ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 603/2019

Ședința publică din data de 21 martie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la 2 mai 2017, sub număr de dosar x/2017, reclamanta UNIUNEA JUDETEANA A COOPERATIEI DE CONSUM CONSTANTA, în contradictoriu cu pârâții A. - SOCIETATE COOPERATIVA DE CONSUM DE GRAD 1, OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARA CONSTANTA și S.C. B. S.R.L. a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate nulitatea absolută a documentației cadastrale întocmite pentru imobilul construcție C. cu număr cadastral x situat în localitatea Istria, județul Constanța, precum și radierea înscrierii inexacte în cartea funciară a aceluiași imobil.

În drept au fost invocate: art. 907 C. civ., art. 28 și art. 36 din Legea nr. 7/1996 și Ordinul nr. 634/2006.

Prin sentința civilă nr. 9604 din 6 septembrie 2017 pronunțată de Judecătoria Constanța, secția Civilă, a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată prin întâmpinare de către pârâtul A. - SOCIETATE COOPERATIVA DE CONSUM DE GRAD 1. A fost declinată competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta UNIUNEA JUDETEANA A COOPERATIEI DE CONSUM CONSTANTA, în contradictoriu cu pârâții A. - SOCIETATE COOPERATIVA DE CONSUM DE GRAD 1, OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARA CONSTANTA și S.C. B. S.R.L., în favoarea Tribunalului Constanța.

Prin sentința civilă nr. 2464 din 15 noiembrie 2017, Tribunalul Constanța, secția I civilă a admis excepția inadmisibilității cererii de constatare a nulității absolute a documentației cadastrale. A respins cererea de constatare a nulității absolute a documentației cadastrale formulată de reclamanta Uniunea Județeană a Cooperației de Consum Constanța, în contradictoriu cu pârâții A., Oficiul de Cadastru și Publicitate Constanța și S.C B. S.R.L., ca inadmisibilă. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Oficiul de Cadastru și Publicitate Constanța și S.C. B. S.R.L. A respins cererea de radiere a înscrierii în cartea funciară formulată de reclamanta Uniunea Județeană a Cooperației de Consum Constanța în contradictoriu cu pârâții Oficiul de Cadastru și Publicitate Constanța și S.C B. S.R.L, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins cererea de radiere a înscrierii în cartea funciară formulată de reclamanta Uniunea Județeană a Cooperației de Consum Constanța, în contradictoriu cu pârâta A., ca nefondată. A obligat reclamanta la plata către pârâta A. a sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare (onorariu avocat).

Împotriva acestei sentințe, reclamanta UNIUNEA JUDEȚEANĂ A COOPERAȚIEI DE CONSUM CONSTANȚA a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 96/C din23 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a fost respins ca nefondat. A fost obligată apelanta la plata cheltuielilor de judecată astfel: în favoarea intimatei A. 1000 RON și în favoarea intimatei S.C. B. S.R.L. 750 RON.

UNIUNEA JUDETEANA A COOPERATIEI DE CONSUM CONSTANTA a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 96/C din23 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

Fără a-și încadra criticile în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

A criticat decizia recurată, susținând, în esență, că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină și cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei.

Totodată, în opinia recurentei, decizia atacată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 47 din Legea nr. 7/1996, art. 31 din Legea 7/1996, art. 969 C. civ. de la 1864 (art. 1270 noul C. civ.), art. 5 din Regulamentul Ordinului nr. 634/2006.

Intimata-pârâtă A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului.

Intimatul-pârât Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității și excepția nulității recursului.

Recurenta-reclamantă a depus răspunsuri la întâmpinările formulate în cauză.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 12 noiembrie 2018 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

La 17 decembrie 2018, recurenta a depus la dosar punct de vedere la raport prin care a arătat că recursul este admisibil.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Se reține că, unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ., în art. 457.

Potrivit dispozițiilor art. 98 alin. (1) C. proc. civ.:

"competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere", iar potrivit dispozițiilor art. 99 alin. (2) din același act normativ:

"în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt".

Se constată că reclamanta UNIUNEA JUDETEANA A COOPERATIEI DE CONSUM CONSTANTA în contradictoriu cu pârâții A., Oficiul de Cadastru și Publicitate Constanța și S.C B. S.R.L. a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate nulitatea absolută a documentației cadastrale întocmite pentru imobilul construcție C. cu număr cadastral x situat în localitatea Istria, județul Constanța, precum și radierea înscrierii inexacte în cartea funciară a aceluiași imobil.

Astfel, capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a documentației cadastrale întocmite pentru imobilul construcție C. are caracter neevaluabil în bani, întrucât documentația cadastrală, în privința căreia reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute nu produce vreun efect juridic patrimonial, respectiv nu dă naștere unui drept cu un conținut economic sau evaluabil în bani, care să imprime acțiunii formulate un caracter patrimonial.

Ceea ce urmărește însă reclamanta este rectificarea înscrierii în cartea funciară, înscriere care a avut la bază documentația cadastrală.

În ceea ce privește al doilea capăt de cerere, prin acțiunea în rectificare se poate solicita radierea, îndreptarea sau corectarea oricărei înscrieri inexacte efectuate în cartea funciară, pentru a pune în acord mențiunile din cartea funciară cu situația juridică reală a imobilului.

Hotărârea ce se solicită a se pronunța în cauză se circumscrie dispozițiilor Legii nr. 7/1996 privind cartea funciară.

Dispozițiile art. 31 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare, prevăd că hotărârea pronunțată de judecătorie poate fi atacată numai cu apel, de unde rezultă că legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului.

Totodată art. 483 alin. (2) teza a II-a din C. proc. civ. stipulează că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

În egală măsură, este de menționat că, în temeiul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs", iar conform alin. (2) al aceluiași articol "hotărârile prevăzute de alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".

Este adevărat că, în speță, litigiul a fost soluționat în primă instanță de tribunal, iar nu de judecătorie, a cărei competență era atrasă de obiectul cererii.

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetența materială trebuie invocată de părți ori de judecător in limine litis.

Cu toate acestea, având în vedere că la acest moment procesual nu se mai poate pune în discuție competența și văzând că cererea de chemare în judecată a fost soluționată în primă instanță de tribunal, se reține că această împrejurare nu este suficientă, prin ea însăși, să deschidă calea de atac a recursului, într-un litigiu din categoria celor pentru care legiuitorul a suprimat această cale de atac.

În considerarea art. 21 din Constituție și a art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, orice persoană are dreptul de acces la o instanță, dar acesta nu presupune și accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, pentru că instituirea căilor de atac, prin natura lor, reclamă o reglementare din partea statului.

Așadar, întrucât, potrivit art. 31 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare, hotărârea pronunțată în fond este supusă doar căii de atac a apelului, prezentul recurs este inadmisibil prin raportare la art. 483 alin. (2) C. proc. civ. și art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Prin urmare, decizia ce formează obiectul prezentei căi extraordinare de atac are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta UNIUNEA JUDEȚEANĂ A COOPERAȚIEI DE CONSUM CONSTANȚA împotriva deciziei civile nr. 96/C din 23 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2019.