ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2395/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1 din 7

ianuarie 2003, Tribunalul Vâlcea a admis acțiunea introdusă de reclamanții R.A.,

P.M. și P.I. împotriva pârâtelor SC T. SA Rm. Vâlcea și A.P.A.P.S. și le-a

obligat pe acestea să emită decizie sau dispoziție motivată în sensul art. 23 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001 sau să facă reclamanților o ofertă de restituire în

echivalent conform art. 27 alin. (1) și (2) din aceeași lege cu obligarea

fiecărei pârâte la plata a 200.000 lei cu titlu de daune cominatorii de la data

introducerii cererii până la executarea obligației de a face.

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a reținut că reclamanții au notificat-o pe prima pârâtă

(Notificarea nr. 31 din 5 februarie 2002, Biroul Executorului Judecătoresc G.

Rm. Vâlcea), solicitând restituirea în natură a unui teren în suprafață de 4162

mp, situat în Rm. Vâlcea, că pârâta notificată a invocat prevederile art. 27

din Legea nr. 10/2001 și a transmis notificarea către A.P.A.P.S. Craiova. La

rândul său aceasta a trimis notificarea în cauză spre soluționare A.P.A.P.S.

București, dar nici una din pârâte nu s-a conformat dispozițiilor imperative

ale legii de a soluționa notificarea prin emiterea unei decizii sau dispoziții

motivate, deși a expirat termenul de 60 de zile prevăzut de lege.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta A.P.A.P.S., care a susținut, printre altele, că termenul

de 60 de zile nu s-a împlinit, întrucât reclamanții nu au depus în condițiile

legii actele doveditoare ale dreptului de proprietate.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia

civilă nr. 33/A din 13 martie 2003, a admis apelul și a schimbat în tot

sentința în sensul că a respins ca prematură acțiunea.

Instanța de apel a reținut, în

esență, că termenul de 60 de zile prevăzut prin art. 23 alin. (1) și art. 28 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001 nici nu a început să curgă împotriva pârâtelor,

deoarece reclamanții nu au făcut dovada depunerii dovezilor privind dreptul de

proprietate al autorilor lor și a calității acestora de moștenitori.

Astfel că, a stabilit curtea de

apel, în momentul de față nu s-a născut încă obligația pârâtelor de a răspunde

notificării reclamaților, acțiunea lor fiind prematură.

Împotriva acestei decizii au

formulat recurs reclamanții.

Ei au susținut că instanța a acordat

ce nu s-a cerut, deoarece a desființat în tot sentința, sentință care nu a fost

apelată de către pârâta SC T. Rm. Vâlcea, în prezent SC A.T. SA și că instanța

a încălcat grav principiul disponibilității, potrivit căruia această a doua

pârâtă avea posibilitatea să apeleze sau nu hotărârea de fond.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Prin acțiunea introductivă

reclamanții au solicitat obligarea pârâtelor la emiterea unei decizii sau

dispoziții motivate cu privire la notificarea ce le-a fost adresată, notificare

formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, privind imobilul, teren în suprafață de

4160 mp situat în Rm. Vâlcea.

Din actele depuse în recurs atât de

recurenți cât și de intimați rezultă că după pronunțarea deciziei recurate,

intimata A.V.A.S. a emis decizia nr. 216 din 12 decembrie 2004 prin care a fost

soluționată notificarea în cauză, în sensul că solicitarea reclamanților de

restituire în natură a terenului a fost respinsă.

Din cele de mai sus rezultă că au

fost îndeplinite pretențiile reclamanților, acțiunea acestora rămânând practic

fără obiect.

În consecință, recursul se va

respinge ca nefondat.

Mai mult, tot din actele depuse în

recurs rezultă că între aceleași părți a mai existat un proces, reclamanții

solicitând obligarea pârâtelor să emită decizie de restituire în natură a

aceluiași imobil-teren sau obligarea acestora la emiterea unei oferte de

despăgubiri prin echivalent. Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr. 459

din 22 aprilie 2004 a admis acțiunea față de A.P.A.P.S. pe care a obligat-o să

emită decizie sau dispoziție cuprinzând valoarea și modalitatea măsurilor

reparatorii pentru terenul în litigiu și a respins acțiunea față de SC A.T. SA

Sentința a rămas definitivă prin

respingerea apelului declarat de A.P.A.P.S. de către Curtea de Apel Pitești

prin decizia civilă nr. 1871/A din 23 septembrie 2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de R.A., P.I., P.M. împotriva deciziei civile nr. 33/A din 13 martie

2003 a Curții de Apel Pitești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2005.