ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 110/2020

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 23 din 31 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-au constatat întrunite condițiile extrădării privind persoana extrădabilă A., în vederea punerii în executare a mandatului de arestare emis la data de 29 noiembrie 2019 de Tribunalul de Pedepse Grele nr. 2 Corlu în Dosarul nr. x.

În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost admisă cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Republica Turcia - Tribunalul de Pedepse Grele Nr. 2 Corlu.

S-a dispus extrădarea și predarea către autoritățile judiciare din Turcia a persoanei extrădabile A., în vederea cercetării penale în baza rechizitoriului nr. x emis la data de 20 decembrie 2016 de Procuratura Generală Corlu pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 821-a, art. 37, art. 531, art. 63 din C. pen. al Turciei, cu respectarea regulii specialității.

A fost menținută măsura arestării persoanei extrădabile în vederea predării pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 1 februarie 2020 până la 1 martie 2020, inclusiv.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin adresa din 23 noiembrie 2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a propus luarea măsurii arestării provizorii a persoanei extrădabile A., căutat pentru săvârșirea infracțiunii de crimă cu premeditare, prevăzută de art. 821-a din C. pen. turc în vederea extrădării în Republica Turcia, arătându-se că, prin Ordonanța nr. 72/2019 din 23 noiembrie 2019, în conformitate cu prevederile art. 45 din Legea nr. 302/2004, față de acesta s-a dispus reținerea pe timp de 24 de ore cu începere de la data de 23 noiembrie 2019, ora 18:15 până la 24 noiembrie 2019, ora 18:15. La propunere s-a anexat: notița roșie nr. A-7318/8-2017 emisă la data de 7 august 2017 de către autoritățile judiciare din Turcia, cererea formulată de luare a măsurii arestului preventiv în vederea extrădării, copia adresei Biroului Național Interpol nr. x/MAD din 23 noiembrie 2019, traducerea în limba română, proces-verbal de identificare, ordonanța de reținere, declarația persoanei solicitate, în copie.

Prin Încheierea nr. 66 din 24 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019 (definitivă prin Decizia nr. 603 din 3 decembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și s-a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei extrădabile A. pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 24 noiembrie 2019 până la 23 decembrie 2019, inclusiv, fiind acordat termen în vederea înaintării cererii de extrădare, sens în care s-a emis adresă la Ministerul Justiției, Serviciul cooperare judiciară internațională în materie penală, pentru a comunica cererea de extrădare formulată în scris de către statul solicitant împreună cu informațiile prevăzute de art. 36 alin. (2) din Legea nr. 302/2004. Măsura arestării provizorii a fost menținută, succesiv, prin Încheierile nr. 72 din 23 decembrie 2019 și nr. 2 din 2 ianuarie 2020.

La 24 decembrie 2019, Ministerul Justiției a înaintat, în copie, cererea de extrădare formulată de Tribunalul de Pedepse Grele nr. 2 Corlu, la care au fost anexate mandatul de arestare emis de Tribunalul de Pedepse Grele nr. 2 Corlu, textele legale aplicabile, rechizitoriul emis la 20 decembrie 2016 de Procuratura Generală Corlu și un extras privind datele de stare civilă ale persoanei extrădabile, în limba turcă și traducerea acestora în limba română, documentație care a fost transmisă, în original, la dosar la 16 ianuarie 2020.

