ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.06.2005

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3774/2005

HOTĂRÂRE
21.06.2005
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3774/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 20 martie

2003, cu modificările ulterioare, reclamanta SC C. SA Horezu, prin lichidator

SC E. SRL Rm. Vâlcea, a chemat în judecată pârâta SC M.C. SRL Slatina, pentru

obligarea la plata sumei de 822.054.423 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor

executate în calitate de subantreprenor, reactualizate cu indice de inflație și

penalități de întârziere.

Tribunalul Vâlcea, secția comercială,

prin sentința nr. 616 din 27 mai 2004, a admis în parte acțiunea și a obligat

pârâta la plata sumei de 127.591.300 lei, contravaloarea lucrărilor executate

și neachitate și la plata sumei de 217.905.527 lei, reactualizare cu indice

inflație și penalități, cu 17.835.000 lei cheltuieli de judecată.

În pronunțarea acestei hotărâri s-a

reținut că între părți s-a încheiat contractul de subantrepriză nr. 38/2000,

prin care reclamanta, subantreprenoare s-a obligat să execute lucrările de

betonare pentru Spătaru - Otești - Albești, pârâta urmând să-i plătească 21 %

din valoarea lucrărilor de antrepriză contractate cu S.N.P. P. SA, sucursala

Pitești.

Lucrările s-au efectuat în 2000 dar

și în 2001 și, conform probelor dispuse, expertiza tehnică și contabilă,

rezultă că reclamanta le-a executat. S-a mai reținut că lucrările au depășit

valoric cota de 21 % stabilită prin contract, dar față de convenția părților,

instanța nu poate acorda o cotă mai mare, astfel că pârâta datorează, în

această limită, prețul lucrărilor neachitate.

Apelurile declarate de ambele părți

împotriva sentinței menționate au fost respinse de Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și contencios administrativ, prin decizia nr. 234 din 29 septembrie

2004, ca nefondate.

În esență, privitor la apelul

reclamantei s-a reținut că raporturile contractuale s-au prelungit și în anul

2001, iar clauzele contractului privind clauza penală și plata lucrărilor în

limita a 21 % din valoarea celor din contractul de antrepriză, sunt

obligatorii.

În ce privește apelul pârâtei s-a

reținut ca neîntemeiată critica privind existența autorității lucrului judecat,

întrucât hotărârile invocate au privit somația de plată, ce nu are putere de

lucru judecat.

S-a mai reținut valabilitatea

contractului și netemeinicia criticilor privind expertiza tehnică, efectuată pe

baza documentației depusă de părți.

Împotriva acestei ultime hotărâri,

ambele părți au declarat recurs.

Recurenta reclamantă și-a întemeiat

recursul pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

S-a susținut că, pe lângă suma

acordată de 345.496.287 lei, în temeiul contractului conform cotei convenite i

se datora, în raport de valoarea lucrărilor executate arătate în expertiză, și

suma de 476.538.136 lei, lucrări executate extracontractual, care reprezintă

pentru pârâtă o îmbogățire fără just temei. Aceste lucrări se găsesc în devizul

lucrărilor și au fost încasate de pârâtă de la beneficiarul S.N.P. P. SA, sucursala

Pitești.

Recurenta pârâtă a susținut că

hotărârile pronunțate sunt netemeinice și nelegale, astfel că a cerut

modificarea acestora și respingerea acțiunii, iar, în subsidiar, trimiterea

cauzei spre rejudecare.

Au fost formulate următoarele

critici:

- încălcarea dreptului la apărare,

prin respingerea cererii formulată la primul termen de judecată în apel, 22

septembrie 2004, de a i se acorda un termen pentru angajare apărător și

completarea motivelor de apel;

- greșit instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra excepției autorității de lucru judecat ci a unit-o cu fondul;

- contractul din 22 iunie 2000 nu

este valabil, fiind încheiat după 20 aprilie 2000, când reclamanta a intrat în

procedura Legii 64/1995;

- situația de fapt reținută nu este

cea reală, reclamanta neavând dovezi (situații de lucrări, situații de plată,

etc.) privind lucrările a căror plată o pretinde;

- greșit a fost obligată la plata de

penalități, contractul nefiind prelungit după 31 decembrie 2000, iar lucrările

nu au fost executate. Expertiza tehnică nu s-a întemeiat pe documente întocmite

de reclamantă, astfel că a fost contestată și nu putea fi luată în considerare.

Recursurile sunt nefondate și

urmează să fie respinse.

Privitor la recursul reclamantei:

Prin contractul din 22 iunie 2000,

în art. VI.1, s-a prevăzut că valoarea lucrărilor este de 21 % din valoarea

contractului pe care l-a încheiat antreprenorul cu beneficiarul (S.N.P. P. SA).

Susținerea recurentei în sensul că

greșit nu i s-a acordat și prețul lucrărilor efectuate peste această cotă, nu

poate fi primită, întrucât, ar însemna ca instanța să intervină și să modifice

acordul părților.

Executarea de către reclamantă a

unor lucrări ce au depășit prețul contractat, fără să existe o convenție cu

pârâta în acest sens, s-a făcut pe riscul acesteia, astfel că întemeiat

instanțele au reținut că refuzul plății a fost întemeiat sub acest aspect.

Privitor la recursul pârâtei:

Critica privind nerespectarea

dreptului la apărare nu se încadrează în art. 304 C. proc. civ. și este fără

temei întrucât apelul a fost declarat la 29 iulie 2004, apelanta a fost citată

la 9 septembrie 2004, astfel că avea tot timpul pentru a-și asigura un

apărător. Nu s-a prezentat în ședința de judecată, dar instanța, pentru a nu o

prejudicia, a amânat pronunțarea hotărârii la 29 septembrie 2004.

Instanța de apel a fost îndreptățită

să aprecieze că față de probatoriul existent, dosarul este în stare de

judecată, iar reclamanta fiind în procedura falimentului, se impunea

soluționarea cu celeritate.

În ce privește excepția autorității

de lucru judecat, se reține că invocarea s-a făcut fără temei, dat fiind faptul

că litigiul inițial dintre părți s-a întemeiat pe procedura somației de plată,

în care hotărârile nu au autoritate de lucru judecat. Din cuprinsul hotărârilor

aflate la dosar rezultă că reclamanta a încercat încasarea prețului pe temeiul

O.G. nr. 5/2001, dar hotărârea pronunțată a fost anulată prin admiterea

acțiunii în anulare formulată de pârâta SC M.C. SRL, instanța reținând că pretențiile

urmează să fie solicitate pe calea dreptului comun.

Sunt de respins și criticile

referitoare la nevalabilitatea contractului dintre părți, pe motiv că

reclamanta nu mai putea să-l semneze, fiind în procedura falimentului.

Se reține, conform cu actele

dosarului, că la 20 aprilie 2000 s-a declarat deschisă procedura Legii nr. 64/1999,

dar dispunerea începerii procedurii falimentului SC C. SA și numirea

lichidatorului, s-a făcut cu încheierea din 19 noiembrie 2001, astfel că,

raporturile contractuale fiind anterioare, consimțământul subantreprenoarei a

fost valabil.

Susținerile recurentei în sensul că

lucrările nu au fost dovedite ca efectuate sunt fără temei.

Lucrările pretinse de reclamantă au

fost cuprinse de pârâta antreprenoare în situațiile de plată întocmite cu

beneficiarul lucrărilor S.N.P. P.

Prin semnarea acestor situații de

plată se certifică efectuarea lucrărilor, iar pârâta a încasat prețul de la S.N.P.

Expertiza tehnică, deși a reținut că

părțile nu au urmat procedura întocmirii documentației scrise decât parțial,

prin verificarea documentației, concluzionează efectuarea de către reclamantă a

lucrărilor de betonare pe drumul Otești – Spătaru – Albești - Scornicești.

Ca urmare, refuzul plății și a

penalităților stabilite prin clauza penală este neîntemeiat. Debitoarea pârâtă

fără temei susține încetarea contractului și a clauzei penale la 31 decembrie

2000, răspunderea acesteia pentru plata de penalități subzistând pe toată perioada

până la efectuarea plății lucrărilor.

Așa fiind, hotărârea atacată fiind

legală, recursurile urmează să fie respinse, ca nefondate.

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de reclamanta SC C. SA Horezu, prin lichidator SC E. SRL Rm. Vâlcea

și pârâta SC M.C. SRL Slatina, împotriva deciziei nr. 243/A/COM din 29

septembrie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică, astăzi

21 iunie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-01-17
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 96/2006
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Vâlcea, secția comercială, prin sentința nr. 364 din 18 iunie 1999 a admis în parte acțiunea reclamantei SC M. SRL Vâlcea, a dispus rezilierea
ÎCCJ 2003-03-06
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1394/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 27 iunie 2000 la Tribunalul Olt, SC O.D. SA Slatina, a chemat în judecată Consiliul Local al comunei Dobrețu, județul Olt, so
ÎCCJ 2003-01-30
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 464/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 434/ C din 10 mai 2000 a Tribunalului Mehedinți, a fost admisă, în parte, acțiunea reclamantei S.C. S. S.A. Drobeta Turnu Severin
ÎCCJ 2003-11-05
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4251/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.C. S.C. S.R.L. a chemat în judecată S.C. C. S.A. Tulcea pentru obligarea acesteia la plata sumei de 563.897.895 lei reprezentând contravaloar
ÎCCJ 2006-02-14
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 601/2006
Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 3 ianuarie 2000, reclamantul M.J.V. a chemat în judecată pe pârâta SC H. SRL Râmnicu Vâlcea, pentru a fi obligată la plata sumei de 118.434.3
Sursă