ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4251/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.C. S.C. S.R.L. a chemat în judecată S.C. C. S.A. Tulcea pentru obligarea acesteia la plata sumei de 563.897.895 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcții executate de reclamantă, în baza contractului de subantrepriză nr. 84/1997 la baza de producție Berceni aparținând pârâtei, lucrări pentru care s-au făcut plăți parțiale, deși acestea au fost recepționate. S-a solicitat și suma de 347.102.340 lei dobânda calculată până la 31 ianuarie 2000. Tribunalul București prin sentința civilă 2699 din 5 aprilie 2001 a respins acțiunea ca neîntemeiată. S-a reținut că în contractul de subantrepriză încheiat de reclamantă (subantreprenor) cu pârâta (antreprenor), beneficiar al lucrărilor fiind S.C.

A. S.A., nu s-au stabilit clauze precise privind normativele tehnice folosite pentru încadrarea lucrărilor executate și nici alte date privind încheierea de deviz, ceea ce a făcut ca normele de deviz în situațiile de lucrări întocmite de reclamantă să fie diferite (mai mari) decât acelea comunicate de beneficiar pârâtei și care au stat la baza decontărilor dintre acestea. În atare situație din actele dosarului a rezultat că suma pretinsă prin acțiune a fost facturată în plus, iar în momentul sistării plăților către reclamantă, pârâta plătise o sumă chiar mai mare decât se solicită de reclamantă. Apelul declarat de reclamantă a fost anulat ca insuficient timbrat prin decizia 1459 din 13 noiembrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel București.

Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamanta S.C. S.C. S.R.L. București care invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. a susținut că soluția de anulare a apelului este greșită, deoarece la instanța de fond a depus o taxă de timbru mai mare cu suma de 9.634.995 lei, față de suma corespunzătoare pretențiilor ce au format obiectul acțiunii, această constatare fiind făcută chiar de instanță. În aceste condiții recurentul consideră că în apel trebuia să fie luată în considerare suma plătită în plus la fond, care să fie complinită cu diferența până la cuantumul taxei, respectiv 13.932.250 lei justificându-se astfel consemnarea în apel doar a sumei de 4.500.000 lei (9.634.995 lei plusul de la fond + 4.500.000 lei taxă timbru consemnată pentru apel = 14.034.995).

Această complinire se impunea, deoarece deși s-a solicitat eliberarea unui înscris la instanța de fond pentru recuperarea taxei de timbru plătită în plus, aceasta nu s-a pronunțat. Se solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea dosarului spre rejudecare a apelului, obligația de timbrare fiind satisfăcută în modul arătat. Recursul este nefondat.

Instanța de apel a dispus anularea apelului ca insuficient timbrat deoarece din suma de 13.932.250 lei taxă de timbru și 50.000 lei timbru judiciar, recurenta de acum, a consemnat cu chitanța 1003844/2001 doar suma de 4.500.000 lei, motiv pentru care în ședința din 25 septembrie 2001 apărătorul acesteia a solicitat termen pentru completarea cuantumului stabilit, motiv pentru care cauza s-a amânat la 13 noiembrie 2001. În acest din urmă termen, apelanta de atunci (recurentă în prezent) prin apărător a susținut că din motive obiective nu s-a putut completa taxa de timbru, solicitându-se un nou termen în acest scop. Față de dispozițiile art. 20 pct. 1, 2 și 3 din Legea nr. 146/1997 R instanța de apel a respins cererea formulată și a aplicat sancțiunea prevăzută de text și anume anularea cererii de apel.

Din cele arătate, rezultă că instanța nu a încălcat și nici aplicat greșit legea, deci nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. De menționat, că la cererea instanței de completare a taxei de timbru, recurenta nu a invocat apărarea din recurs, (a se vedea încheierile din 25 septembrie 2001 și 13 noiembrie 2001) dimpotrivă, apărătorul său a solicitat repetat amânarea, fiind de acord cu achitarea sumei stabilite de 13.932.250 lei, fiind consemnat numai timbrul judiciar. Osebit de cele arătate, motivarea din recurs nu poate fi primită, deoarece potrivit art. 15 din normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 R cererile pentru exercitarea căilor ordinare de atac împotriva hotărârilor judecătorești sunt supuse taxei judiciare de timbru după distincțiile prevăzute de art. 11 din lege.

Dacă această dispoziție se coroborează cu art. 1 din norme și art. 1 din Legea nr. 146/1997 R rezultă că fiecare cerere, fie că este acțiunea sau cale de atac, se timbrează distinct în raport de valoarea obiectului în litigiu, taxa de timbru fiind stabilită de instanță. Cu alte cuvinte, legea nu permite transferul unei câtimii din taxa de timbru din contul unei instanțe ierarhic inferioare către alta ierarhic superioare, complinirea cuantumului stabilit în calea de atac, sumele fiind consemnate pentru dosarele distincte formulate la fiecare instanță. Singura posibilitate pentru recurent de a-și recupera suma consemnată în plus cu titlu de taxă de timbru, este consemnată de art. 25 din norme, cale care se face că a fost folosită de recurent, dar care nu a insistat în rezolvarea acesteia, rezolvare care este de natură administrativă și nu judicioasă, astfel că instanța nu avea în cadrul procesului obligația să se pronunțe, nefiind incident art. 304 pct. 10 C. proc.

civ. (dacă la această situație se referă textul invocat). Rezumând cele arătate, din moment ce recurenta de acum nu s-a consemnat cerinței art. 20 pct. 1 și 2 din Legea nr. 146/1997 R, corect s-a dispus aplicarea sancțiunii din art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 R, motiv pentru care se respinge recursul. Potrivit art. 274 C. proc. civ. urmează ca recurenta să plătească intimatei suma de 6.000.000 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. S.C. S.R.L. București împotriva deciziei nr. 1459 din 13 noiembrie 2001 a Curții de Apel București, secția comercială, ca nefondat. Obligă recurenta la 6.000.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei S.C. C. S.A. Tulcea. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 5 noiembrie 2003.