Curtea a reținut că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile Convenției de extrădare încheiată la Paris la 13 decembrie 1957, ratificată prin Legea nr. 80/1997, transpuse în prevederile art. 18 - art. 35 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Totodată, a constatat că, din înscrisurile transmise la dosar, rezultă că Procuratura Generală Corlu a emis rechizitoriul nr. x privind pe inculpatul A., și alți 6 inculpați, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 821-a, art. 37, art. 531, art. 63 din C. pen. al Turciei. Sub aspectul situației de fapt, autoritățile turce au arătat că între victima B. și inculpații C. și D., împotriva cărora a fost pronunțată hotărârea de condamnare, exista animozitate, datorită unei cauze penale anterioare între părți. În data de 13 mai 2015, în jurul orei 00:30, victima B. împreună cu martorul E. au mers la Restaurantul F., care aparținea martorului G., situat pe drumul din cartierul H., sectorul Saray, unde s-au așezat la o masă și au comandat. După 5 minute proprietarul restaurantului a venit la masa acestora, iar victima B. pentru a vorbi s-a ridicat și a plecat de la masă. În timpul acesta echipa de jandarmerie a venit în restaurant pentru verificarea identității; întrucât împotriva martorului E. era emis un mandat de arestare, acesta a fost luat de echipa de jandarmi și dus la postul de jandarmerie. În timp ce martorul E. se afla la postul de jandarmerie a venit la el victima B. căreia i-a spus:

"proprietarul restaurantului I., J., l-a căutat pe G. și i-a spus «Ihsak este acolo trimite-l sau nu-l trimite venim noi»". Victima B. a plecat de la postul de jandarmerie la Cafeneaua "K." aflată în sectorul Saray, loc unde se afla martorul L. De acolo împreună cu L., cu mașina, s-au îndreptat din nou spre restaurantul F. În drum spre restaurant victima B. i-a spus martorului L.:

"J. l-a căutat pe G. și l-a întrebat de mine și i-au zis să nu mă scoată de acolo". S-au dus la restaurantul în cauză, locul evenimentului, unde s-au așezat la o masă; la o masă aflată chiar în spate mesei lor se aflau inculpații M. și N. și A. ce sosiseră în restaurant cu 10 minute înainte de eveniment. S-a stabilit, prin procesul-verbal de examinare a înregistrărilor camerei de supraveghere, că A. înainte cu 2 minute de eveniment a ieșit afară, iar inculpatul M. a rămas singur la masă. Martorului L., care știa că inculpatul A. face parte din echipa lui J., i s-a părut suspectă situația și a ieșit afară în spatele acestuia, iar aici a văzut pe A. că face semn celor care se aflau în autoturism, a intrat în restaurant și s-a dus la casă, unde se afla O., soția proprietarului restaurantului, pentru a aduce la cunoștință situația, spunându-i acesteia să-l cheme pe soț. În timpul aceasta au intrat în restaurant inculpații P., Q., C., R. și D., înarmați cu bâte și s-au îndreptat direct spre masa la care se afla victima B. și au început să-l lovească. Victima B. a scăpat din mâinile lor, s-a urcat deasupra separeului, unde a scos pistolul de la brâu și a început să tragă; în acest timp inculpații C., P. și M. au scos pistoalele pe care le aveau asupra lor și au început să tragă în B.. În urma deschiderii focului de armă de către victimă, inculpatul C. a fost rănit în călcâi, iar inculpatul P. a fost rănit în burtă; în timpul acesta inculpatul M., care stătea în spatele mesei lui B., a început și el să tragă cu pistolul în victimă, victima B. a fost rănită și a căzut pe podea. În timp ce victima se afla jos rănită a fost lovită în continuare cu bâtele de către inculpați. În acel moment C. și Q. au fost luați de către A. și ceilalți inculpați, care intraseră înăuntru, transportați afară și urcați în autoturismul condus de M., după care au plecat de la locul faptei. Victima B. a decedat la spital, unde a fost transportată în urma evenimentului.

În acest context, în sarcina inculpatului A. s-a reținut că a participat la acțiunea celorlalți inculpați ca autor principal, ceea ce justifică arestarea și judecarea acestuia pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 821-a, 37, 531, 63 din C. pen. al Turciei. Tribunalul de Pedepse Grele nr. 2 Corlu a emis la data de 29 noiembrie 2019 mandatul de arestare în Dosarul nr. x.

