Decizia nr. 2125/2019 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 7046/2017 a Judecătoriei Constanța

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la 18 ianuarie 2017 sub dosarul nr. x/2017, reclamanta Uniunea Județeană a Cooperației de Consum Constanța a solicitat, în contradictoriu cu pârâții A., Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța și S.C. B. S.R.L., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: - constatarea nulității absolute a documentației cadastrale întocmite pentru imobilul construcție magazin universal cu bufet, nr. cadastral x, situat în Loc. Corbu, Jud. Constanța;0 - radierea înscrierii inexacte în cartea funciară a aceluiași imobil, întrucât nu corespunde cu situația juridică rezultată din actul de proprietate. În drept, au fost invocate prevederile art. 907 C. civ., art. 281 alin. (1) și art. 36 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, Ordinul nr. 634/2006 și Ordinul nr. 700/2014.

Prin sentința civilă nr. 7046 din 14 iunie 2017, pronunțată de Judecătoria Constanța, secția Civilă, s-a admis excepția necompetenței materiale, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția I civilă la 4 iulie 2017 sub dosarul nr. x/2017.

Prin sentința civilă nr. 2567 din 28 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă, a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta Uniunea Județeană a Cooperației de Consum Constanța în contradictoriu cu pârâții A. și S.C. B. S.R.L.. A fost respinsă acțiunea față de pârâtul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă. Totodată, a fost obligată reclamanta Uniunea Județeană a Cooperației de Consum Constanța la plata, către A., a sumei de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Apelul declarat de reclamanta Uniunea Județeană a Cooperației de Consum Constanța împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 88 C din 14 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă. Totodată, a fost obligată apelanta-reclamantă Uniunea Județeană a Cooperației de Consum Constanța la plata sumei de 1000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă A..

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Uniunea Județeană a Cooperației de Consum Constanța, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac și casarea deciziei recurate. Prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a dezvoltat următoarele critici: Instanța nu a motivat soluția dată asupra primului petit al acțiunii privind frauda întocmirii documentației cadastrale și înscrierea în cartea funciară bazate pe fraudă, ci a arătat că revine organelor penale competența de a soluționa această chestiune și mijloacele civile. Or, în cazul de față, fapta penală s-a prescris, iar prezenta acțiune reprezintă mijlocul civil efectuat de reclamantă în acest sens. Instanța de apel a ignorat frauda înfăptuită de cadastrist și registrator, prin care, în mod practic, au constituit un titlu de proprietate în favoarea altei persoane decât celei înscrise în autorizația de construire. Așadar, instanțele anterioare erau competente să constate că falsificarea documentației cadastrale, prin utilizarea autorizației de construire a altei persoane, este de natură să atragă nulitatea absolută. Recurenta-reclamantă Uniunea Județeană a Cooperației de Consum Constanța a solicitat instanței de recurs să constate că instanțele anterioare nu au judecat pe fond primul capăt de cerere, deși sunt dovezi suficiente și solide pentru a proba falsul și frauda înfăptuite de cele trei persoane - cadastrist, registrator și pârâta A.. În continuare, s-a mai arătat că nu au fost luate în considerare dovezile depuse în susținerea acțiunii, respectiv copia xerox a autorizației de construire, deși legea prevede ca aceasta să fie prezentată în original sau copie legalizată, și Protocolul din 18 mai 1992 privind predarea în administrare către A. a unor imobile, printre care și cel aflat în discuție. Ambele instanțe nu au motivat soluția inadmisibilității în raport cu probele depuse și nici nu au arătat de ce o copie xerox a altei persoane, utilizată la documentație, nu constituie un fals intelectual, o fraudă grosolană în intenția de a obține titlul de proprietate prevăzut de art. 565 din C. civ. De altfel, nu s-a motivat de ce la prima înscriere nu a fost prezentată în original sau copie legalizată o autorizație de construire a A., ci o copie xerox a C.. Prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a susținut în esență că instanța a nesocotit prevederile art. 44 din Constituție și art. 5 din C. civ., raportat la art. 1 al Primului Protocol Adițional la Convenția CEDO, ratificat prin Legea nr. 10/1994. De asemenea, au fost nesocotite prevederile art. 915 C. proc. civ., referitoare la răspunderea pentru ținerea defectuoasă a Cărții Funciare, fiind de competența justiției stabilirea și sancționarea, iar fraudele să fie desființate în cazul încălcării legii. Totodată, a fost încălcat flagrant art. 47 din Legea nr. 7/1996, prin care se stabilește că cererea de înscriere va fi însoțită de înscrisul original sau copia legalizată a actului sau faptului juridic. Or, în cauză, deși a fost utilizată o copie xerox simplă a autorizației de construire pentru prima înscriere a construcției, aflată pe numele C. și nu A., instanța nu a motivat această încălcare a legii. O altă critică se referă la încălcarea art. 31 din Legea nr. 7/1996, întrucât instanța, prin admiterea ca valabilă și legală a copiei xerox a C., a considerat că echipa formată din A., cadastrist și registrator au acționat cu bună-credință. Prevederile Legii nr. 109/1996 și cele ale Legii nr. 1/2005 trebuiau aplicate de instanță. De asemenea, au fost încălcate prevederile art. 969 C. civ. de la 1864, ca urmare a ignorării Protocolului din 18 mai 1992. În final, s-a mai arătat că au fost nesocotite prevederile art. 5 alin. (2), art. 6 lit. a), art. 8 pct. 6 din Regulamentul Ordinului nr. 634/2006. S-a mai susținut că, decizia nr. 72/2007 pronunțată de Înalta Curte de Csație și Justiție se referă la procesele care au ca obiect plângeri și nu la acțiuni având ca obiect eradicarea actelor frauduloase. Pentru primul capăt de cerere, OCPI are calitate procesuală pasivă, iar pentru cel de al doilea petit, vizând radierea, OCPI nu are calitate procesuală, astfel cum s-a stabilit prin decizia nr. 27/2007. Pentru toate aceste motive, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului și casarea ambelor hotărâri de fond și apel, și trimiterea cauzei pentru o nouă judecată.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța a invocat excepția inadmisibilității recursului, în temeiul art. 483 alin. (2), coroborat cu art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., având în vedere că decizia instanței de apel este definitivă. Totodată, a fost invocată și excepția nulității recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru lipsa motivelor de recurs reglementate de art. 488 din același cod.

