ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1240/2008

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată în data de 20 septembrie

2007 la Curtea de Apel Cluj, reclamanta C.A. a solicitat instanței pronunțarea unei

hotărâri prin care să se dispună anularea hotărârii din 9 iulie 2007 emisă de pârâta

C.J.P. Cluj, cu consecința recunoașterii în favoarea reclamantei a drepturilor prevăzute

de art. 2 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală și netemeinică și ca atare

se impune anularea acesteia întrucât în perioada septembrie 1940 – martie 1945,

împreună cu familia sa, au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu,

sat P., comuna B. în localitatea T., județul Cluj, ca urmare a persecuțiilor etnice

instituite în urma Dictatului de la Viena. A mai precizat reclamanta că frontul

de război s-a stabilit în localitatea de domiciliu, satul fiind ocupat de trupele

hortiste care au început persecuții etnice, existând pericolul de a-și pierde viețile.

Prin sentința civilă

nr. 671 din 26 noiembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios,

administrativ și fiscal, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată

de reclamanta C.A. împotriva pârâtei C.J.P. Cluj. A dispus anularea hotărârii din

9 iulie 2007 emisă de pârâtă.

A obligat pârâta să-i

recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 15 septembrie 1940 – 6

martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată

prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie

2007.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că mărturia testimonială a martorei L.N. este

concludentă în cauză, confirmând susținerile reclamantei, și anume refugiul acesteia

ca urmare a persecuțiilor etnice.

Împotriva sentinței civile

sus menționate a declarat recurs C.J.P. Cluj, care a motivat, în esență, că declarația

martorului audiat în cauză nu a fost concludentă, nu a fost clară și nu a putut

dovedi susținerile reclamantei.

Examinând sentința atacată

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum

și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în

continuare.

Potrivit art. 1 lit. c)

din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de

către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până

la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare,

de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care în

perioada sus menționată a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost

refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Conform art. 2 din Normele

de aplicare ale O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană

strămutată în altă localitate, în sensul acestei ordonanței, se înțelege persoana

care a fost mutată sau care a fost nevoită să-și schimbe domiciliul în altă localitate,

din motive etnice, între altele fiind enumerate și persoanele refugiate.

În cauză, din probele

administrate, rezultă că reclamanta, împreună cu mama sa, de teama persecuțiilor

din motive etnice, s-au refugiat din localitatea de domiciliu, satul P., județul

Cluj, în localitatea T., județul Cluj.

De altfel, raportat la

contextul istoric al evenimentelor din acea perioadă, de cedare către Ungaria a

Ardealului de Nord ca urmare a Tratatului de la Viena din 30 august 1940, această

împrejurare denotă persecuțiile etnice la care intimata a fost supusă împreună cu

familia sa, fiind persecutați de către jandarmii unguri.

Prin urmare, cum recunoașterea

calității de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 a fost în

mod corect stabilită de către instanța de fond în sarcina reclamantei C.A., se reține

că sentința atacată cu recurs este legală și temeinică iar recursul declarat în

cauză este nefondat și urmează a fi respins ca atare, în temeiul dispozițiilor

art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Cluj împotriva sentinței nr. 671 din 26 noiembrie 2007 a Curții de Apel

Cluj, secția comercială, de contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 martie 2008