ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1225/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj,

reclamanta Ș.M. a chemat în judecată pe pârâta C.J.P. Cluj, solicitând anularea

hotărârii din 30 martie 2006, prin care i s-a respins cererea pentru recunoașterea

calității de refugiat și acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată

prin Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a susținut că, deși a justificat cu acte faptul că s-a refugiat, cererea

i-a fost respinsă, în mod neîntemeiat.

Prin sentința civilă

nr. 322 din 7 septembrie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios,

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta Ș.M. împotriva

pârâtei C.J.P. Cluj. A dispus anularea hotărârii din 30 martie 2006 emisă de pârâtă.

A obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 16

octombrie 1940-6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând

cu data de 1 aprilie 2005. A obligat pârâta la 100 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că din declarațiile martorilor a fost dovedită

situația de refugiat a reclamantei, care a suferit persecuții pe considerente etnice,

datorită cărora a fost nevoită să se refugieze din localitatea de domiciliu.

Împotriva sentinței sus

menționate a declarat recurs C.J.P. Cluj, care a motivat, în esență, că încadrarea

în dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 nu se poate face în acest

caz, întrucât în lipsa ocupației hortiste nu se poate susține că a existat persecuție

etnică în localitatea de domiciliu a reclamantei.

Recursul este nefondat.

Se reține din depozițiile

martorilor audiați în cauză, respectiv a numiților B.N. și B.F. că familia reclamantei

s-a refugiat în perioada octombrie 1944 – martie 1945 tocmai din cauza faptului

că satul natal B. se afla pe granița dintre cele două teritorii care erau sub administrare

diferită.

Atestarea făcută de către

istorici, așa cum este ea invocată în motivele de recurs, este o atestare științifică,

generală, ea nu analizează în mod concret care au fost efectele asupra populației

a situației unei localități aflate la granița dintre cele două administrații.

Reclamanta, împreună cu

familia sa erau înconjurați la limita satului de către soldați hortiști.

Se relatează de către

intimata-reclamantă că aceștia nu îi lăsau să iasă din sat, să facă aprovizionare,

să lucreze pământurile, fiind obligați ca din partea opusă a satului să înconjoare

alte trei localități, pe o distanță considerabilă. Ca să iasă din sat aveau nevoie

de un tichet, un fel de carnet vizat de autoritățile maghiare care uneori li se

refuza, ajungând să li se termine proviziile, mâncarea, medicamentele, cele stric

necesare traiului, au izbucnit în sat boli, molime, erau nemulțumiri și tensiuni

foarte mari.

Mai mult, în anul 1940,

în jurul satului erau tot timpul lupte între cele două tabere și nu o dată sătenii

au fost supuși focului concertat dintre cele două tabere rivale.

În consecință, având în

vedere relatările reclamantei și ale martorilor audiați, se reține că în mod întemeiat

instanța de fond a admis acțiunea, iar recursul declarat de C.J.P. Cluj este nefondat

și urmează să fie respins, ca atare în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1)

C. proc.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 322 din 7 septembrie 2006 a Curții

de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 martie 2008.