ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 79/2020

Asupra cauzei penale de față;

În baza actelor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 199/P din data de 19 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea din data de 20 decembrie 2019, pronunțată de aceeași instanță, în dosarul nr. x/2019, în baza art. 52 în referire la art. 49 din Legea nr. 302/2004, republicată, s-au constatat întrunite condițiile extrădării privind pe numitul A., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune gravă în mai multe cazuri, prevăzută de art. 159 secțiunile 1 - 4 din C. pen. din Rusia.

În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă cererea de extrădare.

S-a dispus extrădarea și predarea către autoritățile judiciare din Federația Rusă a persoanei extrădabile A., cu respectarea regulii specialității predării, prevăzută de art. 74 din Legea nr. 302/2004, republicată.

În baza art. 58 alin. (1) Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus amânarea predării persoanei extrădate A. către autoritățile judiciare din Federația Rusă până soluționarea definitivă a cauzei înregistrată sub nr. x/2019 pe rolul Tribunalului Constanța, iar în caz de condamnare cu executare în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

În baza art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea mandatului de arestare provizorie în vederea extrădării pe numele persoanei extrădate A., a cărui intrare în vigoare va avea loc la încetarea motivelor care au justificat amânarea.

Cheltuielile judiciare aferente prezentei proceduri rămân în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel Curtea de Apel Constanța a reținut următoarele:

La Curtea de Apel Constanța a fost înregistrată cauza penală nr. x/36/2019, având ca obiect sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, prin care, în temeiul art. 46, art. 52 și art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, modificată și completată, s-a solicitat admiterea cererii de extrădare formulată de autoritățile judiciare ruse, amânarea predării și luarea măsurii arestării, în vederea predării amânate privind pe numitul A., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune gravă în mai multe cazuri, prevăzută de art. 159 secțiunile 1 - 4 C. pen. din Rusia, sancționată cu pedeapsa de maxim 10 ani închisoare.

Din descrierea faptelor rezultă că în perioada 2 septembrie 2015 - 23 iulie 2016 numitul A., în scopul unei îmbogățiri ilicite, a inițiat o schemă infracțională de înșelăciune, prin intermediul mai multor firme care nu desfășurau activitate economică din Rusia, a indus în eroare mai multe societăți comerciale din aceeași țară, prin Încheierea unor contracte comerciale, pe care nu a intenționat nici un moment să le deruleze, postând pe diverse pagini web operațiuni de vânzare de echipament care nu exista în realitate. După ce a obținut solicitări de la 6 companii, numitul A., prin intermediul internetului, a făcut oferte de vânzare și a încheiat contracte cu toate aceste companii, respectiv: B., C., D., E., F., G., H., I., pe care nu a intenționat și în realitate nu le-a derulat niciodată, inducând în eroare aceste companii, de la care a obținut sume de bani. În realitate, reiese din documentele furnizate că echipamentele nu au fost livrate niciodată, cu toate că au fost plătite, iar persoanele juridice din Federația Rusă au suferit pagube în valoare de peste 3.000.000 ruble rusești.

Curtea a mai reținut și faptul că potrivit C. pen. al Federației Ruse, prin fraudă se înțelege furtul proprietății altuia sau dobândirea dreptului asupra proprietății altuia prin fraudă sau abuzul încrederii, iar prin fapta de furt se înțelege acțiunile săvârșite cu scopul mercenar de confiscare ilegală și (sau) circulația bunurilor altuia în favoarea persoanei vinovate sau a altor persoane care au provocat pagube proprietarului sau altui proprietar al acestei proprietăți.

Astfel, cum frauda include furtul, iar furtul, potrivit legislației ruse beneficiază de o altă definiție decât cea recunoscută de legislația penală română, având o arie de acoperire mult mai vastă, faptele reținute în sarcina persoanei extrădabile A. corespund ca încadrare juridică infracțiunii de înșelăciune din C. pen. român, ceea ce face ca exigențele dublei incriminări să fie pe deplin îndeplinite.

Astfel instanța a constatat a fi îndeplinite condițiile de fond și de formă impuse de art. 18 și următoarele din Legea nr. 302/2004, în cauză nefiind identificate motive obligatorii sau opționale de refuz la extrădare, iar cerințele impuse de art. 24 - art. 35 din lege fiind pe deplin întrunite.

De altfel, faptele pentru care persoana extrădabilă este cercetată nu sunt acoperite de prescripția răspunderii penale, potrivit legilor statului solicitant sau statului român, că pentru aceste fapte nu a intervenit amnistia în România, că tragerea la răspundere penală nu este condiționată de o plângere prealabilă și că pentru aceste fapte sunt prevăzute atât legislația Federației Ruse cât și legislația română prevăd o pedeapsă privativă de libertate de cel puțin un an.

Din perspectiva celorlalte aspecte ce interesează justa soluționare a cauzei, Curtea a reținut și faptul că sesizarea de față nu a fost însoțită de o cerere distinctă de arestare provizorie a persoanei extrădabile formulată în baza art. 43 din Legea nr. 302/2004, republicată, de către procurorul general al Parchetului de pe lângă curtea de apel în cărei circumscripție a fost prinsă persoana față de care s-a formulat cererea de extrădare.