Instanța de fond a constatat că, prin motivele opoziției la extrădare depusă la dosar la 2 decembrie 2019, persoana extrădabilă a arătat că situația de fapt și de drept este cu totul alta decât cea prezentată în cererea de extrădare, precizând că nu a fost prezentă în momentul săvârșirii infracțiunii de omor și este nevinovată. A mai arătat că a fost judecată de către instanța penală din Turcia ca urmare a cererii Procuraturii din Turcia, iar instanța de judecată a respins cererea de arestare, întrucât, din actele dosarului, nu a rezultat existența vreunei probe care să justifice privarea de libertate a suspectului A., această hotărâre rămânând definitivă și irevocabilă. În plus, persoana extrădabilă a învederat că, din hotărârea Tribunalului Penal nr. 2 Corlu a Republicii Turcia rezultă că inculpații vinovați de săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav împotriva victimei B. sunt C., P., Q., M., D., R., primii doi fiind condamnați la închisoare pe viață, iar ceilalți la pedeapsa închisorii de 25 de ani.

Deopotrivă, a precizat că este în România din anul 1994, este căsătorit cu S. din anul 2006 și au un copil, T., în vârstă de 8 ani și 5 luni, elev la Școala Gimnazială "U." Slatina, învățământ de zi, clasa a II-a C, este integrat în societatea românească, lucrează și îl ajută pe fratele său care are o societate în municipiul Slatina, județul Olt, cu mai multe puncte de lucru, unde-și desfășoară activitatea și soția. A plecat din Republica Turcia pentru că întreaga sa familie a fost persecutată politic. A subliniat că, schimbându-se radical legislația și regimul politic, orice persoană care pleacă din Turcia este persecutată împreună cu toată familia sa și i se confiscă efectiv orice sumă de bani pe care o deține, împreună cu toate bunurile mobile și imobile.

Persoana extrădabilă a fost audiată în ședința publică din 31 ianuarie 2020.

Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, a constatat că opoziția la extrădare nu este fondată, impunându-se admiterea cererii de extrădare și predarea persoanei extrădabile autorităților judiciare din Republica Turcia.

Astfel, s-a apreciat că motivele de opoziție invocate de cetățeanul turc nu se încadrează în cazurile obligatorii sau opționale de refuz al extrădării prevăzute de art. 21 alin. (1) lit. a) - f) și art. 22 din Legea nr. 302/2004. În ceea ce privește primul motiv de opoziție referitor la nevinovăția sa, ce ar rezulta din două hotărâri judecătorești, Curtea a arătat că, în cadrul procedurii de executare a cererii de extrădare, conform art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, instanța de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este competentă să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv existența sau inexistența vinovăției ori temeinicia acuzației penale formulate. S-a subliniat că nu poate fi reținut nici cel de-al doilea motiv de opoziție, decurgând din statutul persoanei extrădabile de solicitant al dreptului la azil, întrucât dispozițiile art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 se opun doar la extrădarea celor a căror viață ori libertate ar fi pusă în pericol sau care ar fi supuși la tortură, tratamente inumane sau degradante în țara de origine sau în orice alt stat, ceea ce nu este cazul în speță, în condițiile în care din înscrisurile de la dosar nu au rezultat elemente de certitudine cu privire la existența unui asemenea pericol, cu atât mai mult cu cât infracțiunea pentru care este cercetat de autoritățile turce nu are caracter politic, militar sau economic. În plus, s-a arătat că Turcia este parte a Convenției Europene a Drepturilor Omului, iar, în conformitate cu prevederile art. 34 din Convenție, a acceptat să aplice cereri individuale împotriva sa.

În concluzie, prima instanță a considerat că nu există indicii cu privire la consecințele grave pe care le-ar avea extrădarea, iar susținerile persoanei extrădabile, în sensul că este persecutată politic, nu au fost argumentate, și cu atât mai puțin, dovedite.

Curtea a constatat, totodată, că cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Turcia în baza mandatului de arestare emis de acestea cuprinde informațiile prevăzute de art. 36 din Legea nr. 302/2004, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 18 - art. 35 din aceeași lege, neexistând niciun motiv obligatoriu sau opțional de refuz al extrădării. Deopotrivă, s-au constatat întrunite și cerințele prevăzute de art. 26 din Legea nr. 302/2004, în sensul că fapta atrage potrivit legislației statului solicitant și legii române o pedeapsă privativă de libertate de cel puțin 1 an.

În aceste condiții, instanța de fond a admis cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Republica Turcia - Tribunalul de Pedepse Grele Nr. 2 Corlu și, în temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, a dispus extrădarea și predarea către autoritățile judiciare din Turcia a persoanei extrădabile A., în vederea cercetării penale în baza rechizitoriului nr. x emis la data de 20 decembrie 2016 de Procuratura Generală Corlu pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 821-a, art. 37, art. 531, art. 63 din C. pen. al Turciei, cu respectarea regulii specialității. În același timp, a constatat că persoana extrădabilă a fost reținută pentru 24 de ore la data de 23 noiembrie 2019 și arestată provizoriu prin încheierea nr. 66 din 24 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019 pe o perioadă de 30 zile, începând cu 24 noiembrie 2019 până la data de 23 decembrie 2019, ce a fost prelungită ulterior, până la 31 ianuarie 2020, inclusiv, măsură ce a fost menținută prin sentință, ca urmare a incidenței dispozițiilor art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în conformitate cu care, în cazul în care instanța hotărăște admiterea cererii de extrădare, dispune, totodată, menținerea stării de arest provizoriu în vederea extrădării până la predarea persoanei extrădate.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat contestație persoana extrădabilă A., criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei.

Astfel, prin motivele formulate în scris, susținute cu prilejul dezbaterilor, contestatorul a învederat că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 19 lit. b) și d) din Legea nr. 302/2004, care exceptează de la extrădare persoanele ce sunt solicitanți de azil sau persoanele străine citate în vederea audierii ca suspecți, dar și a prevederilor art. 21 din același act normativ, în conformitate cu care extrădarea trebuie refuzată dacă există motive serioase să se creadă că este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii unei persoane pe motiv de rasă, religie, sex, naționalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenență la un anumit grup social ori dacă situația persoanei riscă să se agraveze din unul din aceste motive. Reluând argumentele din cuprinsul opoziției la extrădare, a arătat, în esență, că hotărârea judecătorească de condamnare a celor 6 inculpați dată de Tribunalul Penal nr. 2 Corlu din Republica Turcia, dar și hotărârea prin care s-a respins arestarea sa atestă că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de omor în vederea judecării căreia s-a formulat cererea de extrădare.

În plus, a învederat că, dacă va fi extrădat, i se va pune viața și sănătatea în pericol, urmând a fi torturat și condamnat pe nedrept și nu i se va respecta dreptul la un proces echitabil întrucât are alte opinii politice. În legătură cu acest aspect, a arătat că a plecat din Turcia deoarece familia sa este persecutată politic, iar bunurile mobile și imobile le-au fost confiscate. Mai mult, așa cum rezultă din adresa din 28 noiembrie 2019 emisă de Prefectura Aksaray, tatăl său, C., a fost primar în localitatea Yeșiltepe în perioada 23 aprilie 2004 - 28 martie 2009.

Deopotrivă, a arătat că se află în România din anul 1994, are permis de ședere până în anul 2022 și a formulat cerere pentru a obține cetățenie română, așa cum rezultă din înscrisul depus la dosar ce face dovada faptului că, la 4 februarie 2020, are programare la Autoritatea Națională pentru Cetățenie București. A precizat că este căsătorit cu S. din anul 2006, împreună cu care are un copil minor de 8 ani și 5 luni, iar, în România, desfășoară activități lucrative împreună cu fratele său.

Examinând cauza atât sub aspectul criticilor invocate, cât și din oficiu, conform art. 4251 C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte apreciază contestația formulată de persoana extrădabilă A. ca fiind nefondată, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Premergător, Înalta Curte arată că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile Convenției de extrădare încheiată la Paris la 13 decembrie 1957, ratificată prin Legea nr. 80/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 14 mai 1997, transpuse în prevederile art. 18 - art. 35 din Legea nr. 302/2004, precum și cele ale Convenției de asistență juridică în materie civilă și penală încheiată între Republica Socialistă România și Republica Turcia, ratificată prin Decretul nr. 347/1970, publicat în Monitorul Oficial nr. 93 din 29 iulie 1970.

Reglementând condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a dispune extrădarea, art. 18 din Legea nr. 302/2004 prevede că pot fi extrădate din România, conform acestei legi, la cererea unui stat străin, persoanele aflate pe teritoriul său care sunt urmărite penal sau sunt trimise în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni ori sunt căutate în vederea executării unei măsuri de siguranță, a unei pedepse sau a unei alte hotărâri a instanței penale în statul solicitant, cerință ce este îndeplinită în speță cu privire la contestatorul A..

Astfel, în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că, din documentația de extrădare transmisă de autoritățile turce, rezultă că persoana extrădabilă A., cetățean turc, a fost trimisă în judecată, prin rechizitoriul nr. x emis la 20 decembrie 2016 de Procuratura Generală Corlu, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 821-a, art. 37, art. 531, art. 63 din C. pen. al Turciei, reținându-se, în esență, în sarcina sa că, în data de 13 mai 2015, ar fi participat în calitate de autor, împreună cu alte 6 persoane, la incidentul care a avut drept consecință moartea victimei B., acțiunile făptuitorilor fiind realizate în mod premeditat, precum și că în privința sa, Tribunalul de Pedepse Grele nr. 2 Corlu a emis, la data de 29 noiembrie 2019, mandatul de arestare în dosarul nr. x. De asemenea, conform mențiunilor din procesul-verbal încheiat la 23 noiembrie 2019, persoana extrădabilă A. se află pe teritoriul României, fiind depistat de către polițiștii din cadrul I.P.J. Olt.

Deopotrivă, contrar susținerilor apărării, Înalta Curte apreciază că, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 19 din Legea nr. 302/2004, întrucât contestatorul nu face parte din categoria persoanelor exceptate de la extrădare, nefiind cetățean român (alin. (1) lit. a) și nici solicitant de azil sau beneficiar al statutului de refugiat ori al protecției subsidiare, căruia extrădarea în țara de origine i-ar pune în pericol viața ori libertatea sau ar conduce la supunerea la tortură, tratamente inumane și degradante (alin. (1) lit. b), după cum nu se bucură în România de imunitate de jurisdicție (alin. (1) lit. c) și nici nu a fost citat, din străinătate, în vederea audierii în fața unei autorități judiciare române (alin. (1) lit. d).

În plus, acuzațiile care îi sunt aduse contestatorului au ca obiect săvârșirea unei infracțiuni pe teritoriul statului solicitant, așa cum rezultă din cererea de extrădare, cât și din rechizitoriu, iar, în conformitate cu dispozițiile art. 24 din Legea nr. 302/2004, fapta reținută în sarcina sa are corespondent și în legislația penală română în prevederile art. 189 alin. (1) lit. a) C. pen., infracțiunea de omor calificat, în modalitatea descrisă, neavând caracter politic, militar sau economic/fiscal. Mai mult, în speță nu sunt incidente cauzele care înlătură răspunderea penală, prevăzute de art. 30, 33, 34, 35 din Legea nr. 302/2004, aspect ce rezultă din înscrisurile atașate cererii de extrădare, însoțite de traducerile în limba română.

Înalta Curte constată că este îndeplinită și cerința vizând gravitatea pedepsei prevăzută de art. 26 din Legea nr. 302/2004, fapta imputată fiind sancționată în legislația română cu pedeapsa detențiunii pe viață sau închisoare de la 15 ani la 25 ani închisoare, iar în statul solicitant cu pedeapsa detențiunii pe viață (conform extrasului din legislația turcă aflat la dosar fond). În aceste condiții, se observă că sunt respectate și dispozițiile art. 27 din Legea nr. 302/2004 care interzic pedeapsa capitală, dar și cerința reglementată de art. 28 din Legea nr. 302/2004 (privind amânarea aplicării pedepsei și suspendarea executării pedepsei), întrucât solicitarea de extrădare vizează judecarea persoanei extrădabile, nefiind pronunțată până la acest moment o hotărâre judecătorească prin care să se soluționeze fondul cauzei.

Deopotrivă, cererea de extrădare a fost formulată în scris de autoritatea competentă a statului solicitant și este însoțită de documentele justificative, așa cum o cer dispozițiile art. 36 din Legea nr. 302/2004.

Mai mult, Înalta Curte observă că, pe parcursul procedurii de urmărire penală, cetățeanul turc a beneficiat de asistență juridică, iar din cererea de extrădare rezultă că autoritățile judiciare din Turcia au acordat suficiente garanții în ceea ce privește dreptul acestuia la un proces echitabil . Astfel, autoritatea judiciară solicitantă a arătat că persoana extrădabilă are toate drepturile legale prevăzute de acordurile internaționale la care Republica Turcia este parte, de legislația internă, precum și de cele reglementate de Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale la care, de asemenea, este parte (Turcia acceptând să se aplice, în conformitate cu art. 34 din Convenție, cereri individuale împotriva sa), iar, în măsura în care, după extrădare, va reieși că aceasta ar fi săvârșit o altă infracțiune, care nu a făcut obiectul prezentei solicitări, se obligă ca, anterior judecării, să solicite consimțământul autorității competente din România și, dacă nu îl va obține, să nu demareze o procedură judiciară împotriva persoanei extrădabile pentru noile fapte.

Deși cetățeanul turc a formulat opoziție la extrădare, Înalta Curte apreciază că argumentele sale nu se încadrează în dispozițiile art. 49 din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora "opoziția nu poate fi întemeiată decât pe faptul că persoana arestată nu este persoana urmărită sau că nu sunt îndeplinite condițiile pentru extrădare" (alin. (3), ci, dimpotrivă, observă că acesta nu și-a contestat în niciun moment identitatea, nici cu ocazia identificării (Procesul-verbal de identificare nr. x/II/5/2019 încheiat la data de 23 noiembrie 2019, dosar fond), nici în declarația dată în fața reprezentantului Ministerului Public și nici în declarația dată în fața primei instanțe cu ocazia examinării propunerii de arestare provizorie în vederea extrădării . În plus, în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte subliniază că aspectele vizând temeinicia acuzației formulate împotriva persoanei extrădabile și existența sau inexistența probelor de vinovăție nu pot face obiectul acestei proceduri, aceasta fiind limitată la analiza condițiilor prevăzute expres în Legea nr. 302/2004.

Contrar susținerilor apărării, Înalta Curte apreciază că actele și lucrările dosarului nu evidențiază existența niciunuia dintre motivele obligatorii de refuz al extrădării, prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Astfel, afirmațiile persoanei extrădabile în sensul că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 21 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 302/2004 nu sunt susținute de elemente obiective care să confirme că, în privința sa, există motive serioase să se creadă că extrădarea este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii pe motive de rasă, religie, sex, naționalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenență la un anumit grup social, sau că, prin extrădare, situația sa riscă să se agraveze din unul dintre motivele anterior enunțate, de vreme ce, din documentația transmisă de autoritățile judiciare din Turcia, rezultă că fapta de omor pentru care contestatorul a fost trimis în judecată a avut loc în cadrul unui conflict privat cu o altă persoană și că nu are caracter politic, militar sau economic. În plus, Înalta Curte reține că prin sintagma "motive serioase" trebuie să se înțeleagă nu doar simpla existență a unei stări de spirit a celui în cauză, ci o situație obiectivă pe care se bazează aceasta. Așadar, declarația persoanei extrădabile nu poate fi analizată în abstract, ci raportat la condițiile existente în Republica Turcia, astfel încât temerea contestatorului exprimată în propria declarație poate fi considerată un "motiv serios" doar dacă s-ar putea stabili, într-o măsură rezonabilă, că extrădarea sa este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii pe motive de opinii politice ori de apartenență la un anumit grup social, ceea ce nu este cazul în speță. Astfel, atât timp cât la data comiterii infracțiunii, cetățeanul turc nu era membru al vreunui partid politic sau al unei grupări politice interzise, iar, în acuzațiile aduse, nu se reține ca element circumstanțial această împrejurare și nici că ar fi făcut parte dintr-o astfel de organizație, afirmațiile apărării sub acest aspect nu pot fi valorificate în sensul solicitat.

Nu în ultimul rând, se impune a se sublinia că, deși, ca urmare a extrădării, împotriva persoanei extrădabile se va derula o procedură penală, aceasta nu echivalează cu existența unui risc că va fi supusă la tratamente inumane sau degradante, așa cum nici o eventuală condamnare nu poate fi asimilată unui act de tortură sau vreunui tratament inuman ori degradant, atât timp cât sancționarea faptei penale este prevăzută de legislația turcă.

Nici motivul obligatoriu de refuz prevăzut de art. 21 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004 nu este incident în cauză, întrucât, așa cum s-a arătat anterior, fapta ce a determinat formularea cererii de extrădare nu este o infracțiune politică.

Analizând, în continuare, din oficiu, motivele opționale de refuz al extrădării, reglementate de art. 22 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că fapta pentru care s-a solicitat extrădarea nu face obiectul unui proces penal în curs și nici nu poate face obiectul unui astfel de proces în România, iar predarea nu este susceptibilă să aibă consecințe de o gravitate deosebită pentru contestator, din cauza vârstei sau stării de sănătate, având în vedere că acesta nu a susținut că suferă de vreo afecțiune medicală. Nici împrejurarea că acesta are pe rolul instanțelor române un dosar civil având ca obiect o acțiune în tăgada paternității nu poate constitui un motiv de refuz al extrădării, o asemenea cauză nefiind prevăzută de Legea nr. 302/2004.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța de fond a apreciat întrunite condițiile extrădării privind persoana extrădabilă A. și a admis cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Republica Turcia - Tribunalul de Pedepse Grele Nr. 2 Corlu, dispunând predarea acestuia către autoritățile menționate, cu respectarea regulii specialității.

Ca urmare, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana extrădabilă A. împotriva Sentinței penale nr. 23 din 31 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Față de culpa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană extrădabilă, în sumă de 1012 RON (acordat conform art. 8 alin. (1) lit. b) din Protocolului încheiat între U.N.B.R. și Ministerul Justiției, nr. x/14 februarie 2019), se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Având în vedere susținerile făcute de persoana extrădabilă în fața Curții de Apel Craiova, în sensul că înțelege foarte bine limba română dată fiind perioada îndelungată de timp de când locuiește în România, Înalta Curte nu a dispus, din oficiu, numirea unui translator de limbă turcă, motiv pentru care nu va face aplicarea dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art. 12 C. proc. pen., în sensul acoperirii de către stat a cheltuielilor privind asigurarea traducerii la termenul din 13 februarie 2020, interpretul autorizat V. prezentându-se în instanță, conform precizărilor sale, la solicitarea contestatorului și a familiei acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana extrădabilă A. împotriva Sentinței penale nr. 23 din 31 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană extrădabilă, în sumă de 1012 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 februarie 2020.

Procesat de GGC - LM