ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5533/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 14 februarie 2003 petenta

H.S. a chemat în judecată pârâtele SC V. SA Râmnicu Vâlcea și A.P.A.P.S.

București solicitând obligarea acestora la emiterea deciziei de restituire a

imobilelor casă și teren, ce au făcut obiectul actului de donație de la autorul

soțului acesteia, constituite în gater. Reclamanta a invocat faptul că

imobilele nu au fost demolate decât parțial, aflându-se în exploatarea pârâtei

SC V. SA, unitate care le-a primit în folosință, după preluarea fără titlu de

la proprietar și că, deși a notificat pârâtele conform Legii 10/2001 acestea nu

au emis dispoziție de restituire a imobilelor.

Ulterior, reclamanta și-a precizat

acțiunea în sensul obligării pârâtelor la plata de daune cominatorii în cuantum

de 500.000 lei pe zi de întârziere, în caz de menținere a dispoziției, până la

conformare.

Pârâta A.P.A.P.S. București a depus

întâmpinare prin care a invocat 3 excepții, și anume, excepția nulității

cererii de chemare în judecată deoarece aceasta nu a fost semnată de reclamantă,

excepția lipsei calității procesuale pasive pentru a restitui în natură

imobilele, această competență revenind celeilalte pârâte, deținătoare a

imobilelor conform art. 20 din Legea nr. 10/2001 și excepția prematurității

acțiunii deoarece reclamanta nu a epuizat procedura prealabilă prevăzută de

art. 20, art. 21, art. 23 alin. (1), (2), (3) și art. 24 din Legea nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 164 din 1

aprilie 2003 Tribunalul Vâlcea a respins toate excepțiile invocate de pârâta A.P.A.P.S.,

a admis acțiunea precizată față de pârâta A.P.A.P.S. București care a fost

obligată la emiterea deciziei de restituire în echivalent conform art. 27 alin.

(2) din Legea nr. 10/2001 și să plătească suma de 100.000 lei daune cominatorii

pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive a sentinței

și până la executarea obligației. Acțiunea a fost respinsă față de pârâta SC V.

SA Râmnicu Vâlcea.

Instanța a reținut că excepțiile

invocate nu sunt întemeiate, întrucât, atât prima acțiune, cât și cea precizată,

au fost semnate de reclamanta, pârâta A.P.A.P.S. București legitimează

calitatea procesuală pasivă ca instituție publică implicată în privatizarea SC V.

SA, deținătoarea imobilelor a căror restituire se cere, constatând, totodată,

că acțiunea nu este prematur introdusă.

Pe fondul cauzei s-a reținut că

imobilele au fost preluate în proprietatea statului în temeiul Legii 119/1948,

iar ulterior, incluse în patrimoniul SC V. SA Râmnicu Vâlcea, în baza mai

multor decrete prezidențiale, ale Consiliului de Stat și decizii ale fostului

Consiliu județean Vâlcea. Imobilele se identifică în patrimoniul acestei

societăți sub denumirea „depozit combustibil Râmnicu Vâlcea” cu teren aferent

de 9.820,38 mp.

Reclamanta a notificat SC V. SA,

conform Legii 10/2001, însă acesta a transmis notificarea pârâtei A.P.A.P.S.

București, instituția implicată în procesul de privatizare, care, potrivit art.

27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și art. 12 alin. (4) teza a II–a din normele

de aplicare, va fi obligată să emită decizia de restituire.

Împotriva sentinței a declarat apel

pârâta A.P.A.P.S. București susținând nelegalitatea acesteia deoarece în mod

greșit au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive și

prematurității acțiunii.

Pe fondul cauzei, prima instanță a

aplicat greșit dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, în speță fiind

aplicabile doar prevederile art. 46 și art. 23 din aceeași lege.

Față de obiectul acțiunii și probele

administrate, instanța a acordat reclamantei ceea ce nu a cerut întrucât reclamanta

nu a depus toate actele necesare pentru a se putea emite o dispoziție motivată

cu privire la obiectul notificării.

Prin decizia 108/R din 30 iunie 2003

Curtea de Apel Pitești a respins apelul ca nefondat reținând că în cauză are

calitate procesuală pasivă pârâta A.P.A.P.S. București, ca instituție publică

implicată în procesul de privatizare a celeilalte pârâte SC V. SA Râmnicu

Vâlcea.

În mod corect s-a respins și

excepția privind prematuritatea acțiunii, întrucât acțiunea de față are ca

obiect tocmai obligația emiterii deciziei sau dispoziției de restituire, iar

procedura prealabilă nu a fost organizată deoarece, în cazul în speță, nu s-a

emis încă decizia de restituire a imobilelor.

