ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2132/2019

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2019

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Constanța, secția Civilă la 18 ianuarie 2017 sub nr. x/2017, reclamanta Uniunea Județeană a Cooperației de Consum Constanța a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A., Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța și S.C. B. S.R.L. să se dispună: (1) constatarea nulității absolute a documentației cadastrale pentru imobilul construcție magazin universal cu bufet cu nr. cadastral x situat în loc. Mihai Viteazu, jud. Constanța, precum și (2) radierea înscrierii inexacte în cartea funciară a aceluiași imobil, întrucât nu corespunde cu situația juridică rezultată din actul de proprietate.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 907 C. civ., Legea nr. 7/1996, art. 28 (1), Ordinul nr. 634/2006 și Ordinul nr. 700/2014.

Prin sentința civilă nr. 8779 din 26 iulie 2017, Judecătoria Constanța, secția Civilă a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, raportat la faptul că litigiul nu are ca obiect o obligație de a face sau de a nu face ori plângere împotriva încheierilor pronunțate în materie de carte funciară. De asemenea, s-a reținut că, în lipsa altor prevederi legale care să instituie o competență materială a judecătoriei, instanța competentă să judece cauza este tribunalul.

Prin sentința civilă nr. 2439 din 8 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă a fost admisă excepția inadmisibilității și, pe cale de consecință, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de constatare a nulității absolute a documentației cadastrale formulată de reclamanta Uniunea Județeană a Cooperației de Consum Constanța, în contradictoriu cu pârâții A., Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța și S.C. B. S.R.L.

Totodată, a fost respinsă cererea de radiere a înscrierii în cartea funciară formulată de reclamanta Uniunea Județeană a Cooperației de Consum Constanța în contradictoriu cu pârâții Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța și S.C. B. S.R.L., ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin aceeași sentință, a fost respinsă ca nefondată cererea de radiere a înscrierii în cartea funciară formulată de reclamanta Uniunea Județeană a Cooperației de Consum Constanța, în contradictoriu cu pârâta A..

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Uniunea Județeană a Cooperației de Consum Constanța, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 92/C din 18 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

La 20 iunie 2018, recurenta-reclamantă Uniunea Județeană a Cooperației de Consum Constanța a declarat recurs împotriva acestei decizii, susținând în esență că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină cu privire la anumite critici invocate în apel, precum și faptul că aceasta cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei.

S-a învederat că reclamanta a descoperit o fraudă gravă cu ocazia înscrierii în cartea funciară a unui imobil proprietatea sa, iar instanța nu a răspuns criticilor referitoare la frauda întocmirii documentației cadastrale și înscrierea în cartea funciară bazate pe fraudă, ci doar a indicat modalitatea de soluționare a acestor chestiuni prin mijloace penale, sau civile, după caz.

Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri pronunțate în dosar și trimiterea cauzei pentru o nouă judecată.

La 19 noiembrie 2018, intimata-pârâtă A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, fără a prezenta argumente în susținerea acesteia. În subsidiar, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei recurate ca fiind legală și temeinică.

La 4 decembrie 2018, a formulat întâmpinare și intimatul-pârât Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța, prin care a invocat inadmisibilitatea recursului, având în vedere că decizia recurată este una definitivă, raportat la art. 483 alin. (2) și art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Totodată, intimatul-pârât a invocat excepția nulității recursului, având în vedere că reclamanta nu a indicat, conform art. 488 C. proc. civ., care sunt motivele pe care își întemeiază recursul, fiind astfel incident art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

S-a mai solicitat respingerea recursului formulat în contradictoriu cu Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Recurenta-pârâtă Uniunea Județeană a Cooperației de Consum Constanța a depus la dosar răspuns la cele două întâmpinări, prin care a solicitat respingerea excepțiilor și apărărilor formulate de intimați.

Recursul a fost timbrat cu suma de 50 RON, conform art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, dovada aflându-se la dosar.

Magistratul-asistent raportor a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, potrivit art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 14 mai 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părți, cu mențiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Recurenta-reclamantă Uniunea Județeană a Cooperației de Consum Constanța și intimata-pârâtă A. au depus la dosar puncte de vedere la raport.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la 19 noiembrie 2019.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Se reține că, unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ., în art. 457.

Potrivit dispozițiilor art. 98 alin. (1) C. proc. civ.:

"competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere", iar potrivit dispozițiilor art. 99 alin. (2) C. proc. civ.:

"în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt".

Se constată că reclamanta Uniunea Județeană a Cooperației de Consum Constanța, în contradictoriu cu pârâții A., Oficiul de Cadastru și Publicitate Constanța și S.C B. S.R.L., a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate nulitatea absolută a documentației cadastrale întocmite pentru imobilul construcție magazin universal cu bufet cu număr cadastral x situat în localitatea Mihai Viteazu, județul Constanța, precum și radierea înscrierii inexacte în cartea funciară a aceluiași imobil.

Astfel, capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a documentației cadastrale întocmite pentru imobilul construcție magazin universal cu bufet are caracter neevaluabil în bani, întrucât documentația cadastrală, în privința căreia reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute nu produce vreun efect juridic patrimonial, respectiv nu dă naștere unui drept cu un conținut economic sau evaluabil în bani, care să imprime acțiunii formulate un caracter patrimonial.

Ceea ce urmărește însă reclamanta este rectificarea înscrierii în cartea funciară, înscriere care a avut la bază documentația cadastrală.

În ceea ce privește al doilea capăt de cerere, prin acțiunea în rectificare se poate solicita radierea, îndreptarea sau corectarea oricărei înscrieri inexacte efectuate în cartea funciară, pentru a pune în acord mențiunile din cartea funciară cu situația juridică reală a imobilului.

Hotărârea ce se solicită a se pronunța în cauză se circumscrie dispozițiilor Legii nr. 7/1996 privind cartea funciară.

Prin dispozițiile art. 31 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare se prevede că hotărârea pronunțată de judecătorie poate fi atacată numai cu apel, de unde rezultă că legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului.

Totodată, art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 cu modificările ulterioare stipulează că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

În egală măsură, este de menționat că, în temeiul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs", iar conform alin. (2) al aceluiași articol "hotărârile prevăzute de alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".

Este adevărat că, în speță, litigiul a fost soluționat în primă instanță de tribunal, iar nu de judecătorie, a cărei competență era atrasă de obiectul cererii.

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetența materială trebuie invocată de părți ori de judecător in limine litis.

Cu toate acestea, având în vedere că la acest moment procesual nu se mai poate pune în discuție competența și văzând că cererea de chemare în judecată a fost soluționată în primă instanță de tribunal, se reține că această împrejurare nu este suficientă, prin ea însăși, să deschidă calea de atac a recursului, într-un litigiu din categoria celor pentru care legiuitorul a suprimat această cale de atac.

În considerarea art. 21 din Constituție și a art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, orice persoană are dreptul de acces la o instanță, dar acesta nu presupune și accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, pentru că instituirea căilor de atac, prin natura lor, reclamă o reglementare din partea statului.

Așadar, întrucât, potrivit art. 31 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare, hotărârea pronunțată în primă instanță este supusă doar căii de atac a apelului, prezentul recurs este inadmisibil, astfel cum rezultă din coroborarea art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 și art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Prin urmare, decizia ce formează obiectul prezentei căi extraordinare de atac are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta Uniunea Județeana a Cooperației de Consum Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta Uniunea Județeana a Cooperației de Consum Constanta împotriva deciziei civile nr. 92/C din 18 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 noiembrie 2019.