G. nr. 5/2001, dar hotărârea pronunțată a fost anulată prin admiterea acțiunii în anulare formulată de pârâta SC M.C. SRL, instanța reținând că pretențiile urmează să fie solicitate pe calea dreptului comun. Sunt de respins și criticile referitoare la nevalabilitatea contractului dintre părți, pe motiv că reclamanta nu mai putea să-l semneze, fiind în procedura falimentului. Se reține, conform cu actele dosarului, că la 20 aprilie 2000 s-a declarat deschisă procedura Legii nr. 64/1999, dar dispunerea începerii procedurii falimentului SC C. SA și numirea lichidatorului, s-a făcut cu încheierea din 19 noiembrie 2001, astfel că, raporturile contractuale fiind anterioare, consimțământul subantreprenoarei a fost valabil.

Susținerile recurentei în sensul că lucrările nu au fost dovedite ca efectuate sunt fără temei. Lucrările pretinse de reclamantă au fost cuprinse de pârâta antreprenoare în situațiile de plată întocmite cu beneficiarul lucrărilor S.N.P. P. Prin semnarea acestor situații de plată se certifică efectuarea lucrărilor, iar pârâta a încasat prețul de la S.N.P. P. SA, dar refuză plata cuvenită reclamantei subantreprenoare. Expertiza tehnică, deși a reținut că părțile nu au urmat procedura întocmirii documentației scrise decât parțial, prin verificarea documentației, concluzionează efectuarea de către reclamantă a lucrărilor de betonare pe drumul Otești – Spătaru – Albești - Scornicești. Ca urmare, refuzul plății și a penalităților stabilite prin clauza penală este neîntemeiat.

Debitoarea pârâtă fără temei susține încetarea contractului și a clauzei penale la 31 decembrie 2000, răspunderea acesteia pentru plata de penalități subzistând pe toată perioada până la efectuarea plății lucrărilor. Așa fiind, hotărârea atacată fiind legală, recursurile urmează să fie respinse, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC C. SA Horezu, prin lichidator SC E. SRL Rm. Vâlcea și pârâta SC M.C. SRL Slatina, împotriva deciziei nr. 243/A/COM din 29 septembrie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 21 iunie 2005.