Intimata-pârâtă A., prin întâmpinarea depusă la dosar, a invocat excepția inadmisibilității recursului, fără o minimă argumentare în acest sens. Pe fondul recursului s-a solicitat respingerea acestuia, în combaterea căruia s-au susținut următoarele: Instanța de fond în mod corect a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, cu aplicarea prevederilor art. 32 alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 36 C. proc. civ. Instanța de fond s-a pronunțat în limitele cererilor deduse judecății, conform art. 397 alin. (1) C. proc. civ., reținând în mod corect inadmisibilitatea primului capăt de cerere, ca urmare a faptului că documentația cadastrală este un act tehnic și nu juridic și că nu există un temei legal pentru acțiunea în anulare a unui act tehnic. Privitor la criticile subsumate celui de al doilea motiv de recurs s-a invocat nulitatea parțială, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., deoarece recurenta-reclamantă nu a făcut o încadrare a criticilor în motivele expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Cu privire la cel de al treilea motiv de recurs s-a arătat că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor Legii nr. 7/1996, Ordinului nr. 634/2006, neexistând temei legal pentru acțiunea vizând nulitatea unui act tehnic.

Intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L., prin întâmpinarea depusă la dosar, a invocat excepția inadmisibilității recursului, deoarece criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu sunt întemeiate. Referitor la criticile invocate prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a susținut că recurenta face confuzie între documentațiile cadastrale și un veritabil titlu de proprietate, confuzie care a condus la declanșarea prezentului litigiu, iar susținerile recurentei-reclamante sunt lipsite de relevanță juridică.

Prin răspunsurile la întâmpinare, recurenta-reclamantă a solicitat respingerea argumentelor prezentate în cadrul întâmpinărilor.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ. Prin încheierea din 14 mai 2019, în baza art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, punându-se în vedere părților că pot depune punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare. Intimatul-pârât A. de Grad I a formulat și depus la dosar punct de vedere la raport. Ulterior, s-a fixat termen pentru admisibilitatea în principiu a recursului, la 19 noiembrie 2019.

Înalta Curte a luat în examinare excepția netimbrării recursului, în temeiul art. 248 C. proc. civ., constituită în complet de filtru, și a reținut următoarele: Prin rezoluția de primire a recursului declarat de reclamanta Uniunea Județeană a Cooperației de Consum Constanța s-a constatat că cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (2) C. proc. civ., neavând anexată dovada achitării taxei judiciare de timbru, sens în care s-a stabilit în sarcina acesteia, în baza art. 24 alin. (1) și (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013, obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum în de 200 de RON. În aceste condiții, prin adresa comunicată recurentei-reclamante la 7 noiembrie 2018, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, potrivit art. XVII alin. (3), raportat la art. XV alin. (2) din Legea nr. 2/2013, i s-a pus în vedere complinirea lipsei cererii de recurs anterior menționate, obligație căreia aceasta nu s-a conformat. Având în vedere că până la termenul din 19 noiembrie 2019 recurenta-reclamantă nu a achitat taxa judiciară de timbru, recursul va fi anulat ca netimbrat pentru considerentele ce succed: Prin art. 1 din O.U.G nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice și se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată. În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părții i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării. Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată, potrivit dispozițiilor art. 494 raportat la art. 470 alin. (3) C. proc. civ. În speță, se constată că recursul declarat de reclamanta Uniunea Județeană a Cooperației de Consum Constanța nu a fost timbrat anticipat și că recurenta nu s-a conformat obligației stabilite în sarcina sa, deși i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, potrivit mențiunii din actul de procedură ce i-a fost comunicat la data de 7 noiembrie 2018, obligație căreia nu s-a conformat nici pentru termenul din 19 noiembrie 2019. De asemenea, se constată că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau în considerarea obiectului - de la obligația timbrării. Prin urmare, față de cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților, instanța este obligată a examina cererile cu care este sesizată prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală. Or, în cauză aceste cerințe se constată a nu fi îndeplinite, astfel încât Înalta Curte urmează să facă aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., raportat la art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat.