ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4251/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamanta S.C. S.C. S.R.L. a chemat în judecată

S.C. C. S.A. Tulcea pentru obligarea acesteia la plata sumei de 563.897.895 lei

reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcții executate de reclamantă,

în baza contractului de subantrepriză nr. 84/1997 la baza de producție Berceni

aparținând pârâtei, lucrări pentru care s-au făcut plăți parțiale, deși acestea

au fost recepționate. S-a solicitat și suma de 347.102.340 lei dobânda

calculată până la 31 ianuarie 2000.

Tribunalul București prin sentința civilă 2699

din 5 aprilie 2001 a respins acțiunea ca neîntemeiată.

S-a reținut că în contractul de subantrepriză

încheiat de reclamantă (subantreprenor) cu pârâta (antreprenor), beneficiar al

lucrărilor fiind S.C. A. S.A., nu s-au stabilit clauze precise privind normativele

tehnice folosite pentru încadrarea lucrărilor executate și nici alte date

privind încheierea de deviz, ceea ce a făcut ca normele de deviz în situațiile

de lucrări întocmite de reclamantă să fie diferite (mai mari) decât acelea

comunicate de beneficiar pârâtei și care au stat la baza decontărilor dintre

acestea.

În atare situație din actele dosarului a

rezultat că suma pretinsă prin acțiune a fost facturată în plus, iar în

momentul sistării plăților către reclamantă, pârâta plătise o sumă chiar mai mare

decât se solicită de reclamantă.

Apelul declarat de reclamantă a fost anulat ca

insuficient timbrat prin decizia 1459 din 13 noiembrie 2001 pronunțată de

Curtea de Apel București.

Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat

recurs reclamanta S.C. S.C. S.R.L. București care invocând motivele prevăzute

de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. a susținut că soluția de anulare a

apelului este greșită, deoarece la instanța de fond a depus o taxă de timbru

mai mare cu suma de 9.634.995 lei, față de suma corespunzătoare pretențiilor ce

au format obiectul acțiunii, această constatare fiind făcută chiar de instanță.

În aceste condiții recurentul consideră că în

apel trebuia să fie luată în considerare suma plătită în plus la fond, care să

fie complinită cu diferența până la cuantumul taxei, respectiv 13.932.250 lei

justificându-se astfel consemnarea în apel doar a sumei de 4.500.000 lei

(9.634.995 lei plusul de la fond + 4.500.000 lei taxă timbru consemnată pentru

apel = 14.034.995).

Această complinire se impunea, deoarece deși s-a

solicitat eliberarea unui înscris la instanța de fond pentru recuperarea taxei de

timbru plătită în plus, aceasta nu s-a pronunțat.

Se solicită admiterea recursului, casarea

deciziei și trimiterea dosarului spre rejudecare a apelului, obligația de

timbrare fiind satisfăcută în modul arătat.

Recursul este nefondat.

Instanța de apel a dispus anularea apelului ca

insuficient timbrat deoarece din suma de 13.932.250 lei taxă de timbru și

50.000 lei timbru judiciar, recurenta de acum, a consemnat cu chitanța

1003844/2001 doar suma de 4.500.000 lei, motiv pentru care în ședința din 25

septembrie 2001 apărătorul acesteia a solicitat termen pentru completarea cuantumului

stabilit, motiv pentru care cauza s-a amânat la 13 noiembrie 2001.

În acest din urmă termen, apelanta de atunci

(recurentă în prezent) prin apărător a susținut că din motive obiective nu s-a

putut completa taxa de timbru, solicitându-se un nou termen în acest scop.

Față de dispozițiile art. 20 pct. 1, 2 și 3 din

Legea nr. 146/1997 R instanța de apel a respins cererea formulată și a aplicat

sancțiunea prevăzută de text și anume anularea cererii de apel.

Din cele arătate, rezultă că instanța nu a

încălcat și nici aplicat greșit legea, deci nu sunt incidente dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

De menționat, că la cererea instanței de

completare a taxei de timbru, recurenta nu a invocat apărarea din recurs, (a se

vedea încheierile din 25 septembrie 2001 și 13 noiembrie 2001) dimpotrivă,

apărătorul său a solicitat repetat amânarea, fiind de acord cu achitarea sumei

stabilite de 13.932.250 lei, fiind consemnat numai timbrul judiciar.

Osebit de cele arătate, motivarea din recurs nu

poate fi primită, deoarece potrivit art. 15 din normele metodologice pentru

aplicarea Legii nr. 146/1997 R cererile pentru exercitarea căilor ordinare de

atac împotriva hotărârilor judecătorești sunt supuse taxei judiciare de timbru

după distincțiile prevăzute de art. 11 din lege.

Dacă această dispoziție se coroborează cu art. 1

din norme și art. 1 din Legea nr. 146/1997 R rezultă că fiecare cerere, fie că

este acțiunea sau cale de atac, se timbrează distinct în raport de valoarea

obiectului în litigiu, taxa de timbru fiind stabilită de instanță.

Cu alte cuvinte, legea nu permite transferul unei

câtimii din taxa de timbru din contul unei instanțe ierarhic inferioare către

alta ierarhic superioare, complinirea cuantumului stabilit în calea de atac,

sumele fiind consemnate pentru dosarele distincte formulate la fiecare

instanță.

Singura posibilitate pentru recurent de a-și

recupera suma consemnată în plus cu titlu de taxă de timbru, este consemnată de

art. 25 din norme, cale care se face că a fost folosită de recurent, dar care

nu a insistat în rezolvarea acesteia, rezolvare care este de natură

administrativă și nu judicioasă, astfel că instanța nu avea în cadrul

procesului obligația să se pronunțe, nefiind incident art. 304 pct. 10 C. proc.

civ. (dacă la această situație se referă textul invocat).

Rezumând cele arătate, din moment ce recurenta

de acum nu s-a consemnat cerinței art. 20 pct. 1 și 2 din Legea nr. 146/1997 R,

corect s-a dispus aplicarea sancțiunii din art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997

R, motiv pentru care se respinge recursul.

Potrivit art. 274 C. proc. civ. urmează ca recurenta

să plătească intimatei suma de 6.000.000 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de

reclamanta S.C. S.C. S.R.L. București împotriva deciziei nr. 1459 din 13

noiembrie 2001 a Curții de Apel București, secția comercială, ca nefondat.

Obligă recurenta la 6.000.000 lei cheltuieli de

judecată în favoarea intimatei S.C. C. S.A. Tulcea.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 5

noiembrie 2003.