ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5960/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată la

data de 29 octombrie 2002 pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamanții R.V. și R.G.

au chemat în judecată pe pârâții SC S.F. SA Râmnicu-Vâlcea și Ministerul

Finanțelor, D.G.F.P. Vâlcea, solicitând obligarea acestora să emită decizii

motivate, ca răspuns la notificările înaintate în baza Legii nr. 10/2001.

În motivarea acțiunii, reclamanții

au arătat că au solicitat restituirea unor terenuri în suprafață de 1649 mp și

2175 mp, aflate în proprietatea SC S.F. SA Râmnicu-Vâlcea și a terenului în

suprafață de 706,25 mp aflat în proprietatea SC P. SA Ploiești.

Pârâta SC S.F. SA Rm. Vâlcea nu a

răspuns la notificarea făcută de reclamanți, iar pârâta SC P. SA Ploiești a

arătat că a fost privatizată, motiv pentru care reclamanții au adresat

notificarea Ministerului Finanțelor, fără ca acesta să emită decizie motivată.

Prin sentința civilă nr. 62 din 13

februarie 2003, Tribunalul Vâlcea a admis acțiunea reclamanților împotriva

pârâtei SC S.F. SA, obligând-o pe aceasta să emită o decizie motivată și a

respins cererea împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor, Direcția finanțelor

publice Vâlcea.

În motivarea acestei sentințe,

Tribunalul Vâlcea a reținut că pârâta SC S.F. SA nu a răspuns la notificarea

adresată de reclamanți și nu a respectat condițiile obligatorii prevăzute de

Legea nr. 10/2001.

În ceea ce o privește pe pârâta

Direcția finanțelor publice Vâlcea, instanța a reținut că aceasta nu are

calitate procesuală pasivă, întrucât nu se încadrează în categoria persoanelor

juridice cărora li se adresează notificarea.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta SC F.S. Râmnicu-Vâlcea, motivând că hotărârea este

nelegală și netemeinică, întrucât în mod greșit a fost obligată de instanță să

răspundă la notificarea reclamanților, fără a avea în vedere că aceștia au

formulat o singură notificare către Primăria comunei Mihăești, care le-a și

răspuns.

Prin decizia civilă nr. 74/A din 14

mai 2003, Curtea de Apel Pitești a respins ca nefondat apelul pârâtei.

Pentru a pronunța această decizie,

Curtea a reținut că reclamanții au îndeplinit procedura prealabilă și

obligatorie prev. de art. 21 din Legea nr. 10/2001, astfel că instanța de fond

a stabilit corect că pârâta nu a răspuns la notificarea ce i-a fost adresată,

așa cum avea obligația conform art. 23 și art. 24 din Legea nr. 10/2001.

Pârâta SC S.F. SA Rm.Vâlcea a

declarat recurs împotriva acestei decizii, considerând-o netemeinică și

nelegală.

Se arată în motivarea apelului că

reclamanții nu au dovedit că au depus notificarea în condițiile prevăzute de

art. 21 și art. 22 din Legea nr. 10/2001, în sensul că nu au făcut dovada

notificărilor și a îndeplinirii condițiilor unei proceduri prealabile.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente.

Potrivit art. 21 din Legea nr.

10/2001, persoana îndreptățită va notifica persoana juridică deținătoare,

solicitând restituirea în natură a imobilului. Reclamanții s-au conformat

acestei dispoziții legale, existând la dosar adresa de înaintare a notificării

și către SC S.F. SA Rîmnicu Vâlcea, notificare prin care au solicitat ca pârâta

să le restituie două suprafețe de teren de 1649 mp și 2175 mp aflate în

proprietatea acesteia.

Susținerea recurentei că nu s-a

făcut dovada comunicării notificării nu poate fi reținută, întrucât la fila 49

(dosar fond) există dovada de comunicare a notificării de către biroul

executorului judecătoresc către pârâta-recurentă.

În acest context, conform

dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, pârâta avea obligația

ca, în termen de 60 zile de la înregistrarea notificării, să se pronunțe prin

decizie sau, după caz, dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în

natură. Potrivit art. 24 alin. (1) din lege, dacă restituirea în natură nu este

aprobată sau nu este posibilă, deținătorul imobilului este obligat ca, prin

decizie sau dispoziție motivată, în termenul prevăzut de art. 23 alin. (1), să

facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent,

corespunzătoare valorii imobilului.

În mod corect, instanța de fond și

instanța de apel au reținut că recurenta-pârâtă nu a respectat condițiile

prevăzute de art. 23 alin. (1) și art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

respectiv nu a răspuns la notificarea ce i-a fost adresată de reclamanți.

În raport de aceste considerente,

Curtea de Apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care,

în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca

nefondat recursul declarat de pârâta SC S.F. SA Râmnicu Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta SC

S.F. SA Rm. Vâlcea împotriva deciziei civile nr. 74 A din 14 mai 2003 a Curții

de Apel Pitești, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2004.