S-a mai reținut, pe fondul cauzei

sunt aplicabile dispozițiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și cele

ale art. 12 alin. (4) teza II din Normele metodologice de aplicare a Legii

10/2001 aprobate prin H.G. 614/2001 potrivit cărora pentru imobilele preluate

cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul societăților comerciale

privatizate sau în curs de privatizare, notificarea prin care se solicită

restituirea se adresează instituției publice implicate în privatizare, în speță

pârâta A.P.A.P.S. București care este abilitată să emită și decizia de

restituire.

Împotriva deciziei instanței de apel

a formulat recurs pârâta A.P.A.P.S. București considerând că aceasta, în

temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este netemeinică și nelegală pentru

următoarele motive:

- greșit s-a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive a A.P.A.P.S. București, în speță având calitate

procesuală pasivă doar pârâta SC V. SA Râmnicu Vâlcea conform art. 20 din Legea

nr. 10/2001.

- greșit s-a respins excepția

prematurității acțiunii deoarece reclamanta se putea adresa cu o acțiune

secției civile a tribunalului doar în termen de 30 de zile de la data

comunicării deciziei asupra notificării, conform art. 24 alin. (7) și (8) din

Legea nr. 10/2001.

- pe fondul cauzei nu se aplică

dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 deoarece nu se poate aprecia dacă

imobilele au fost preluate cu titlu valabil sau fără titlu.

- instanța a acordat

intimatei-reclamante ceea ce nu a cerut deoarece aceasta nu a depus toate

actele în vederea completării dosarului întocmit în urma depunerii notificării.

Recursul este nefondat.

În mod corect instanțele nu au

instrumentat cauza în fond și apel au respins excepția lipsei calității

procesuale pasive a recurentei- pârâte A.P.A.P.S. București.

Potrivit art. 27 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate în

patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor

legale, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin

echivalent. Alin. (2) al aceluiași articol prevede că notificarea se adresează

instituției publice implicate care a efectuat privatizarea, A.P.A.P.S.

Reclamanta a adresat notificarea

unității deținătoare privatizate, SC V. SA Râmnicu Vâlcea, care, în mod legal a

îndreptat notificarea către autoritatea prevăzută de art. 27 alin. (2) din

lege.

Cu privire la modalitatea de

preluare a imobilelor, cu titlu valabil sau fără titlu, este de reținut

următorul aspect. În cererea de chemare în judecată reclamanta menționează că

acestea au fost preluate fără titlu, însă din probele administrate în cauză,

respectiv înscrisurile depuse de intimata-pârâtă SC V. SA Râmnicu Vâlcea rezultă

că imobilele au fost preluate în baza Legii 119/1948. Potrivit Normelor

metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G.

498/2003 (art. 2.1) preluările de imobile efectuate în baza Legii 119/1948 sunt

prezumate ca fiind făcute cu titlu valabil. Această prezumție nu a fost

răsturnată în speță, astfel încât sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art.

27.

Acțiunea nu este prematură.

Prin cererea de chemare în judecată

reclamanta nu a contestat decizia de restituire, pentru a fi aplicabile

dispozițiile art. 24 alin. (7) și (8) din lege, ci a solicitat „obligarea

instituției abilitate de a emite decizia de restituire”.

Pornind de la rațiunea adoptării

Legii nr.10/2001 exprimată în caracterul profund reparatoriu este de precizat

că, prin acest act normativ legiuitorul a urmărit să înlăture prejudiciile

suferite de proprietar pentru abuzurile săvârșite de stat și, ca atare,

dispozițiile neclare trebuie interpretate în favoarea persoanei îndreptățite.

În acest cadru trebuie privite

reglementările art. 28 alin. (1) din lege potrivit cu care în termen de 60 de

zile de la data primirii cererii persoanei îndreptățite organele de conducere

ale instituției publice implicate în privatizare, prevăzute la art. 27 alin. (2),

vor stabili prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată valoarea și

modalitatea măsurilor reparatorii corespunzătoare convenite prin negociere.

Termenul de 60 de zile este

imperativ, iar nu unul de recomandare. Orice altă calificare ar deturna

finalitatea urmărită de legiuitor.

Este fără îndoială că atitudinea

recurentei-pârâte, care a eludat dispozițiile referitoare la obligativitatea

emiterii deciziei, îndrituiește instanța de judecată ca, în virtutea rolului

activ conferit de prevederile art. 129 C. proc. civ., să impună pârâtei să

răspundă notificării.

În considerarea celor expuse

recursul este nefondat și urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

pârâta A.P.A.P.S. București împotriva deciziei nr. 108/R din 30 iunie 2003 a

Curții de Apel Pitești, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2004.