ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.03.2003

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1394/2003

HOTĂRÂRE
06.03.2003
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1394/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 27

iunie 2000 la Tribunalul Olt, SC O.D. SA Slatina, a chemat în judecată

Consiliul Local al comunei Dobrețu, județul Olt, solicitând obligarea acestuia

la plata sumei de 12.918.271 lei, contravaloarea unor lucrări neachitate, și

1.108.461 lei, cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii sale,

reclamanta susține că, în baza contractului încheiat între părți la 11

noiembrie 1996, a executat pentru pârât lucrări care au fost recepționate, însă,

pârâtul nu le-a achitat.

Prin sentința civilă nr. 616, pronunțată

la 9 octombrie 2000, Tribunalul Olt – Slatina a admis în parte acțiunea și a

obligat pârâtul să plătească reclamantei 6.064.369 lei și 540.000 lei

cheltuieli de judecată, respingând, ca prescrisă, cererea pentru plata sumei de

6.853.902 lei.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a reținut din probele administrate, că, pentru lucrările executate,

reclamanta a emis facturile nr. 1033993 din 10 septembrie 1997, pentru suma de

6.064.369 lei, și nr. 0778397 din 26 noiembrie 1996, pentru suma de 6.853.902

lei, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 27 iunie 2000,

astfel încât dreptul la acțiune, pentru obligarea pârâtei la plata sumei de

6.953.902 lei, s-a prescris.

Apelul formulat de pârât, împotriva

acestei sentințe, a fost admis de Curtea de Apel Craiova, secția comercială,

care, prin decizia nr. 298, pronunțată la 10 aprilie 2001, a schimbat în parte

sentința apelată și a respins capătul de cerere privind plata sumei de

6.064.369 lei, ca nefondat, menținând restul dispozițiilor sentinței. Intimata-reclamantă

a fost obligată la 280.074 lei cheltuieli de judecată în apel, în favoarea

pârâtului.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut că obligațiile contractuale, asumate de pârât în baza

contractului, au fost achitate integral, după acceptarea situației de lucrări

și a facturii nr. 0778375 din 11 noiembrie 1996, în valoare de 18.153.327 lei,

iar factura nr. 103.3993 din 10 septembrie 1997 este întocmită de societatea

reclamantă în afara contractului din 11 noiembrie 1996 – situația de lucrări

întocmită în august 1997 nu putea fi emisă în baza contractului care era

executat integral.

Împotriva deciziei pronunțate de

instanța de apel, societatea reclamantă a declarat recurs, susținând că

instanța de apel a greșit apreciind că factura în litigiu nu este emisă pe baza

contractului, deoarece lucrările au fost derulate după încheierea contractului,

iar facturile, a căror plată s-a cerut, sunt emise în baza contractului care

avea ca obiect executarea unui podeț tubular.

Recursul declarat de societatea

reclamantă nu este fondat.

Instanța de apel a reținut corect că

obiectul contractului îl constituie executarea obiectivului podeț tubular

metalic, cu diametru 2700, iar valoarea lucrărilor este de 18.200.000 lei, la

prețurile existente la data încheierii contractului, iar suma a fost facturată

la 11 noiembrie 1996, cu factura nr. 0778375, a cărei copie se află la dosarul

de apel.

Prin prevederile art. 4 și 5 din

contractul părților nr. 240 din 11 noiembrie 1996, aflat la dosarul instanței

de apel, se precizează că modificările de prețuri, indexări de salarii și

tarife, apărute ulterior contractului, dovedite de antreprenor cu documentele

legale, vor fi comunicate beneficiarului pentru însușire, iar modificarea

programului de lucrări și a cantităților aferente se va face cu acordul ambelor

părți, printr-un act adițional, rezultă, fără dubii, că factura din 10

septembrie 1997 nu este emisă cu respectarea clauzelor contractului invocat.

În aceste împrejurări, în baza

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de reclamanta

SC O.D. Slatina urmează să fie respins.

Respinge

recursul declarat de reclamanta SC O.D. SA Slatina, împotriva deciziei nr. 298

din 10 aprilie 2001 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 6 martie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-07-09
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3373/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 437, pronunțată la data de 19 iunie 2000, în dosarul nr. 2986/2000, Tribunalul Olt a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A.
ÎCCJ 2005-06-21
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3774/2005
Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 20 martie 2003, cu modificările ulterioare, reclamanta SC C. SA Horezu, prin lichidator SC E. SRL Rm. Vâlcea, a chemat în jud
ÎCCJ 2003-01-22
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 230/2003
Asupra recursului se rețin următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr. 526/2000, L.Gh. a solicitat instanței ca, prin sentința ce o va da, în contradictoriu cu SC C. SA Tulcea, să oblige pârâta la plata sumei de 105
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 810/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința 5800 din 20 decembrie 1999 a Tribunalului Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis cererea formulată de reclamanta
ÎCCJ 2003-09-25
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3671/2003
Asupra recursului de față constată: Prin sentința civilă nr. 210 din 28 februarie 2001 a Tribunalului Dolj a fost admisă în parte acțiunea și a fost obligată pârâta la plata sumelor de 27.015.273 lei, reprezentând contravaloare marfă, 26.08
Sursă