Împotriva Sentinței penale nr. 199/P din data de 19 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea din data de 20 decembrie 2019, pronunțată de aceeași instanță, în termen legal, persoana extrădabilă A. a formulat contestația de față, solicitând admiterea contestației, desființarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea cererii de extrădare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând contestația formulată de persoana extrădabilă A., atât în raport, cu susținerile apărătorului, cât și cu conținutul actelor și lucrărilor din dosar, constată că aceasta este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Înalta Curte constată că potrivit art. 5 din Legea nr. 302/2004 (republicată), dispozițiile cuprinse în Legea privind cooperarea judiciară internațională în materie penală constituie dreptul comun în materie pentru autoritățile judiciare române.

De asemenea, conform art. 4, rezultă că Legea nr. 302/2004 completează instrumentele juridice internaționale la care România este parte în situațiile nereglementate.

Totodată, art. 7 din Legea nr. 302/2004 (republicată), statuează că în situația în care prin legea de cooperare judiciară internațională în materie penală nu se prevede altfel, cererile adresate autorităților române în domeniile reglementate se îndeplinesc, conform normelor române de drept procesual penal.

În cauză, prin rechizitoriului nr. x din data de 23 octombrie 2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților A., pentru săvârșirea infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei de stat a României, prevăzută de art. 262 alin. (1) și alin. (2) lit. a) C. pen. și J., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de migranți, prevăzută de art. 263 alin. (1) C. pen.

În cauză s-a reținut că la dosarul cauzei a fost depusă, la data de 16 decembrie 2019, opoziția la extrădare din partea persoanei extrădabile, în care aceasta a formulat trei apărări, cu privire la incidența motivelor prevăzute de art. 21 alin. (1) lit. a), art. 19 lit. b) și art. 24 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Înalta Curte constă că, potrivit art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 în cauză sunt îndeplinite condițiile de extrădare ale numitului A..

De asemenea, nu a fost identificat niciun motiv de refuz al extrădării dintre cele obligatorii, prevăzute de art. 21 din Legea nr. 302/2004, sau facultative, prevăzute de art. 22 din Legea nr. 302/2004 și nici de art. 33 și art. 34 din aceeași lege, privind prescripția sau amnistia.

Înalta Curte, în acord cu instanța de fond constată că în mod corect motivele invocate de cetățeanul rus (situația socială și familială) nu se încadrează în motivele opționale de refuz prevăzute de art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 .

Astfel, în cadrul procedurii de extrădare nu poate fi analizat fondul cauzei, având în vedere motivele de refuz al extrădării, prevăzute expres la art. 21 și 22 din Legea nr. 302/2004, precum și dispozițiile art. 52 alin. (2) din același act normativ, potrivit cărora curtea de apel nu este competentă să se pronunțe asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străină cere extrădarea, nici asupra oportunității extrădării. De asemenea, nerecunoașterea săvârșirii infracțiunilor care constituie obiectul cererii de extrădare, nu este un motiv de refuz al extrădării, prevăzut de Legea nr. 302/2004, aceasta fiind o chestiune care vizează fondul cauzei și asupra căreia autoritățile judiciare române, învestite exclusiv cu cererea de extrădare, nu se pot pronunța în niciun mod.

Înalta Curte reamintește că în cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanța de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competența să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate astfel încât susținerea persoanei extrădabile, în sensul că nu a săvârșit fapta pentru care este acuzată nu poate fi analizată în acest cadru procesual.

Totodată în mod corect s-a constatat îndeplinită în cauză și condiția referitoare la dubla incriminare, prevăzută de art. 24 din Legea nr. 302/2004.

Infracțiunile de care este acuzată persoana extrădabilă au corespondent în legea penală română, circumscriindu-se infracțiuni de înșelăciune în formă continuată, potrivit art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 183 alin. (1) și art. 35 alin. (1) C. pen., fiind pedepsite cu închisoarea maximă de 5 ani ani, limitele pedepsei majorându-se cu jumătate, potrivit art. 2561 C. pen.

În raport de acestea, se constată și îndeplinirea condiției referitoare la gravitatea pedepsei, prevăzută de art. 26 din Legea nr. 302/2004, ținând seama că pedeapsa maximă prevăzută de legislația Federației Ruse pentru faptele pentru care este urmărită persoana extrădabilă, este de 10 ani închisoare.

Totodată, se constată că nu există niciun motiv să creadă că viața sau libertatea persoanei extrădabile ar fi pusă în pericol în statul solicitant sau că va fi supusă torturii, tratamentelor inumane sau degradante. Federația Rusă a oferit garanții privind asigurarea dreptului la un proces echitabil, iar persoana extrădabilă nu a dovedit în niciun fel că situația sa concretă ar duce la o nerespectare a garanțiilor dreptului la un proces echitabil.

Nu există motive pentru a considera că persoana extrădabilă va fi judecată în Federația Rusă de o instanță de judecată care nu asigură garanțiile fundamentale de procedură și de protecție a drepturilor la apărare.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că sentința contestată este legală și temeinică, în cauză fiind îndeplinite condițiile pentru extrădare prevăzute de lege.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Înalta Curte va respinge,ca nefondată, contestația formulată de persoana extrădabilă A. împotriva Sentinței penale nr. 199/P din data de 19 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea din data de 20 decembrie 2019, pronunțată de aceeași instanță.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul persoană extrădabilă va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană extrădabilă în sumă de 253 RON, va rămâne în sarcina statului.

Onorariul interpretului de limba rusă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana extrădabilă A. împotriva Sentinței penale nr. 199/P din data de 19 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea din data de 20 decembrie 2019, pronunțată de aceeași instanță.

Obligă contestatorul persoana extrădabilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 253 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul interpretului de limba rusă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 februarie 2020.

GGC - CL