ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 27/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 300 din 28 iunie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta G.A., împotriva pârâtei C.J.P.C., având ca obiect anularea Hotărârii nr. 19904 din 9 martie 2006. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamanta nu a dovedit starea de refugiu, în condițiile art. 4 din H.G. nr. 189/2000, întrucât nefiind în posesia unor acte emise de autoritățile competente nu s-a prezentat nici în fața instanței pentru administrarea unui probatoriu testimonial. Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs reclamanta G.A., susținând că în mod greșit s-a reținut că nu a făcut dovada încadrării în prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât a depus la dosar declarațiile unor martori care s-au aflat în aceeași situație.

Recursul este întemeiat. Conform art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, de prevederile acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu. Prin „persoană strămutată în altă localitate, conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, se înțelege „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice”. În cauză, din declarațiile autentice ale martorilor Z.F.

și M.I., coroborate cu datele rezultate din actele de stare civilă depuse, rezultă că s-a făcut dovada, în condițiile art. 4 din H.G. nr. 127/2002 că, în perioada septembrie 1940 - septembrie 1944, după ocuparea Ardealului de Nord de către autoritățile hortiste, recurenta – reclamantă împreună cu familia, au fost obligați să se refugieze din localitatea Bica, Județul Cluj, în localitatea Râșca, județul Cluj, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Față de cele ce preced, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza 1 C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va modifica în tot sentința atacată și, pe fond, va admite acțiunea cu consecința anulării hotărârii emise de pârâtă pe care o va obliga să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și să-i acorde drepturile cuvenite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta G.A., împotriva sentinței civile nr. 300 din 28 iunie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot sentința atacată și, în fond, admite acțiunea reclamantei G.A. Anulează Hotărârea nr. 19904 din 9 martie 2006 a C.J.P.C., pe care o obligă să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și să-i acorde drepturile cuvenite pentru perioada 15 septembrie 1940 – 15 septembrie 1944 cu începere de la 1 februarie 2006. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 ianuarie 2007.